Souvenir

E vina mea
Nu trebuia să-ți spun
Doar să mă mulțumesc
Privindu-te
Zâmbind, râzând, mergând
Căutându-ți gura
Mușcându-te
În toate formele
Gustându-ți toate culorile
Frământându-te
Și sorbindu-te
În gând
Acuma
Tu stai goală
Cu plăceri încă zbătându-ți-se
Sub pleoape
Cu așternutul potrivit ghem
Sub mijloc
Arcuindu-mi-te
Bizantin
Oferindu-mi-te
Să-ți sărut
Sfinții sânilor
Și icoanele
Altarului coapselor
Să te pătrund
În iureș păgân
Ca un sultan
Dând la perete ușile
De la iatacul cadânelor
Tu stai goală
Chemându-mă
În nesfârșit
Eu știu
Că s-a sfârșit
Mă așez în genunchi
La marginea patului
Și mi te-aduc
În podul pamelor
În cerul gurii
Să-mi iau rămas bun
De la fierbințelile
Și gusturile
Tale
Și nu mi-aș lua
M-aș arunca în tine
Ca un sinucigaș
În valurile oceanului
Tu-mi răsucești între palme
Toate văile și vârfurile
Trupului
Îmi răscolești între buze
Toate gusturile
Florilor lui
Cu o mână mă împingi
În iezerele tale
Sufocându-mă
Cu alta-mi umbli
La cingătoare
Și vrei să-mi spui
Nu-mi spune !
Taci !
Îți leg buzele
Cu ale mele
Să taci !
Să nu mă legi tu
Cu vorbele
Cu care te-aș lega eu
Mă muști
Mă doare
Până în suflet
Țipă, urlă
A înnebunit
Îl auzi ?
Mă ridic
Și te privesc
Printre lacrimi
Tu nici măcar nu vezi
Că plâng
Că plângi
Ai înțeles că trebuie !
Să plec
Altfel
Am rămâne unul în celălalt
O veșnicie
Pedeapsă
Pentru că ne-am dorit
Efemer
Și nu ne putem rămâne
Sclavi
Unul Altuia
Și eu, și tu
Suntem așteptați
De stăpânii noștri
La cină