Această poezie nu-mi aparține, am găsit-o pe unul din drumurile mele, dar cred că-i foarte frumoasă și o să vă placă.
Din vârfuri de degete desenează-mi o hartă celestă pe pântec
Cu gura, car alegoric, umezește-i buzele cu al buzelor tale descântec
Sânilor, rotunzi ca doi aștri, răzvrătește-le luna când în palme-ți plutesc goi
Mușcă-i cu blând murmur de șoapte anunțând războiul dorințelor între noi
Aprinde-mi în trup păcatele, să ardă ca o furtună de stele
Și trupul tău dă-mi să-l acopăr cu dulcele strălucirii din ele
Fuioare de geamăt să împletim împreună în șnur de cuvinte nebune
Scânteile din ochi să le împreunăm și pe ele, sărutul să le cunune
Și dacă răbdarea-ți, țipătul meu care imploră să-l mai aștepte nu vrea
Toarnă-te-n mine cu totul, și, până iar crește, în mine lasă-l să stea
#1 by Irina on 25 September 2014 - 15:35
Extrem de multa senzualitate… Foarte melodioase versuri… Oricine ar fi autorul, ma-nclin.
#2 by Domnul Bob on 25 September 2014 - 17:50
Este foarte frumoasă !