Sunt încă
Tânăr
Doamnă domnișoară
Încă
Mai stau
Cu ochii-n sânii tari
Și între coapse
Mă gândesc
Încă-ți simt gustul
De fecioară
Încă
Între palme-mi tremuri
Umede dorinți
Țipând
Le-aș astupa
Cu gura
Te-aș sorbi
Dar
Încă tânăr
Doamnă domnișoară
Mai repede ca tine îmbătrânesc
De-abia îți mai ajung
Pe urmă
La întrebări răspunsuri
Nu mai pot să-ți știu
Încă sunt tânăr
Doamnă domnișoară
Și mă gândesc
Că altfel ce folos
Să fiu

​Să mă aștepti cu bluza descheiată și sânul împungând să iasă
De printre volburi de dantelă descoperindu-ți pielea albă cu purici scărmănându-te pe sub mătasă
Să mă aștepti cu buze roase și gura plină cu dorinți pe ale mele să le ceară
Cu dor, să mușc din locurile tale sacre, cu mine să îți umpli trupul de fecioară
Să mă aștepți cu coapsa înfierbântată, udă, spre gustul tău oriental să lunec blând
Cu ochi privindu-mă povești, cu gânduri așteptându-mă amor târziu în gând
Să mă aștepți să te dezbrac de a nepotrivelilor rușine cu șoapte deocheate
Cu trup cerșind amor, să mă aștepți în visul tău la noapte

Poruncile Evei către Adam

Trimisu-mi-ai poruncă
De pământesc amor, de brațe slujitoare trupul să ți-l strângă
În tine să mă legi și să-mi șoptesti
Cuvinte cu arome sacre, împărătești

De vrei așa, pe sâni ți-aș pune palmele coroană, împărăteasă
Și te-aș acoperi cu mantie de gură păcătoasă
Acolo unde coapsa cu pântecul ți se-întâlnește
Eu te-aș ruga să mă primești cu fast, regește

Îți simt pe buze gustul, deși nu te-am gustat vreodată
Și-n palme simt cum îți tresară sânii când gura le roată
Te văd uimită, deși nu-ți știu privirea verde
Și mă ascund după cuvinte, nu știu dacă pe mine ea mă vede
Te înconjor pe șolduri cu palmele fierbinți
Ascult ce îți șoptești cu Cerul, cu-ai lui plini de iertare sfinți
Eu doar mă rog să ți umple ochii de plăcere
Mai mușc puțin din tine, să simți că-s poftă, nu durere
O să-ți ajung-nainte slujitor cu degetele-încet pășind
Să te deschizi când vreau să intru, să mă sfârșești iubind

Pofte literare, de Adam și Evă

De ți-ar fi sete, te-aș îmbăta cu pofte orientale
Tu m-ai putea îmbăta, că îmi e sete, cu-ale tale
Pe sub mătăsuri, într-un așternut de catifele
Aș bea din tine, de ți-ar ști coapsele să-mi cheme gura între ele
Pe sâni ți-aș căuta izvoare dulci cu buze arse
Și m-aș întoarce iarăși, cu sete, între coapse
Ți-aș astupa și ție setea, cu stea mea de tine-aprinsă
Și aș primi tot ce mi-ai da să beau, tu goală în catifelurile mele-întinsă
Ne-am bea, ne-am înseta din nou, pe rând
Și tu mi-ai fi izvor cu trup, eu trup doar pentru tine izvorând
Printre icneli de oameni beți gura cu-a mea eu ți-aș deschide
Să ne-împletim cu-împleticeala limbilor dorințele șoptite
Ne-am îmbăta și ne-am trezi îndurerați de-atâta sete
Căzuți unul într-altul, unul pe altul așteptând să-l mai îmbete

Dacă aș măiestri taina sunetelor
Le-aș aduna pe cele înfăptuitoare
De divin
Într-o simfonie care să-ți încânte auzul
Simțurilor
Te-aș vrăji
Alergându-ți cu degetele
Printre coapse
Ciupindu-ți ușor
Sânii
Arcușul buzelor mi s-ar plimba
Peste vioara trupului
Te-aș fermeca
Cu acorduri încă neauzite
De vreo pământeancă
Dornică
Dar eu știu doar să-ți lipesc cuvinte
Mute
În locuri care se rușinează
Numai gândindu-le descoperite
Sunt tăcere
Și mă scriu cu gura însetată
De cerneala trupului tău
Nerăbdător să mă cunoască
Cuvântându-l
În pagini de poveste

De-acuma ești femeie, domnișoară
Te-ai mlădiat la trup, iar sânii-ți tari au gust rotund, de pară
Ai ochii limpezi, nesbuciumați de vreo iubire furtunoasă
Cu verde poftele-mi privești, iar sugrumat de ele eu nu-ți pot spune cât ești de frumoasă
Îmi calci prin gânduri cu tălpi de catifeluri moi
În tâmpla obosită cu ceasurile-mi bați din tobe aducătoare de trupuri la răsboi
Mă obosești cu finele danteluri care în degetele aspre mi se-agață
Eu dau să te despart de ele, tu râzi, ai pofte-n tine și foame ai de viață
Mă răpezesc să-ți gust, tu coapsele îți strângi, zgârcită
Simțăști în pântec de gura mea cum ești năvalnic răscolită
Mă lași, iară eu lacom te iau din prima încercare
Ne-îmbrățișăm sub Lună, mă-înveți cu tine, și eu te-învăț din prima sărutare
De-acuma ești femeie, doamnă
Iar eu întâiu-ți, venind în primăvara ta cu rod de toamnă

Oriunde i se îndepărtau gândurile
O găseau pe ea așteptându-li-se
Zâmbindu-le
Ori încruntându-le
Sau goală
Albă
Ca o vietate de calcar
Sculptată de un zeu orb
Din antichitatea simțurilor
Neștiind ce să se facă
Cu trupul
Între mâinile lui
I-l dădu zgârcindu-i-se
Bucățică
Între buze
Până îl învăță
Cu toate gusturile ei
De femeie
Elenă
Sortindu-l unui război
Învins
Cu șiretlicuri
De femeie
Frumoasă

Poate că o va fi iubit
Dar istoria asta
Nu s-a găsit
Scrisă

Frumoasă, ce frumoasă, doamnă
Ești domnișoară, dar în astă iarăși toamnă
Ești doamnă în mintea mea nebună, domnișoară
Te simt în piept, în palme, precum ți-aș fi întâiul, iar tu întâia oară
Îmi stai în gânduri de bărbat, neștiutoare, goală, în privirea lor ascunsă
Te lași ușor în gândul pântecului de vitejia poftelor pătrunsă
Sânii, îi întărești în vârfuri cu buze căutându-ți mugurii de primăvară
Îmi duci cu vorba gura printre coapse și gura ta mi-o dăruiești fecioară
Frumoasă, ce frumoasă, poveste-mi ești, în fiecare noapte, zi
Trăiesc cu tine într-un anotimp de carte, eu te citesc, iar tu mă scrii

Doamnă, ce poftă ești în mintea mea nebună
Ce gusturi dulci din buze pe buze mi te-îngână
De tine câtă foame am, în piept te simt, ce amețeală
Doamnă, ce poftă-mi ești, te vreau pe negătite, goală
Mă potrivesc eu sare și piper, tu să te-aduci ca untdelemn
Să mă aluneci printre coapse, pe ele o să-ți mușc un semn
Să mă așezi pe sâni cu gura și la ospățul trupului să mă poftești
Doamnă, frumoasă ca o primăvară, ce poftă de femeie neștiută-mi ești

Ești frumoasă, doamnă
Ai ochi de primăvară și-n buze ai culori de toamnă
Sprâncenele ți se încruntă a desfătare
Îți saltă pântecul și tremuri din picioare
Te gust puțin, din sânul ca o pară
Și dintre coapse cât să strigi, nu să te doară
Mă salt pe vârfuri să ne potrivim deodată
Te strâng pe șolduri, cu brațele-ți dau roată
M-aplec să îți șoptesc o poezie, cuvinte fără rime
Cu unghiile și dinții tragi, și brusc te scoți din mine
Mă dai deoparte, apoi de trebuință îți sunt iar
Mă-îndrăgostești de tine, doamnă, iar tu de mine n-ai habar
Astăzi mă iei să-ți fiu părtaș la trup, iar mâine gândul tău mă tace
Mă-îndrăgostești de tine, doamnă, și ești frumoasă, și îmi place

Amețea
Privind boabele rubinii
Din podgoriile
Sânilor
Așteptându-se
Culese
În gura uscată
De urcușul printre văile
Coapselor
Pe sub coama
Pântecului
Călcate
Cu tălpile limbii
Frământându-i gusturile
Curgându-i-le
Miere
Pe trupul aprig
Și dulce
Purtându-l
Cât
Până în luna lui răpciune
Când avea să-i dea
Rod
În pântec
Must
În sâni
Beat de fericire
Ea

Își notase
Între coapse
Toate aniversările
Păcatului
Cu el
Făcându-l
Celebru
Dintr-o mușcătură
Aflată puțin
Peste genunchiul pus
Din picior peste picior
Între ele
Calendarul
Existenței lui
Dintr-o dată
Simțindu-se
În alte guri
Gust
Mușcându-le
Coapsele
Între ele
Calendar
Existența lui
Viitoare

Când mă întâlnești
Să mă primești
În ochi
O să mă întind
Să te ating
Cu vârfurile degetelor
Pe sâni
Cu degetele vârfuri
Între coapse
Cu vârfurile buzelor
Peste toată
Frumusețea
Goală lăsându-mi-te
Să te
Privesc
Primindu-mă
În iris
Desfăcându-mi-se
Poveste
Nopților

Strângea
Între genunchi
Toate necunoașterile-i
Ascuns
În Gânduri
Asprul
Pântecului
Gustul
Coapselor
Îi zgâria hieroglife
Pe unde să vină
Căutându-le
Cu buze
Înfășurând-o
Gata de scris înfășurat
Ca un papirus
Cu cerneala prelingându-i
Degetele îndrăznețe
Chinuindu-l să-i ridice
Sânilor piramide
Venerând-o
Isis
A lui
Osiris

Neatinsurile tale
Cupă-mi stau în palme
Sâni
Pe degete inele
În jurul lor
Buze
Pe buze
Coapse dulci
În vârful limbii
Țipete iuți
Joacă-mă
În gânduri
Jocul ielelor
Cu trup
De floare

Îi urmărise multe
Anotimpuri
Buzele
Să le învețe
Joaca
De l-ar fi prins
În ea
Ar fi câștigat-o
Printre dojeni
Chemări ascunse
Mângâindu-i abia
Atins
Din vârfurile degetelor
Sânii
Li s-ar fi apropiat
Destul
Să le înhațe cu gura
Butonii
Descheindu-i coapsele
Între care i-ar fi lunecat
Obrajii
Înflorind-o
Pierzându-i
Mințile
Nebun
De verde

Mai dă-mi și mie
Fată
O țâră-n gură
Muștiuc de țâță
Ia fă-te-ncoa’
Și desfă picioarele
Că mi-e poftă să te
Gust
Pune mâna acilea
La mine
Să vezi ce-mi făcuși
Prelimbă-te pă ea
Îți place
Ia
Apleacă-te
Așa fă
Că termin repede
Și te las să te pleci
Da să mai te-ntorci
Că mi-ești dragă

Să nu-i zici lu’ mă-ta
Că viu io să te
Cer
Când o fi
Auzisi ?

Și-a strâns cămașa
Să nu-i lase
Nici măcar puțin
Sân
Între genele împietrindu-i
Dar
Și-a deschis picioarele
Coapsele
Umezindu-l
Cu gura
Pe buze
Înțepându-l
Cu asprul
În limbă
Învățându-l
Pe degete
Conture curbe
Dragoste
Cum nu-i alta

M-aude lumea
Fato !
Te povestesc
În somn
În vis
În vorbe
Verzi
Cu muguri negri
În sâni
Gustându-i
Cu maci roșii
Între coapse
Căutându-le-între
Cu limbă dulce
Șoptindu-mi buzele
Numele tău
Verde
M-aude lumea
Fato !
Potolește-mă !

Nu sunt un om
Rău
Am gheare
Să sfâșii temeri
Și colți
Să mușc incertitudini

Dacă te-ai apropia
Încet
Mi-aș putea culca
Buzele
Între coapsele tale
În palme
Ți-aș sprijini șoldurile
Legănându-ne
M-ai putea mângâia
Pe păr
Eu ți-aș împunge sânii
Cu gura
Ne-am potrivi limbile
Într-o oră
Numai a noastră
Te-ai desfăta
Cu poftele mele
M-ai împinge în tine
Și m-ai da afară
Mi-ai țipa
De sub coaste
Și ne-am privi
Cum s-au privit atomii
În secunda
Creației
Îți dai seama
Am putea naște
O lume

Dar nu mă alunga
Despărțirile mă sperie
Și sfâșii
Mă nedumeresc
Și mușc
Mi-ai putea scrie
Destin
Atenție !
Om
Rău

Simți
În vârfurile degetelor
Sâmburii sânilor
Asprimea pântecului
În vârful buzelor
Dulceața coapselor
În vârful limbii
Vrei să cuvânți
Vrea să te audă
Oftați
Să nu se-audă-n lume
Patima voastră
Înțepându-vă sufletele
Călcând promisiuni
În vârful picioarelor

Te-aș picta
Cu degetul muiat în șoapte
Pe așternut
Împăturit cu levănțică
Sfințit cu busuioc
Și ți-aș sufla pe buze
Culori
Încărunțind sărut
Să-ți înflorească obrajii
Cu rușini
De dorinți nemaisimțite
Să-ți ridice sânii
Cu muguri arămii
Să-ți întărească pântecul
Împotrivindu-se
Coapselor învrăjbite
De așteptări nepotolite
Te-aș picta
Cu degetul muiat în șoapte
Icoană
Să-mi veghezi somnul
Visându-te

Vreau să știu
Ce gust ți-au prins
Buzele
Gustându-mă
Și îi strânse gura
Între coapse
Gustându-i-se
Înainte să-l sărute
Lăcomindu-se
La pofta lui
Tare

Spune-mi ce vrei
Să vezi
În ochii mei
Îl întrebă privindu-l
Dintre coapsele gândurilor
Despărțite
De cuvintele înșeuătoare
Ale buzelor
Chemându-i adânc
Strunind-o
Frâul sărutului
În galop de tăceri
Stânjenite
De patimi suferindu-le
Trupurile
Încă neatinse

Ce frumoasă
I-a spus
O șoaptă
Și de atunci
Trupul
Îi e plin de muguri
De câte ori îl simte
Vorbă
Întâmpinându-i
Între coapsele
Surde
Privindu-l-irile

Când îl pofteau
Nopțile-i erau catifea
Albă cu ochi verzi
Sorbindu-o
Chemat între coapse
Cu buzele
Înflorindu-le maci
Purpuri
Lăcrimând opium
Să-i piardă mințile
Legându-l timp
Sub bolta pântecului
Făcută să-i dureze
O viață

În burgul cenușiu
Burgundă
M-așteaptă ca la ceas târziu
Rotund, cu buzele să îi dezleg o fundă

Sub catifeluri bizantine
Pe trupu-i fraged și cu miezul tare
Mătăsuri orientale fine
Să-i curgă printre șoapte la picioare

Fierbinte dezvelită între palme
Lacom cu sânii gura să-mi sărute
Cu pofte strânse între coapse albe
Năvalnic și adânc să mă înfrupte

În burgul cenușiu
Burgundă
Sosindu-i gând necunoscut în timp pustiu
Cu țipăt scurt, drumeț din trupu-i mă alungă

Fată frumoasă
În palma mea sânii tăi nu-și caută casă
Coapsa udă, fierbinte
De gura mea nu-și aduce aminte
Pântecul, tremur ascuns
De mine nu se știe pătruns
Gândurile nefugite-ți din minte
Nu știu să-mi caute dragoste în cuvinte
Fată frumoasă
Începe cu sânul, în palma mea să-i faci casă
Deschide-ți ude coapsele înguste
Gura mea între ele fierbințeala să-ți guste
Cutremur în pântec, adânc
Primește-mă apă și fă-mă pământ

Frumoasa mea fată
Cu nume ascuns în scriptură, a fost niciodată
O nunta a noastră, cu magi, și regi, și trădători
Profeții pe nedrept judecate, profeți osândiți vrăjitori
Credința uitată de al ei mistic rost
Frumoasa mea fată, eu nu, dar tu îmi ești înainte de a-ți fi fost

Își strecura palma
Pe sub așternuturi
Căutându-o
Încet
Tăcut
Neted
Nu-i găsea decât locul
Cald
Umed
Unde îi tremuraseră
Coapsele
Și puțin parfum parizian
De domnișoară
Departe
Răsucindu-se
În mătăsuri
De pe o parte pe alta
La o margine
Era prea rece
Și aspru
Ca o chilie
A unuia necredincios
Niciuneia
La cealaltă
Neted
Cald
Și puțin umed
Nu era decât locul
Unde îi tremurau
În fiecare noapte
Singurătățile
Coapselor
Își spuneau noapte bună
Tăcut
El adormea pe loc
Cald
Umed
Ca un parfum parizian
De domnișoară
Oftând
Zâmbind

Cobori cu degetele de pe umăr pe șold, îți umezești palma între coapse, gura ți se întinde după sâni, întorcând-o puțin să-ți fie mai lesne, tragi de dantele, ea ridică genunchii, le treci de glezne, îi ții ridicați, ea ți se apasă pe umeri, îi întinzi pielea cu degetele, toată asprimea devine dintr-o dată moale și alunecoasă, o guști, te privește lacom, te ajută să-i găsești orice îi cauți, se deschide și te apasă, tu te lași, îți ard obrajii și te ustură buzele, nu te poți opri, ea s-ar topi toată, s-o bei până la ultimul strop, tremură puțin și te scapă din strânsul coapselor, te ridici în genunchi, o ai în fața ta, goală privindu-te uimită, îi acoperi cu palma pântecul tresărind, mai tremură puțin și te încleștează, vă priviți, acuma vă știți, vă vreți fără introduceri politicoase, ea e mai lacomă, se întoarce, se ridică, se apleacă după gustul tău, te caută întreg, tu o îndrumi, te gândești că altu-i rostul tău, o întinzi, ea te așteaptă, te strânge în brațe să nu-i ieși, încerci să i te potrivești, oscilațiile tale o ridică în valuri, apoi e liniște, se întoarce pe o parte, cobori cu degetele de pe umăr pe șold, te întrebi ce cauți în patul ei, îți dai seama că toate formele i se potrivesc cu altele, dacă le-ai avea le-ai putea îmbina atât de strâns că n-ai mai avea loc între ele, închizi ochii, simți aroma celeilalte, gustul, cum unghiile ei îți zgârie pieptul, cum palmele ei te apasă, cum privirile ei o cheamă să se înfrupte și ea din voi, o strângi în brațe, o întrebi, o iubești, ea se întoarce și-ți caută limba s-o facă să tacă, secretul, vă iubesc pe amândoi, îi cauți limba s-o faci să tacă, adevărul, atunci, vă iubesc pe amândouă.

Iubești
Să nu-i spui
Ademenitoare
Cântările tale
Ar părea că-i iau urma
Trupului
În cătarea buzelor
Răscolind-o
În căutarea florilor
Sărutului
Peste cupolele sânilor
Pe sub bolta pântecului
Între zidurile coapselor
Să te ascunzi
Iubești
Să nu-i spui
A ta
Nu va fi

I s-ar fi așezat
Pe genunchi
Palmele
Deschizând-o
Ca pe o piersică
Din care ar fi mușcat
Cu poftă
Buze
Zburlindu-i puful
Coapselor
Între care sâmburul
Îl aștepta
Cu gust de migdală
Înecată în miere

În ochi îi străluceau
Magiile facerii
Verzi
Așa cum a fost lumea
Înainte
Să fie
El
Buze
Crăpându-le pe ale ei
Cât să se strecoare
Gust gustându-o
Pe nerăsuflate
Gură
Mărâind la întărâtarea sânilor
Mușcându-i
Între coapse
Palme pregătind
În grădina Raiului
Inevitabilă
Creația

Genele i se împrumutau
Povești
Din amurguri
Pictându-i culori
Venețiene
Pe obrajii de curtezană
Începând-o
Cuvinte
Furișate
Pe limba șoaptelor
Printre buze
Alăptate
Din gândurile
Sânilor
Nărăvași
Struniți în palme
Descălecând
Între coapse
Până la el orfane
De gustându-le
O gură darnică
Cu poftele ei
Generoase

Avea
Ascunse
Felurile
De a-ți sugruma
Numele
Îi sărutai sânii
Și te regăseai
Între buze
Rotund
Tare
Și tandru
Îi frământai coapsele
Și te regăseai
Între palme
Umed
Înfierbântat
Și aspru
Îi mușcai buzele
Și te regăseai
Între țipete
Alungat
Chemat
Și altul

Înainte să plece
Trebuia
Să-i spună
Un cuvânt
Mult
Imposibilul
Brațele
Care nu i-ar fi cuprins
Trupul
Palmele
Care nu i-ar fi apropiat
Sânii
Nici despărțit
Coapsele
Gura
Care nu i-ar fi potolit
Gustul
Toate trebuiau
Spuse
Odată
Ca o fericită părere
De rău
Despărțirea
De a nu o fi cunoscut
I-a spus simplu
Frumoasă

Nu am avut
Nimic
Niciodată
Din tine
Doar m-am trezit
Într-o dimineață
Că încă-mi dormeai
Goală
În minte
Am vrut să te acopăr
Cu uitare
Dar orice uitam
Mai mult
Te descoperea
Sânii
Îmi înnodau degetele
Coapsele
Îmi ardeau palmele
Gustul
Îmi umezea buzele
Și m-am uitat
În tine
Când te vei trezi
Să știi de ce
Mă cheamă
Uitare

Îi povestea ceva
Despre distanțe
Verzi
Și sâni de primăvară
Așteptându-l
Să-i înflorească
Zburându-le pe frunte
Cu zumzetul
Șoaptelor
Scăpate din buze
Neatingându-i încă trupul
Nu mai înainte
Să-i descalece
În șaua coapselor
Potrivindu-se blând
Cu gândurile
Lor
Tăceri
Departe
Aproape petrecându-se

În păr
I se împleteau nopți
Abia începând
Jocurile ielelor
În ochii aprinși
De șoapte
Mușcându-i buzele
Și florile-n mătase
I se strângeau
La glezne
În locul lor
El
Povârnișurile
Sânilor
Și pântecului
Le-ascundea
Cu palmele
Cu gura
De ea pline

În lipsa lui
I se culcau
Mure
Pe buzele goale
Le găsea așteptându-l
Sărut
Însetat
Pe sânii goi
Le găsea așteptându-l
Culegător
Cu palme aspre
Și degete harnice
Intre coapsele goale
Le găsea așteptându-l
Mușcătură
Lacomă
Întorcându-se
O găsea rug
Așteptându-l
Gata să-l sfâșie
Și să-l îndulcească
Cu murii ei

Știai
Că noapte e atunci
Când pământul se dezbracă
De cer
Și închide ochii
Sărutat de soare
Întrebă ea
Dezbrăcându-se de Cer
Și închizând ochii

În degete-i se hârjoneau
Cârtițe curioase
S-o alinte
Ce rotundă
Dinspre umeri
Și de lină
Între coapse
Iar în buze
Roi de șoapte
Zumzet
La dulceața gurii
Peste sâni
Un zbor domol
De cocori
Rotind din palme
Pofte-n tihnă
Potolite
Cu a pântecului foame

Patru anotimpuri
Ce frumoasă !
Frământată
Gânduri gâze, fermecate lighioane
Dintr-un pentru el, pământ

Șuie
Palmele rotund te suie
Buze-n coapsa amăruie
Gura-n sânul de gutuie
Povârniș cu părul aspru
Degete zvâcnind măiastru
Lacrimă din gând albastru
Șuie
Pofte șuie
Șui te suie

Se strâmbă colțurile
Străzilor gândind
Că eu ador
Sânii și coapsele
Că-mi plimb degetele
Pe pântece tresărind
Sub pașii lor
Întinzându-le
Că privesc în ochi
Doar acuarele verzi
Și-mi umezesc buzele
Numai războindu-mi-le cu altele
Pentru un strop de aer
Dar ce-ați vrea colțuroaselor ?
De nume nehotărâtelor
De numere purtătoarelor
Să idolatrizez științele și artele ?
Le îndrăgesc și pe astea
Dar cel mai mult
Iubesc
Știința femeii de a se făuri artă
Întâlnindu-mă
Voi vă ridicați semețe
Din pământ ars
Eu viețuiesc plămădit
Păcat
Din lut

Spune-mi
Ce-ți înseamnă
Șoaptele mele
Îl întrebă
Pipăindu-i
Buzele
Răspunzându-i
Cu buricele
Sânilor
Singurități
Regăsindu-ne
Îi răspunse
Desfăcându-i coapsele
Ca pe coperțile
Singurei cărți
Căreia-i pătrundea
Gustul
Înțelesuri lor
Ascunzându-i

Ghicește-ne-mi
Îi porunci
Întinzându-se-i
Deasupra
Cu gândurile
Ascunzându-i-se
În intrândul
Coapselor
Linia vieții
Ne aseamănă
Dar a dragostei
Ne rătăcește
I-a răspuns
Privindu-se
Verde
În ochii ei
Uitându-le
Gustul
Singurătăților

Și-l chema târziuri
Umbră
Ca nopțile mute
Să nu i-l poată mărturisi
Dimineților
Clevetitoare
Zbaterile
Monștrilor în tâmple
Când și-l gândea
Mușcându-i buzele
Și îl trăgea furiș
Pe sub așternuturile
Aspre
Lăsându-l
Să-și învelească obrajii
Moale
Între coapsele ei
Apărându-le cu palma
Doar până-i simțea răsuflarea
Sorbind-o
Și degetele
Jucându-i cercuri
Amețitoare
Sânilor
Îl răsturna
Să i se-arate
Cum n-o mai văzuse altul
Uimit
Gustându-l
Și arătându-i apoi
Cum să-i poposească
În pântec
Viața
Ca o dorință
Niciodată tărzie