Limba sărutului


Ți-ai întemnițat toate cuvintele în adâncurile întunecate și reci ale privirii, iar de mai îndrăznește vreunul să iasă, iute îl spinteci în silabe cu sabia încruntării, în loc să mi le îndeși cu forța printre buzele legate cu funia patimii, învățându-mă să le rostim împreună în limba sărutului, pe care o vom uita, negreșit, de vreme ce nici nu ne-am vorbit în ea niciodată. Că încercări am mai avut, dar accentul meu ți s-a părut prea romantic.

Anunțuri
  1. #1 by corina on 24 Septembrie 2014 - 18:39

    Ti-am sorbit cuvintele
    Am tras cu putere de funia patimii
    Cu care le-ai legat
    Pana ce
    Ni s-au atins tamplele
    Pana ce
    Privirea ta a devenit un tablou
    De Picasso

    Ca un copil te-am privit uimita,
    Speriata putin
    De ochiul acela mare, albastru sublim,
    Acolo, la tine-n privire
    Eram eu, femeia zidita de vie
    Femeia senina, aproape divina….
    Uimite,cuvintele mele n-au mai vrut
    La lumina
    Au ramas prizoniere
    In privirea mea intunecata
    Cu funia patimii
    Pe trupul lor
    Strans legata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: