Când o să te dezbrac, de-o fi vreodată
În așternut brodat cu farmece de levănțică o să fie
Pe buze o să-ți strălucesc cu gânduri de amor o șoaptă deocheată
Și fruntea sânilor o să-ți încoronez cu lauri parfumați de iasomie
O să-i ridic în palme, sărut și-alint să le împart cu dărnicie
Și tu o să m-ajuți cu-abrupte trepte de suspine
Ei o să își zburlească miezul de smochină din rondul de petală cafenie
Cerându-mi să mă scriu cu vrajă un jurământ de viață-n tine
Domol o să alunec pe pântecul trăgându-mă-n altaru-ți de fecioară
Tu zăbovindu-mi descântarea cu prefăcută, neîncrezătoare și curioasă neștiință
Cu nume de femeie o să te botez întrând în Ierihonul coapselor întâia oară
Tu o să mă numești profet, și mag, și o să-mi dăruiești rodindu-mă credință
Minuni la care nu-îndrăznești să speri, pe care nici cu visul nu le-ajungi
O să-ți arăt în fiecare noapte, întotdeauna câte trei, ca-într-o magie
În așternut brodat cu farmece de levănțică tu singură o să-ți arunci
Trupul înmiresmat pe fruntea sânilor cu-îmbietor parfum de iasomie
Souvenir 