Tu crezi că dorm, dar eu privesc din nouri de-așternut
Cum trupu-ți fierbe, de mângâierea dimineții petrecut
Sânii ți-ai prinde-n palme, și ei în ele urma gurii mele ar vrea
Dar mai-înainte între degete le prinzi mărgeaua de cafea
Nu-i tot la fel cum noaptea eu cu buzele-am mușcat-o, ceasuri fără număr
Când dimineața-ți curge printre ei spre pântec, alunecându-ți pe un umăr
Se-întâmplă-n el ceva, de mâna ca să-l liniștească-ți cere
Nu mult în urmă, ascuns de întuneric, gusta din trupul meu plăcere
Tu crezi că dorm, dar eu privesc neliniștea ce te cuprinde
Îți pare rău, și-ți pare bine, că ți-am rămas în trup, tu mie-n minte
#1 by cerasela on 13 July 2014 - 17:30
credeti ca barbatii iubesc mai profund ca o femeie Domnule Bob ???
Îți pare rău, și-ți pare bine, că ți-am rămas în trup, tu mie-n minte”….. dar in inima???? scuze …..
#2 by Domnul Bob on 13 July 2014 - 19:40
Nu cred că se poate face o clasificare. Totul ține de pasiune, de inimă. Iar uneori inima bate în trup, alteori în minte … 🙂
Strict pe cazul în speță, el rămânându-i în trup cu ea în minte … e inimă. 🙂
#3 by cerasela on 12 July 2014 - 18:04
povestea vietii nu e un fapt …noi o facemm sa fie…. si cred mai degraba in varianta mea ….. 🙂
#4 by Domnul Bob on 12 July 2014 - 18:06
Tocmai … 😉
#5 by cerasela on 12 July 2014 - 16:48
si tu mie in minte de ce nu ???? si eu tie in trup ????
#6 by Domnul Bob on 12 July 2014 - 17:24
Păi așa e povestea vieții 🙂 Dar asta nu înseamnă că personajele nu-și pot inversa rolurile 🙂