Souvenir

Te văd arogantă
Femeie
De parcă ai fi
O împuternicită
A sorților mei
De a te avea stăpână
Ca un sclav păgân
Bărbat
Și atât
Care-și schimbă credința
De cum îi întorci privirea
Cu trupul tău unduind
Ca o năframă în vânt
Obligându-mi gândurile
Să te slujească
Cu dinți
Care să-ți muște buzele
Și sânii
Ofensați
Dacă mi-ar primi
Doar
Darul gurii lacome
Cu palme
Care să-ți rupă coapsele
Ca pe o pâine caldă
Aducându-le miezul
Nobil
Să-mi potolească simțurile
Brute
Ca apoi
Satisfăcută
În cruzimea cărnii
Să mă arunci
În temnița foștilor
Păi dragă doamnă
Eu mă leg în lanțuri
Doar
Femeilor
Pe care le iubesc
Singurele
Care știu
Cum să mă ucidă
Încet
Suferindu-mă