Curg apele pe tine iar eu nu mă mai satur să te întorc pe toate părțile, și unde te-am mai gustat să mai mușc, să-ți storc încă o picătură de geamăt, să strâng, cu dinții, între buze, cu palmele, tu să te zbați ca prinsă în lanțuri să scapi de poftele mele, iar odată rupt lanțulul păcatului să te odihnești între perne și apoi să te arunci iar peste mine, ca o leoaică devorându-și prada să mă sfâșii cu unghiile, să mă muști de gât, să-mi bați cu pumnii în piept când nu mă mai poți încape, să mă privești în ochi curajoasă, să-mi întorci spatele rușinată, să-ți umpli gura cu mine și să te ștergi de mine pe mine, să-mi rupi buzele care doar oftează și nu te strigă deloc pe nume. Să nu-l greșească.
Să nu-l greșească
- Leave a comment