La cină


E vina mea
Nu trebuia să-ți spun
Doar să mă mulțumesc
Privindu-te
Zâmbind, râzând, mergând
Căutându-ți gura
Mușcându-te
În toate formele
Gustându-ți toate culorile
Frământându-te
Și sorbindu-te
În gând
Acuma
Tu stai goală
Cu plăceri încă zbătându-ți-se
Sub pleoape
Cu așternutul potrivit ghem
Sub mijloc
Arcuindu-mi-te
Bizantin
Oferindu-mi-te
Să-ți sărut
Sfinții sânilor
Și icoanele
Altarului coapselor
Să te pătrund
În iureș păgân
Ca un sultan
Dând la perete ușile
De la iatacul cadânelor
Tu stai goală
Chemându-mă
În nesfârșit
Eu știu
Că s-a sfârșit
Mă așez în genunchi
La marginea patului
Și mi te-aduc
În podul pamelor
În cerul gurii
Să-mi iau rămas bun
De la fierbințelile
Și gusturile
Tale
Și nu mi-aș lua
M-aș arunca în tine
Ca un sinucigaș
În valurile oceanului
Tu-mi răsucești între palme
Toate văile și vârfurile
Trupului
Îmi răscolești între buze
Toate gusturile
Florilor lui
Cu o mână mă împingi
În iezerele tale
Sufocându-mă
Cu alta-mi umbli
La cingătoare
Și vrei să-mi spui
Nu-mi spune !
Taci !
Îți leg buzele
Cu ale mele
Să taci !
Să nu mă legi tu
Cu vorbele
Cu care te-aș lega eu
Mă muști
Mă doare
Până în suflet
Țipă, urlă
A înnebunit
Îl auzi ?
Mă ridic
Și te privesc
Printre lacrimi
Tu nici măcar nu vezi
Că plâng
Că plângi
Ai înțeles că trebuie !
Să plec
Altfel
Am rămâne unul în celălalt
O veșnicie
Pedeapsă
Pentru că ne-am dorit
Efemer
Și nu ne putem rămâne
Sclavi
Unul Altuia
Și eu, și tu
Suntem așteptați
De stăpânii noștri
La cină

  1. #1 by mira on 16 Iulie 2014 - 19:02

    Noaptea e pe sfarsite,lumina ta apune
    Trupul meu gol cu amintirea ta in el
    Se vrea acoperit
    Stie ca visul s-a sfarsit.

    Imbraca-ma cu haina iubirii
    Care tie iti vine atat de bine…
    Ai putea sa-mi daruiesti
    O rochie din bucati de oglinzi sparte…
    Iti dai seama
    Cum as arata in ea?
    Tu, reflectandu-te in ele?
    Mai multi de tu,parti din tine,
    Din celalalt tine…

    Gatita asa de frumos
    Vorbesc in limba ta
    Limba iubirii
    Pe care tu o stii atat de bine
    Iti urmaresc buzele,ca sa-ti sorb cuvintele
    Vocalele, mai ales
    Pe care tu le strigi
    La apogeul scurt-circuitului magnetic
    Inca nedescoperit in fizica moleculara
    A trupurilor noastre

    Am un strai nou
    Si un limbaj nou
    Mai am
    Si degete lungi
    Pe care le prelungesc mereu
    Ca sa ajunga la degetele tale
    Flamande de dragoste
    La inima ta flamanda si ea
    De povesti de iubire
    La sufletul tau care tipa, urla
    As vrea sa-l impac
    Sa-l ating delicat…
    Oare voi reusi
    Vreodata?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: