Archive for category Erostire

Delir

M-am săturat de toamne roșii în obraji și plumburii în frunte
De ierni cu dinții ascuțiți și plete lungi, cărunte
De-absurde primăveri mințind cu buze verzi cuvinte parfumate de culori
M-am săturat de verile plângând cu cer senin din încruntări de negri nori
Vreau anotimpul nostru înapoi, cu nopți în care sânii-ți freamătă de-a gurii mele teamă
În care palma între coapse tremurând mi-o strângi când buzele poftit mă cheamă
În care diminețile sunt tot mereu prilej de tristă despărțire până-n seară
M-am săturat de schimbătoare vremi, te vreau femeie-n brațe, nu în minți fecioară

2 Comments

Războiul dorințelor

Această poezie nu-mi aparține, am găsit-o pe unul din drumurile mele, dar cred că-i foarte frumoasă și o să vă placă.

Din vârfuri de degete desenează-mi o hartă celestă pe pântec
Cu gura, car alegoric, umezește-i buzele cu al buzelor tale descântec
Sânilor, rotunzi ca doi aștri, răzvrătește-le luna când în palme-ți plutesc goi
Mușcă-i cu blând murmur de șoapte anunțând războiul dorințelor între noi
Aprinde-mi în trup păcatele, să ardă ca o furtună de stele
Și trupul tău dă-mi să-l acopăr cu dulcele strălucirii din ele
Fuioare de geamăt să împletim împreună în șnur de cuvinte nebune
Scânteile din ochi să le împreunăm și pe ele, sărutul să le cunune
Și dacă răbdarea-ți, țipătul meu care imploră să-l mai aștepte nu vrea
Toarnă-te-n mine cu totul, și, până iar crește, în mine lasă-l să stea

2 Comments

Limba sărutului

Ți-ai întemnițat toate cuvintele în adâncurile întunecate și reci ale privirii, iar de mai îndrăznește vreunul să iasă, iute îl spinteci în silabe cu sabia încruntării, în loc să mi le îndeși cu forța printre buzele legate cu funia patimii, învățându-mă să le rostim împreună în limba sărutului, pe care o vom uita, negreșit, de vreme ce nici nu ne-am vorbit în ea niciodată. Că încercări am mai avut, dar accentul meu ți s-a părut prea romantic.

1 Comment

Friguroasă

Friguroaso !
Ador când încalți
Ciorapii de lână
Îți sunt mari
Și-ți acoperă tălpile
Până la pulpe
Iar asta înlocuiește
Mângâierea mea
Cu asprimea lor
Aș suferi
Numai la gândul ăsta
Dacă n-aș ști
Că așa
Te încălzești
Și-ți desfaci moalele
Coapselor
Cât să-mi pot
Strecura între ele
Tremuratul
Simțurilor
Să le potolesc teama
De sălbăticie
Sperând ca
Poate
Într-o dimineață
N-ai să mă mai alungi
O să mă domesticești
Și o să-mi faci cuib
În sufletul tău
Mereu friguros

4 Comments

Suferindu-mă

Te văd arogantă
Femeie
De parcă ai fi
O împuternicită
A sorților mei
De a te avea stăpână
Ca un sclav păgân
Bărbat
Și atât
Care-și schimbă credința
De cum îi întorci privirea
Cu trupul tău unduind
Ca o năframă în vânt
Obligându-mi gândurile
Să te slujească
Cu dinți
Care să-ți muște buzele
Și sânii
Ofensați
Dacă mi-ar primi
Doar
Darul gurii lacome
Cu palme
Care să-ți rupă coapsele
Ca pe o pâine caldă
Aducându-le miezul
Nobil
Să-mi potolească simțurile
Brute
Ca apoi
Satisfăcută
În cruzimea cărnii
Să mă arunci
În temnița foștilor
Păi dragă doamnă
Eu mă leg în lanțuri
Doar
Femeilor
Pe care le iubesc
Singurele
Care știu
Cum să mă ucidă
Încet
Suferindu-mă

Leave a comment

Mormântul dimineții

De-aș fi eu Luna pe care la fereastră-aștepți în fiecare seară
Să-ți ocrotească sânii cu blândă palma ei imaginară
Și buzele să-ți gâdile cu un sărut fugind în jos, pe sub bărbie
Grăbit ca puful dintre coapse să-înfioare, cum vântul tulbură pe cel de păpădie
Adâncurile, cu lumini și umbre, Cerul să strigi pe nume când ți le răsfață
La fel ca ea, în brațe ți-aș muri, să mă îngropi într-un mormânt săpat în dimineață

4 Comments

Venerându-te

Așa-i că prima scânteie a privit prin ochii tăi atunci când a născocit Universul ? Că adâncul lor de cer târziu îmi toarnă plumb în cuvintele dorindu-se istorii scrise în amurg pe papirusul trupului tău povestindu-se în suspine amestecate în valuri pe buzele alunecându-se cu ale mele în tăceri lăsând să vorbească doar frământarea frumuseții dezbrăcată de știința ei exactă și lăsată nudă și îmbujorată între palmele mele de muritor descoperindu-te divină. Venerându-te.

2 Comments

Livada suspinelor

Azi am apucat pe o uliță
Nu știu de ce
Se pierdea
În talpa unui deal
Era îngustă și pietruită
Mai mult de ploi
Care parcă scoseseră
Toate măselele dealului
Să le înșire acolo
Albe
Să repare gura știrbă
Și mută
A pământului
Cu un zâmbet
De piatră
Oricum
La căpătul lui
E o livadă
Ca a nimănui
Un gard aplecat
Desparte de lume
Câțiva piersici
Aurii
Și un măr
Rubiniu
Culorile zeilor
Pe un covor
De iarba înaltă și deasă
Verde
Cu spic galben
Culori păgâne
Nu era poartă
Nimeni să nu tulbure
Posesia
Zeilor
Asupra păgânului
Dar la colțul dinspre deal
Dacă aplecai gardul
Mai mult
Puteai intra
Știi ce liniște moale
E înăuntru
Cum îți înconjoară gleznele
Iarba
Cum te îmbată parfumul
Fructelor
Mă gândeam
Să-mi spui
Dacă nu-i așa
Într-o noapte
Cât încă mai cântă
Greierii
Să ne strecurăm acolo
Aș apleca eu gardul
Să poți intra
Și eu
După tine
Ne-am ascunde în iarbă
Și te-aș iubi
Poate și tu
Pe mine
Apoi ți-aș împleti
Spice în păr
Și aș alunga
Domol
Firele de iarba
Care ți s-ar fi lipit
Pe umeri
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Tu ai râde
Și te-ai ridica pe vârfuri
Goală
Să iei o piersică
Ar trebui să te ridic în brațe
Lipindu-mi obrazul
De pântecul tău
Ca să ajungi
La poama aurie
Ai mușca din ea
Și nectarul ți-ar curge
Pe bărbie
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Pe pulpe
Pe glezne
Doar ca să-l sorb eu
Cu gust de trupul tău
Suspinând
Te-ai îmbrăca apoi
Iar eu
Aș privi
Încă întins în iarbă
Cum nu mai vrea să-ți alunece
Rochia
Pe acolo pe unde
Te-am gustat eu
Dar știi
E mai greu de ieșit
Din livada asta
Că nu-i nimeni
Să aplece gardul
Iar eu
Încă nu m-am săturat
Să te iubesc
Așa că de ce te-aș lăsa
Să-mi pleci ?

5 Comments

Cu ochii la joacă

De câte ori te văd îmi fug ochii la joacă. Cât e ziua de mare se hârjonesc cu ai tăi prin grădinile abia îmbobocite ale dorințelor.
Când se lasă seara ai tăi se duc repede la culcare în baldachinul genelor. Alor mei, însă, le place să-ți mai hoinărească prin rotunjimile trupului până spre dimineață, când, istoviți de atâtea urcușuri și coborâșuri, îți adorm pe pântec învelindu-se cu palmele tale.

2 Comments

Pășind frivol

Însingurat, ieșisem printre tei în căutare de povești și ele-însingurate
Te-am întâlnit desculță pe-alei pustii, pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte
Purtai o rochie cu flori de iunie, în miez, cu trenă lungă ca una de mireasă
La piept grădina lor era mai desfăcută, și-o coapsă se zărea printr-o deschizătură în mătasă
Te-am prins de cot, și într-o umbră, te-am tras pe-un pat de iarbă țesut pe margini cu argint din stele
N-am zăbovit prea mult și-am cutezat să îți desfac corsetul, șnururi se-amestecau răutăcios cu degetele mele
Printr-un noroc, ori de pe umeri scuturându-mi gura către piept, tu ai dorit așa de tare
Sânii în palme să-mi așezi, și ghinda să le-o mușc ușor, ca pentru ce va fi o bucuroasă-întâmpinare
Cu limba îmi vorbeai, și tot cu ea, vorbele-n călimară-mi răsuceai, să nu se-întâmple
Că le sorbeai oftând, mai înainte ca pe buze cerneala poftelor să mi se zvânte
Cu pașaport de rugăminți atingeri curajoase îți strecurai prin vama desfăcându-mă la cingătoare
Eu n-aveam încă gândul să mă las gustat, sete să te pătrund spre gustul tău mi-era mai tare
Te-am scos din faldurile de culori, nici de dantelă împotriviri sperând să nu mai fie
În palme goală mi-ai rămas, doar între coapse ascunzându-te sub o petală străvezie
Încet am tras-o de pe șolduri, ți s-a-încurcat la glezne, doar o clipă
Și-am aruncat-o peste ochii Lunii, care de după o perdea de trandafiri ne privea uimită
În palma coapselor mi-ai prins obrajii, simțeai cum să te răscolesc dorințele-ți îmi cer
Mă așteptai cu poarta pântecului descuiată, să mă primești pentru o noapte în trupul tău aventurier
Și-am fost până când dimineața ne-a îmbrăcat în straie ponosite, de singurătate
Dar o să cadă obosită pleoapa zilei și iarăși o să te găsesc pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte

2 Comments

Fruntea sânilor

Când o să te dezbrac, de-o fi vreodată
În așternut brodat cu farmece de levănțică o să fie
Pe buze o să-ți strălucesc cu gânduri de amor o șoaptă deocheată
Și fruntea sânilor o să-ți încoronez cu lauri parfumați de iasomie

O să-i ridic în palme, sărut și-alint să le împart cu dărnicie
Și tu o să m-ajuți cu-abrupte trepte de suspine
Ei o să își zburlească miezul de smochină din rondul de petală cafenie
Cerându-mi să mă scriu cu vrajă un jurământ de viață-n tine

Domol o să alunec pe pântecul trăgându-mă-n altaru-ți de fecioară
Tu zăbovindu-mi descântarea cu prefăcută, neîncrezătoare și curioasă neștiință
Cu nume de femeie o să te botez întrând în Ierihonul coapselor întâia oară
Tu o să mă numești profet, și mag, și o să-mi dăruiești rodindu-mă credință

Minuni la care nu-îndrăznești să speri, pe care nici cu visul nu le-ajungi
O să-ți arăt în fiecare noapte, întotdeauna câte trei, ca-într-o magie
În așternut brodat cu farmece de levănțică tu singură o să-ți arunci
Trupul înmiresmat pe fruntea sânilor cu-îmbietor parfum de iasomie

Leave a comment

Iscoada minții

Eu mă joc ? Cu mintea ta ?
Păi,
are curbe, ‘i obsesivă
udă-i când dorințe-o strigă
are bulgări de zăpadă
pe sub ei palma să-mi șadă
au ei nas, cârn, și pistrui
pot cu buzele să-i sui
mintea-ți are gură dulce
gustul meu în ea să-l culce
are coapse, și-între ele
pot să-ascund poftele mele
are brațe, să mă strângă
unghii-n carne să mă-împungă
când să țipe adânc îi vine ?
Nu cu mintea ta mă joc, cu tine

Leave a comment

Bei o cafea cu mine ?

Dacă bei cafea
Bea-o
În fața ochilor mei
Așezată
În fotoliu
Cu picioarele strânse
Sub tine
Și deloc acoperite
De rochia
Prea scurtă
Să mi te ascundă
Privirii
Eu nu vreau
O să gust de la tine
Tu o să te apleci
Să-mi dai o gură
Dar
Or să mi-o vrea sânii
Iar eu
N-am să-i refuz
Doar o să-ți iau cana din mână
O să te împotrivești puțin
Dar o să-ți astup
Potrivnicia
Cu un sărut
Că doar vreau gustul tău de cafea
Ai promis că-mi dai
Să beau
De la tine
Apoi poți să te întinzi
În fotoliu
După ce ți se vor fi săturat
Sânii
Și gustul
De gura mea
O să-ți înapoiez cana
Să nu se răcească
Cafeaua
Cât o bei
Sprijinindu-ți picioarele
Pe umerii mei
Fără grija rochiei
Ramasă ridicată
Pe pântec
Că eu o să te beau pe tine
Așa ai promis
Că-mi dai să beau
De la tine

2 Comments

Neputând să iubească

Îl ignora
Cu o liniște
A buzelor
Și o lene
A privirilor
Pe care nu le mai credea
Nici ea
Trăda interesul
Doar pieptul
Care i se zbătea
În zădărnicia neajungerilor
În asprimile palmelor lui
Sufocând-o
Cu strânsoarea doritelor
Începuturi
Așteptându-se, hai odată, pornite
Și ea mai mult
Și-l umplea
Cu răsuflări ascunse
Îndemnându-i inima
Mai repede, mai repede
Să-i facă loc
Să-l strige, să-i vină
Printre coapsele încă săturându-se
Doar una cu alta
În pântec
În care să-l închidă apoi
Cu palme tremurând
Fierbinți uimiri
Ce mult îl vrea
S-o dezbrace
Cu palmele
Cu gura
Cu degetele
Așa cum o dezbrăca cu privirile
Numai pe ea
Numai pe ea dintre toate
Doar urechile
Îi sorbeau otrava
Altor șoapte
Îndemnând-o să se vândă
Ieftin
Că așa-s alte începuturi
Ieftine
Pentru un profit sclipitor
Ca un ciob
Dintr-o mărgea de sticlă
Spartă
Nici măcar de Murano
Cui o vrea
Pentru o chimie de-o noapte
Orientală
Poate două
Mințind-o
Că toate nopțile
Lângă o nouă viață
Sunt plicticos de păguboase
Și ea credea
Răsuflările
I se făceau de piatră
Și inima de piatră
Și pântecul
Tot de piatră
Ca și coapsele
Și palmele-i deveneau reci
De piatră
Iar privirile lui
N-o mai puteau dezbrăca
De piatră
Nu-l mai dorea
De piatră
În ea
Aștepta
Să i se umple fântâna trupului
Cu bănuți aurii
Aruncați în schimbul poftelor
De turiști tocmiți
Să-i aducă profit
Începând-o ieftin
Profitând de ea
Neputând să iubească
Cu sinceritate

Leave a comment

Ce se petrece-n tine seara ?

Ce se petrece-n tine seara ?
Aud suspine ronde
Iar prin ferestrele dantelelor
Opace-împletituri
N-ai zice
Privesc degeaba
Abia dacă zăresc
Nisipul pielii strălucind amor
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să te privesc
Cu obrajii degetelor
Ard
Să știe
Ce se petrece-n tine seara ?
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să îți ascult
Răsuflarea
Cu urechile palmelor
Chiar sub poala sânilor
Că pentru gustul ei
Din labirintul dantelelor
Printre coapse împletite
Îmi pleacă și buzele
Să-ți caute gura cuvintelor
Pe pipăite
Călcând încet
Cu tălpile umede de amor
Ca să afle
Ce se petrece-n tine seara
Mai înainte să mă petrec eu

2 Comments

Eu înfloresc cireșii

Iubesc să mănânci
Cireșe
Râzând alb
Cu buze roșii
Și codițe verzi
Ascunse la urechi
Poate de asta
Numai când mă gândesc eu
La sucul care-ți curge
Pe gât
Pe sâni
Și pe care o să-l beau
Picături
Chiar peste cișmelele lor
Și la sâmburii
Pe care am să ți-i culeg
Din poală
Ca să-mi fac loc
Gură lacomă
În dulce șerbetul
Tău
Înfloresc cireșii

3 Comments

Două palme

Doar două palme
Îmi trebuie
Să te trântesc
Îndărătnică
În moalele așternutului
Și doar două
Să-ți prind obrajii
Ca să-ți sorb răsuflările
Una câte una
Printre buzele ude
Două
Mi-ar trebui
Și să-ți strâng sânii
Să nu-mi mai fugă
Gurii
Și doar două palme
Să-ți prind fundul
Cât îți mușc
Între coapsele
Și apoi
Tot două
Să mă sprijin
Pe șoldurile tale
Iar ție
Două îți trebuie
Să mă pălmuiești
Citindu-mă
Și două
Să transcrii
În tine
Scrisul
Două palmelor mele
Ca să nu le uiți
Senzațiile

Leave a comment

Femeia femeilor mele

Femeie !
Nu știu
Ce Dumnezeu te-a făcut
Dar nu din coasta mea
Poate din gândurile mele
Dezbrăcându-te
În grădina Raiului
Din palmele mele
Împreunându-ți sânii
Să le închine sărut
Pe floare
Din buzele mele
Încercuindu-ți toate golurile
Cu sete
De gustul tău
Din brațele mele
Umplându-se cu tine
Să nu mai pleci
Din coapsele mele
Nemaidezlipindu-se
Dintre ale tale
Încleștându-le
Din mine
Făcându-te pe tine
Femeie
Femeia femeilor mele

Și vezi
Cuvintele mele
Sunt făcute
Cu tine
Femeie
Femeia femeilor mele

1 Comment

Și o să mi te întorci

Îți plouă
Stropi fierbinți
Peste trupul nădușit
Lac de pofte
Satisfăcute
Peste care ai turnat
Balsamuri
Și arome
Să ștergi păcatul
Să piară mirosul
Și gustul
Meu
Să ți se moaie carnea
Să iasă din ea
Urmele dinților
Și palmelor
Mele
Părul
Ți-e ca o salcie
Curgând
Iertarea Cerului
Îndreptându-i
Inelele
Meșterite de mine
Cât le șopteam
Sânilor
Povești rușinoase
De pe ei
Ți se șterg toate
Ce ți le-am lăsat
Să nu-mi uiți
Gustul
Pe pântec
Printre coapse
La tălpi
Sub tălpi
Te speli de mine
De întâiul tău
Ca-n apa Iordanului
Iubito !
N-ai fost o sfântă
Că altfel
Nu mi-ai fi fost
Dar eu te iert
Și tu o să te ierți
Și o să mi te întorci

Leave a comment

Senzație !

V-am văzut sărutându-vă !
Am văzut
Cum îți ținea capul
Pe după gât
Într-o palmă
Cum îți nesocotea mătăsurile
Cu cealaltă
Frâmântându-ți sânii
Cum îți depărtasei
Coapsele
Așteptând să te caute
Între bronzurile lor
Cum îi ții părul
Strâns în pumnii tăi
De teamă să nu-i plece gura
De peste a ta
Înrobindu-te cu plăcerile
Altui gust
Cu mușcătura altor dinți
Cu arsura altor buze
Nu
Nu-ți reproșez
Știu
Că eu
Nu te pot iubi așa
Dar poate
Data viitoare
Mă primiți și pe mine
Între voi două
Să mă învățați
Iubirea
Așa cum e ea
Senzație !

Leave a comment

Unde și cum

Îmi spui că
Nu ești frumoasă
Ai doar
Un trup exotic
Gânduri excentrice
Și dorințe extatice
Că-i o coincidență
Să semeni cu ea
Păi nu
Coincidență ar fi dacă
Te-aș atinge
Unde și cum
O ating pe ea
Te-aș dezbrăca
Unde și cum
O dezbrac pe ea
Te-aș săruta
Unde și cum
O sărut pe ea
Te-aș avea
Unde și cum
O am pe ea
Așa că
Să-mi spui
Unde și cum
Și abia apoi
Putem vorbi
De coincidențe

Apropos
Și ea-mi spunea
Că de unde
Și cum
Că nu-i frumoasă
Coincidență ?

1 Comment

Guraliv (Simetrii, Vorbeste-ma si tu)

Tu la o masa, eu la o masa, tu singura, eu, ce sa spun, ma intriga simetriile tale, de exemplu, alunita de pe buza de sus, pai bine, m-ai intreba unde e simetria, pai, cum sa-ti spun, se vede ca stai picior peste picior, doar ca sa strici simetria coapselor, asa cum s-ar vedea ele pe sub masa, si s-a vazut, nu tot, dar pun pariu, pe dantelele lor, ca intre ele, sub dantele, ascunzi simetria alunitei de pe buza de sus. N-am sarutat niciodata alunite simetrice, ca daca as face-o nu te-as mai dezlipi de mine, si-n timpul asta ti-as masura celelalte simetrii, de exmplu, a sanilor, pe care i-as fixa cu palmele apoi as masura distanta dintre ei fix intre alunele lor, cu gura, si pun pariu pe dantelele lor ca ar fi la fel, de la stangul la dreptul, si de la dreptul la stangul, iar pe axa lor de simetrie as cobora cu ochii inchisi, ca doar te masor cu gura, pana la intersectia cu simetria soldurilor. Spune-mi tu ca nu exista si eu o sa te contrazic. O sa-i fixez cu palmele si o sa fac un desen ajutator, un triunghi isoscel, sa-i sprijini varful intre coapse cat il trasez eu, cu gura. Nu esti convinsa, pai nu pot sa-ti demonstrez asa, tu la o masa, eu la o masa. Trebuie sa te masor pe un acelasi plan, alb si orizontal. Nu, n-am terminat. Spui ca-s prea guraliv, asa-i. Ia mai vorbeste-ma si tu! 

Leave a comment

Capăt de începând

Ai părul negru și lung, câteodată cârlionti pe degetele mele îl pui
Și ochi verzi, ba albaștri, te necăjesc, știu, au adâncuri căprui
Obrazul alb, puțină rodie-n gropițele lui, ce oriental mister
Și buze pline de șoapte, care într-un zâmbet se nasc și în râsete albe pier
Pe gât îți zăresc o cărare, s-o urmez cu nedumeritul sărut, oare unde ajunge
Dă-mi, lasă-mă să-ți desfac bluza puțin, spre sâni drumul ei pare a curge
Doi bulgări, rostogoli de zăpadă cu nas cârn, sâmbur între petale de înflorită migdală
Să-i ocolesc, să trec printre ei, să-i mângâi, să-i mușc, le-ar place, am o banuială
Când e timpul să plec de la ei, îmi iau rămas bun lăsându-le chiar pe cârn, mă întorc, gustul meu
Urmez cărarea, un diamant pe pântec îmi spune că la capătul ei te voi întrupa, tu pe mine în zeu
Mă opresc să-înțeleg cum de-i acolo și nu în alt, plăceri mirene-ascunzând, loc
Îl ating cu vârful degetelor, cu buzele, simt cum altarul vieții îți arde al neînceputului foc
A lui fierbințeală și mie fruntea îmi scaldă în gânduri prefăcute sudoare
Buzele mi-s uscate, mi-e sete, să cobor să te beau, izvor mi-ești promisă la capăt de trupească cărare
Genunchii, ți-i văd strânși, fusta-i de vină, ori de călătoria mea le e teamă
Și răsuflarea, șoapte sporind răspunsuri la neîntrebări încep să o geamă
Încet, tare încet, petala de înflorată mătase o să-ți desfac, dar mai întâi funda ei de cordon
Pe-a trupului cărare mai bine îți merg dacă porți doar haina goliciunilor de femeie devenindu-mă om
S-o lași să curgă în colorate și potrivnice valuri
Și de se-agață, palme am s-o ajute, pe ale șoldurilor așteptându-le maluri
Tu doar să unduiești în marea de înflorată dantelă, cu îndemnare și lin
Genunchii nu-i lăsa să se desfacă până-n rotundul lor palmele nu încep să mi le închin
Abia când valurile de mătase o să-ți șadă acuarelă ghem la picioare
Din strângându-se-a lor sfială o să să urc spre a doritului capăt de păcătuind cu tine carare
Nu, nu tu, pe mine lasă-mă să urmez linia vieții dintre coapsele-ți tremurând
Încălțându-mi buzele cu jurată dorință, pe ea, la capăt de începând, în tine vreau să ajung.

Leave a comment

Cum spun eu

Te-au mințit buzele mele
Desfăcându-le pe ale tale
În timp ce
Limbile ni se împleticeau
Ca într-o beție
Onirică
Și
Cu palmele
Îți mângâiam sânii
Ocolindu-le rotundul
Căutându-le prin dantele
Rosturile micuțe
Și tari
Și ce tari erau !
Sau
Pe sub fustă îți
Cercetam strânsul coapselor
De vreun izvor
Din care să-mi sting setea ?
Au mințit degetele mele
Descheindu-ți nasturii
Da, pe unii i-am rupt cu dinții
Dar nu din răutate
De foame
Simțeam prin mătăsuri
Parfumul tău de piersică
Moale și dulce
Îmi umpleam gura cu tine
Și te frământam
Și pe tine cu mine
Te umpleam
Până spuneai pierdută
Gata !
Și-ți opreai
Unghiile
În carnea mea ?
Poate că te-am amețit
Dar nu cum spui tu
Mințindu-te
Ci cum spun eu
Iubindu-te !

2 Comments

La cină

E vina mea
Nu trebuia să-ți spun
Doar să mă mulțumesc
Privindu-te
Zâmbind, râzând, mergând
Căutându-ți gura
Mușcându-te
În toate formele
Gustându-ți toate culorile
Frământându-te
Și sorbindu-te
În gând
Acuma
Tu stai goală
Cu plăceri încă zbătându-ți-se
Sub pleoape
Cu așternutul potrivit ghem
Sub mijloc
Arcuindu-mi-te
Bizantin
Oferindu-mi-te
Să-ți sărut
Sfinții sânilor
Și icoanele
Altarului coapselor
Să te pătrund
În iureș păgân
Ca un sultan
Dând la perete ușile
De la iatacul cadânelor
Tu stai goală
Chemându-mă
În nesfârșit
Eu știu
Că s-a sfârșit
Mă așez în genunchi
La marginea patului
Și mi te-aduc
În podul pamelor
În cerul gurii
Să-mi iau rămas bun
De la fierbințelile
Și gusturile
Tale
Și nu mi-aș lua
M-aș arunca în tine
Ca un sinucigaș
În valurile oceanului
Tu-mi răsucești între palme
Toate văile și vârfurile
Trupului
Îmi răscolești între buze
Toate gusturile
Florilor lui
Cu o mână mă împingi
În iezerele tale
Sufocându-mă
Cu alta-mi umbli
La cingătoare
Și vrei să-mi spui
Nu-mi spune !
Taci !
Îți leg buzele
Cu ale mele
Să taci !
Să nu mă legi tu
Cu vorbele
Cu care te-aș lega eu
Mă muști
Mă doare
Până în suflet
Țipă, urlă
A înnebunit
Îl auzi ?
Mă ridic
Și te privesc
Printre lacrimi
Tu nici măcar nu vezi
Că plâng
Că plângi
Ai înțeles că trebuie !
Să plec
Altfel
Am rămâne unul în celălalt
O veșnicie
Pedeapsă
Pentru că ne-am dorit
Efemer
Și nu ne putem rămâne
Sclavi
Unul Altuia
Și eu, și tu
Suntem așteptați
De stăpânii noștri
La cină

2 Comments

Ritual empiric (Electro-magnetic)

Poate nu știi
Dar când deschid palmele
Pot să fac din ele
Fluturi
Ți s-ar așeza
Pe obraji
Să-ți deschidă buzele
Întâmpinându-le
Pe ale mele
Cu ochii închiși
De
Nupoțisămaispuinimic
Că-ți aleargă respirația
Gonită de o frământare
Magnetică
Între coapsele
Apropiindu-mă de ele
Și pe sâni
Ți s-ar așeza
Fluturii palmelor
Acoperindu-le mugurii
Într-un
Ritual
Al fecundării
Pregătindu-i
Să-mi cunoască gura
Când ei ți-ar fi
Așezați electric
Pe șolduri
Paralizându-ți neîmpotrivirile
Cu fulgere
În pântecul
Așteptându-mă
Să-ți creez
Cel mai acustic
Scurt-circuit
Încă nedescoperit
În fizica moleculară
A trupurilor noastre
Al tău ca o floare deschizându-și
Cămările pline cu nectar
Fluturilor mei
Construiți de palmele
Unui savant
Înnebunindu-l
Empirismul
Ritualului fecundării
Tale
Acuma știi
Și te declar absolvită
Summa cum laude
De toate păcatele
Mele
Cercetându-ți fizica
Dorindu-mă-ți
Scurt-circuitându-ne
Electro-magnetic

Leave a comment

Străin

Să fiu eu seara care taina știe să ți-o înțeleagă
Care de jurăminte sacre, cu sabia dorințelor trupul ți-l dezleagă
Departele care-l privești printre întredeschise gene
Răsuflarea care îți fierbe sângele în vene
Dorința nebunească care-ți înțeapă inima cu-a ei dulce putere
Dantela care te zgârie cu rușinata și nevinovata ei plăcere
Mătasea care în vårful sânilor de-obrăznicia lor ți se agață
Să fiu eu strășnicia care în pântec vrei să îți sădească viață
Glasul rostindu-ți gândurile pe care tu nu le poți spune
Palma care te mângâie cu încă ale tale-asprimi păgâne
Degetele care te țipă pătrunse-n locuri care după mine plâng
Sărmanul așternut pe care coapsele cu desfătare se desfac și-l strâng
Aș vrea să fiu eu ascunsa poftă care te-înăbușă, te nădușește
În tine să-întrupez străinul care pe-ascuns și în tăcere suspinul ți-l trezește

15 Comments

Îți pare rău, îți pare bine

Tu crezi că dorm, dar eu privesc din nouri de-așternut
Cum trupu-ți fierbe, de mângâierea dimineții petrecut
Sânii ți-ai prinde-n palme, și ei în ele urma gurii mele ar vrea
Dar mai-înainte între degete le prinzi mărgeaua de cafea
Nu-i tot la fel cum noaptea eu cu buzele-am mușcat-o, ceasuri fără număr
Când dimineața-ți curge printre ei spre pântec, alunecându-ți pe un umăr
Se-întâmplă-n el ceva, de mâna ca să-l liniștească-ți cere
Nu mult în urmă, ascuns de întuneric, gusta din trupul meu plăcere
Tu crezi că dorm, dar eu privesc neliniștea ce te cuprinde
Îți pare rău, și-ți pare bine, că ți-am rămas în trup, tu mie-n minte

6 Comments

Necunoscută

Ai carnea tare și lucioasă, și dulce, ca de caramelă
Ochii-s scăldați de marea-albastră, ca-într-un Van Gogh, un orizont pictat în acuarelă
Părul, inele strălucind sidef, ascunde-n spice scoici mărunte
Iar buzele nu-ți reușesc decât în zâmbet de cireșe să se-încrunte
Când râzi ești un copil uimit ce vede ploaia prima oară
Trupul îți cântă când pășești, strunit pe sub mătăsuri în curbe de vioară
Privirile-mi, sub fustă fără teamă se ascund
Te mângâie și te sărută, te strâng în brațe, în gânduri îți pătrund
Îți număr alunițele, pe umeri și pe sâni, pe șolduri și pe coapse, de mai multe ori
Cu gura printre ele fac potecă, aștept să-ți înflorească în obraji fierbinți bujori
Când treci pe lângă mine, îți suflu vrajă la ureche, în șoapte desfăcută
Necunoscut să te iubesc, necunoscută

4 Comments

Baclava

Aproape m-ai sufocat cu gura
Coapselor
De unde era să știu
Câtă lăcomie
Stă pe buzele ei
Că la început
Abia de-am reușit
Să-ți smulg ție
Hainele
Și câteva suspine
Apoi nu mă mai opream în ea
Nemaisăturându-se de mine
Și tu
Nu știu ce-mi faci
Așa tăcută
Că nu-ți aud
Decât palmele
Încercând să mă stoarcă
Însiropându-te
Dulce
Ca o baclava
O să te rostogolesc
Puțin
Că mai ai locuri
În care
Nu ți-am fost
De ajuns
Cu frământările mele

2 Comments

Anonimă

Aveai un nume atât de simplu !
Eu mă gândisem la ceva complicat
Să fiu sincer
La ceva potrivit Universului
Din care veneau ochii
Smarald ascuns în umbre de mister
Buzele, ce tușă roșie !
Din ce fermecat penel !
Gâtul fin
Sprijinind cu grație
O bărbie războinică
Acum întinsă
Să mi se predea
Mă gândeam cu teamă
Nu cumva
Să te muște gândurile
Ale mele sunt sălbatice
Și își lasă urma trecerii
Prin teritoriile de carne albă
Pe care mai apoi
Cuvintele
Să le cucerească
Cu șoapte
Curgându-ți pe sâni
Râuri
Ascuns
Pe sub mătăsurile tale complicate
Nici nu m-aș fi obosit să ți le scot
La ce bun
Dacă Înțelesul
Ți-ar fi frământat deja coapsele
Cam obraznice
Dar nu ți-am mai spus asta
Că eram ocupat
Să te gust
Dulce-sărat
De la dorință ?
De la lacrimi ?
Și oricum
Nu știam cum te cheamă
Te-aș fi întrebat pe urmă
Dacă nu adormeam
Otrăvit
De singurul tău cuvânt
Mai îndrăzneț
Numele meu

Acuma zâmbesc
Ți-am spus
Că numai eu sunt prieten cu Moartea
Și tu te-ai folosit de asta
Atât de simplu !

5 Comments

Un simplu spectator

Te porți cu mănuși
Cu mine
Deși coapsele tale
Mă strigă
Să le desfac curelușele
Să-mi alerge goale
Prin palme
Pântecul
Să-i scot hamul
Să-mi mănânce gura
Și sânii
Să le trag cortina de mătase
Și să jucăm împreună
Într-o piesă
Cu mai multe acte
Dar tu
Te porți cu mănuși
De parcă aș fi
Un simplu spectator
De cabaret

Leave a comment

Topită de zăpadă

Ai văzut ?
A nins
Acuma la solstițiu
A plâns vara
Cu fulgi
Că începe să-i moară ziua

Dacă aș fi fost lângă tine
Te-aș fi răsturnat în mijlocul străzii
Să fi nins noaptea
Și ți-aș fi băgat zăpadă pe sub tricou
Să-ți frec sânii cât perele de toamnă
Acuma
Vara
Să-i simt cum
Îmi îngheață între palme
Apoi aș fi topit promoroaca
Adunată în vârfurile lor
Cu buzele
Cu gura
Lăsând vara să-ți curgă izvor
Rece
Mânat de răsuflarea ta speriată
Spre pântec
Până la estuarul
Coapselor

Să nu-i las verii nimic
Doar nopți tot mai lungi
Că pe tine
Te-aș fi băut eu
Topită
De zăpadă
La solstițiu

Leave a comment

Vânătăi

Bună
Vreau doar să-ți spun …
Am văzut că porți la gât
O vânătaie
Știu
Nu mai e treaba mea
Acuma
Că am căzut amândoi de acord
Că-i treaba celuilalt
Dar să știi
Că cele mai frumoase vânătăi
Se ascund între coapse
Că bărbatul tău
Trebuie să-ți stea în genunchi
La cât ești de frumoasă

Nu-i așa
Că cele pe care ți le făceam eu
Te dor și acuma
Doar gândindu-te la ele ?

4 Comments

Limba tăcerilor

Vorbești
O limbă
Pe care o înțeleg
Dar în care
Nu ne vom înțelege
Limbile noastre
Trebuie
Să ne vorbească
Tăcerile
A mea pe ale tale
A ta
Pe ale mele
Tăceri
Cu gust de necuvinte
Ca și gustul
Trupului
Și dacă mă întrebi
Al tău
Are gust de cherry
Al meu
Aș vrea să-ți guste
A brandy
Să te îmbete
Să-ți împleticească limba
Cu a cuvintelor mele.

Leave a comment

Te !

Spun mulți
Că o femeie se privește de sus
Sau din spate
Că altfel.
De parcă
În altfelulurile astea
Ea ar fi
Mai femeie.
Dar mie îmi place
Să te privesc
Din creștetul
Tălpilor
Pe tot drumul
Până la
Șoldurile buzelor
Pe care să le încalec
Cu ale mele
E drept
Că asta înseamnă
Nu să te doar privesc
Ci
Să te
Iubesc.
Te !

Leave a comment

Numele meu, Dorință

Sunt acolo de la începuturi
Dinainte ca timpul să curgă rod
În pântec
Urnit din veșnicie
De două guri căutându-și răsuflarea
Te știu
Dinainte să ne fi întâlnit
În buricele degetelor
În podul palmelor
În mușcătura buzelor
Când cutreierai curioasă
Prin locuri
În care te credeai
Singură
Neștiind că la fiecare atingere
Mă vei întâlni
Și descoperindu-mă
Încet, încet
Mă vei face
Mai puternic
Atât de puternic
Încât
Nimic.
Nimic
Nu mă mai putea opri
Să te supun
Să-ți stăpânesc răsuflarea
Tremurul pleoapelor
Țipătul
Sudoarea
Fără ca tu
Să te mai poți împotrivi
Ție-ți
Mie
Știu
Ce gust îți au
Buzele clocot
Sânii zburliți
Pântecul alunecându-mă
Spre răscolindându-ți coapsele

E timpul
Să nu ne mai ascundem
Eu numele trupului tău îl știu
Fă-ne cunoștință
Eu mă numesc
Dorință
Și ne putem întâlni
În oricare
Din locurile
Lui
Tale.
Oricând ți-e poftă
De mine
Tine.

Leave a comment

Să te frământe

În tihnă să-mi pășești pe buze, fără zor
Le stau în palme nemărturisite șoapte de amor
De te vor gâdila puțin să nu le-alungi, așteaptă-le o clipă
Încolăcindu-se pe glezne, spre coapse tremurânde fierbințeală se ridică
Poate o să îmbobocești de gândurile lor atât de pământene
Dar de nu ți-s petalele sfioase, oprește-le în tine pentru-o vreme
Iar când le simți că suflă greu, rotund în trupu-ți rătăcind
Ridică-le la sâni și dă-le gustul lor ciocolatiu înmugurind
Și de vei vrea să-ți însoțească șoaptele oftânde
Închide ochii și lasă-le cu pasul lor mărunt să te frământe

Leave a comment

Palmele mele

Nu ți-au plăcut palmele mele
Încălzindu-ți obrajii
Când aș fi vrut să te sărut
Mi le puteai păstra acolo
Cu ale tale
Tremurând de teamă
Că mi-aș putea dezlipi gura
De-a ta
Mai înainte să te ud
Cum își udă plopii frunzele
Cu nectarul primăverii
Așa tu
Pe tine
Cu nectarul feciorelniciei
Și mi-ai fi încălzit tu mie
Obrajii
Apoi
Strângându-i
Între palmele tale
Tremurând de teamă
Că mi-aș putea dezlipi gura
De-a ta
Că să mi-o umplu
Cu trufele sânilor
Răsfățați deja
De palmele mele
Care ție nu ți-au plăcut
Nici coborându-ți
Pe pântec
Până între coapsele
Îndulcindu-se
Cu nectarul feciorelniciei
Tu tremurând de teamă
Că mi le-aș putea sprijini
Pe șoldurile tale
Mai înainte să mă ceri
Cu palmele
În stupul feciorelniciei
Umplându-ți fagurii
Cu viața
Pe care s-o ținem amândoi
Între palme
Dar ție nu ți-au plăcut
Palmele mele
Iubindu-te

10 Comments

Oftându-te

Fixez minute în șir sâni arțăgoși, gata să-și lepede ultima urmă, și ea străvezie, a decenței, pântece pietroase gata să macine gânduri ascunse sub frunți transpirate, șolduri ademenind cu sprijinul lor rotund întoarceri în Paradis, coapse lungind până la transă calea misionarului către divin, palme catifelate tocmind altele aspre să le treiere ogorul trupului, pregătindu-l pentru taina creației.
Fixez minute în șir dumnezeități fără seamăn de frumoase, că s-ar lepăda dracii de păcate doar ca să le stea la picioare, iar apoi nopți la rând visez arșița iadului și pe tine călcând peste mine, tăciune aprins, cu tălpile încă purtându-mi sărutul, înveșmântată în rochie lungă, din flori, pe sub care-mi strecor răsuflarea, încolăcind-o liană în jurul pulpelor și urcând-o luxuriant până pe malul apelor chemându-mă să le răcoresc clocotindu-le adâncul până când dorințele ți se strâng la tâmplă într-o picătură de sudoare, care urmând drumul sărutului îți alunecă încet, pe lângă urechea rușinată de șoapte pe gâtul ostenit de țipete înfundate, prin strâmtoarea sânilor peste întinsul pântecului, hărăzită să-mi cunoască buzele oftându-te.

3 Comments

Curg apele ( Să nu-l greșească II )

Curg apele pe tine și eu nu mă mai satur să te întorc pe toate părțile, să mușc acolo unde până acuma doar te-am gustat, să-ți învolburez gemete valuri scăldându-ți plaja pântecului, să-ți storc țipete picături aburindu-ți coapsele, să-ți mugur primăvără sânii cu dezghețul palmelor și căldura buzelor, să mă ridic în tine insulă sălbatică legându-ți cerul cu adâncurile, curg apele pe tine și eu nu mă mai satur să te stăvilesc împotrivindu-mi-te adâncindu-ți albia trupului cât să mă încapă cu viață și moarte cu tot.

7 Comments

Perfect

Și dacă încă mai caut
Sărutul perfect
Plimbându-mi buzele
Printre altele
Culegându-le atent
Dulceața
Cu vârful limbii
Și dacă încă mai caut
Mângâierea perfectă
Înconjurând cu palmele
Sâni
Cu rotocoale leneșe
Să nu-i obosesc
Ridicându-i dintr-o dată
Mai înainte să-mi fie gata
Gura
Să-i urce
Și să-i coboare
Spre pântece
Cărora încă le caut
Răsuflarea perfectă
Nici fierbinte
Nici rece
Doar cât
Să le înflorească macii
Între spicele coapselor
Eu căutându-le
Încă
Mușcătura perfectă
Cea care nu le pătează cu liliacul dinților
Doar cu nuferii amintirilor
Lăsându-le să tânjească umede
După hărnicia mea
Blândă
Și hotărâtă
Ca a unui bărbat
Indecis
Încă mai căutând perfecțiunea
Prin alte înserări întrupându-se
Căutare
E fiindcă
Pe Tine Te
Iubesc
Perfect
Și pentru nimic în lume
Nu ți-aș întâlni
Trupul
Neștiind a-i fi
Perfect

24 Comments

Să nu ne mințim

Să nu minți, am văzut cum ai atins-o, degetele ți-au fost cheia cu care i-ai descuiat zâmbetul ca să-ți intre privirea în el cu totul, nu mai înainte să-ți ștergi tălpile sărutului chiar pe pragul buzelor ei. Ai prins-o de mijloc, strânsoare prietenească pentru cine nu te-ar cunoaște, dar palma-ți tremura când i-a atins pântecul, iar ei i-a strălucit în priviri dorința, a pus picior peste picior strângând între coapse timpul pe care urma să-l înlocuiești cu gura care-i sufla deja șoapte disperate la ureche făcându-i sânii să numere cu bătăile inimii așteptarea. Să nu minți, știu că-ți place, știu că și ei îi place, știu că o să vă smulgeți hainele să vă priviți cu lăcomie trupurile mai înainte de a vă devora cu sălbăticie. O să vă mușcați și o să vă gustați fără rușine, o să vă mângâiați chiar sub privirile mele, și nu mint, o să vă privesc cu plăcere, o să învăț chiar de la voi ce vă aprinde și ce vă stinge, iar când voi veți fi obosit prea tare o să vă dezleg și-am să ne fac alt nod, strâns bine cu pofta mea de a vă iubi pe amândouă.

3 Comments

Așteptând dimineața

De-ai ști ce închipuiri aprind vise în cerul gândurile mele ! Cum te aduc în iatacul poveștilor, cum te întind pe divanul dorințelor așternut cu mătăsuri tăcute și moi, cum te dezbrac blând cu degetele tremurânde ale privirilor, cum cu limba cuvintelor gust direct de pe limba ta cuvintele-ți îndulcind, cum cu buzele îți caut agale nectarul prin toate grădinile trupului , cum aștept la răscrucea coapselor să-mi sosești asudată de povara poftelor pe care le-ai renegat mereu și care acum te aleargă, cum mă încrucișez cu tine devenindu-ne o singură sugrumând conștiințe plăcere, cum mă ridic din tine ascultându-ți țipetele chemându-mi tandrețea să le potolească foamea cu puterile mele roditoare, cum văd risipindu-ți-se toate rușinile mai înainte să adormi obosită și goală, cum plec închizând încet ușa în urma mea de teamă să nu-ți trezesc suspiciunile și cum dau fuga să mă întorc în dialogul nostru nevinovat mai înainte să-mi observi lipsa și să simți că răspunzându-ți doar cu câte un zâmbet mi-am strecurat fără voia ta gândurile bărbătești în tine. De-ai ști toate astea poate că într-o seară m-ai pofti înăuntru să așteptăm împreună dimineața.

4 Comments

La noapte

N-am să te mint, mă uit la sânii tăi, îi mângâi gândind văzându-le zbaterea prin bluzele strâmte, ori ghicindu-i liberi sub cămășile largi, mă aplec să-ți sorb mirosul, cu nările desfăcute larg, ca porțile Iadului, mă uit să văd dacă mă porți la mână, ori la ureche, sufăr că n-o faci, te privesc din spate când pleci și mă văd sfârșind între coapsele tale cu tine adormită de păcatul pe care nu ne vezi locuindu-l în tăcere în nopțile în care degetele mi te adaugă simțurilor petrecându-te de la tâmple în pântec, iar gura mi te gustă din toate dulcețurile desfătându-ți trupul, și apoi eu pierdut undeva adânc în apele lui până când mă vei izgoni din el, ca să mă chemi iar, să-ți adorm brațele în juru-ți și pipetul sub tâmple până dimineața când timpul ne va speria și ne vom grăbi să-l potolim, dar nu mai înainte să-ți dau ce-i al tău și să-mi iau ce-i al meu din noi. E bine ca lumea să nu ne știe lipsindu-ne câte ceva. Abia aștept să ne întânim la noapte.

Leave a comment

Să nu-l greșească

Curg apele pe tine iar eu nu mă mai satur să te întorc pe toate părțile, și unde te-am mai gustat să mai mușc, să-ți storc încă o picătură de geamăt, să strâng, cu dinții, între buze, cu palmele, tu să te zbați ca prinsă în lanțuri să scapi de poftele mele, iar odată rupt lanțulul păcatului să te odihnești între perne și apoi să te arunci iar peste mine, ca o leoaică devorându-și prada să mă sfâșii cu unghiile, să mă muști de gât, să-mi bați cu pumnii în piept când nu mă mai poți încape, să mă privești în ochi curajoasă, să-mi întorci spatele rușinată, să-ți umpli gura cu mine și să te ștergi de mine pe mine, să-mi rupi buzele care doar oftează și nu te strigă deloc pe nume. Să nu-l greșească.

Leave a comment

Senzații

Ce senzații ai tu
Când te privesc
Cu ochi de împătimit
De tine ?
Când buzele mi se usucă
Văzându-le pe ale tale
Moi și umede ?
Când abia-mi păcălesc palmele
Să nu le apuce
Foamea
De trupul tău
Simți toate astea ?
Ai vânătăi pe coapse ?
Acolo unde te mușc
Și te frământ
Când tu ai vrea
Să mă simți
Senzație
În tine ?

7 Comments

Să te dezbrac (Rotundul care te sfințește)

Nu știu
Dacă ți-ai închipuit vreodată
Ai putea ?
Cum ar fi fost să te dezbrac
Undeva, oriunde
Într-o cameră încuindu-ne pe amândoi
Sărutându-te
Încet
Pe gura care m-a certat mereu
Pe gât, ușor mușcându-ți-l
Ți-aș măsura sânii
În timpul ăsta
Să știu
De ne-ar ajunge timpul
Să-i scot din ascunzișul lor
Și să le înconjor ecuatorul
Cu buzele
Gustându-le povârnișurile blânde
Și suindu-mă cu toată gura
Lacom
Pe culmile pe care le-am cutreierat doar cu gândul
Ai ofta de plăcere ?
Ți-ai petrece coapsele
Simțind-mi răscolindu-te lipsa
Dintre ele ?
Ți-ar tremura ?
Pântecul
Glasul ți-ar fi de neînțeles
Dacă aș îndrăzni
Să alunec pe el
În el
Cu mine ?
Nu știu dacă ți-ai închipuit vreodată
Goală să-mi fi fost
Dar eu
Și fără să te am
Știu exact
Prin care locuri
Ale trupului tău
Pașii gurii mele
Orbul palmelor
Încrâncenarea cărnii
Te-ar face
Să țipi !
Însă mai înainte
Ar trebui să te dezbrac
Încet
Gustând îndelung
Fiecare rotund
Care te sfințește

Leave a comment

Dialogul surzilor

Habar n-am
Ce-mi tot spui
Urechile mi se văd
Astupate
De sânii tăi
Și-ți răspund zâmbind
Fiindcă toate cuvintele
Mi-au rămas visându-se între coapse
Certându-se pentru întâietatea
De a te pătrunde
Până la suflet
Gesticulezi
Convingător
Dar mâinile mele
Tac
În buzunare
Altfel
Te-ar dezbrăca
Mângâindu-te
Și eu aș fi mult mai interesat
Să-ți ascult oftatul
Ți-aș răspunde
Cu opinteli
Și gemete
Până am cădea
De comun acord
Că nu ne putem împotrivi
Destinului
Și mai bine ne iubim
Decât să ne despartă
Străinii
Care trag cu ochiul
La iubirea mea
Lacomă
Și lipsită de orice fundament
Moral

Tu vorbești
În continuare
Eu te dezbrac
În gând
Și-ți răspund
Cu măsura
Mereu potrivnică
A propunerilor mele
Literare

2 Comments

Ghinion

M-am întrebat mereu
Ce gust ai
De nuci coapte
De migdale
Dacă buzele îti sunt mai dulci
Decât cireșele
Amare
După parfumul vorbelor
Aș putea să jur
Că ai gust de pelin
Dar știm amândoi
Că ești femeie
Roditoare
Și curgi dulce
În gura cui mușcă din tine
Ca dintr-o pară
Singura
Rodită
De pomul vieții
Ale cărui crengi
Le-am aplecat
Să ajung la tine
Și te-a cules altul
Venindu-mi din spate
Pe furiș
Măgarul
Nu știe că-i ghinion
Să furi
Un lucru
Deja furat ?

2 Comments