Domnul Bob

This user hasn't shared any biographical information

Homepage: http://bogdanbaciu.ro

A altuia

S-au strâns toate mările
În ochii ei
Caută-le vraja albastră
Închide-i mirările cu lacăt de gene
Și stinge-i valurile pântecului
Cu buzele
Lin
Cercetându-i malurile
Ca un naufragiat aruncat de soartă
Din corabia vieții
Pe țărmu-i udat de anotimpul veșnic
Verde
Dacă nu te privește
E pentru că se simte în tine
Dorință desferecată
Ea sclavă
Prinsă a altuia
Stăpân

Leave a comment

Dumnezeul suntem noi

Suntem făcuți din lutul primelor porunci
Ne-am botezat în sânge de eroi
Suntem aici dintotdeauna drepți ca niște stânci
Și-n Țara noastră Dumnezeul suntem noi

Noi suntem Viața fără Moarte
Noi suntem regi, și împărați, și zei
Timpul cu noi coroana infinitului și-o împarte
Iar în porunci străine noi suntem atei

Vântul ne este șoaptă, purtăm pe umeri norii
Pe frunți ne strălucesc cununi de stele
Noi apărăm de lăcomia lumii amurgurile și zorii
Cu aurul credinței ridicăm biserici, nu castele

Suntem întâi născuții din Etern
Nu stăm îngenuncheați cu capete plecate în noroi
Noi suntem liniștea din Rai și chinul din Infern
Și-n Țara noastră Dumnezeul suntem noi

Leave a comment

Lanțuri de vis

Am palme crude

Crescand mangaieri intre coapse ude

Si buze coapte

Pe mura sanilor rodind sub ploi de soapte

Am ganduri stapane

Care te musca, te strang, te intorc, te supun, te striga nebune

Am cuvinte pacate

Le sorbi, le strigi, le repeti, le ceri rugaciune in tine pe toate

Am timp, am azi si niciodata maine, am anotimpuri intr-o poezie de scris

Pe tine vers, pe mine rima, pe noi strofe stranse in lanturi de vis

2 Comments

Gânduri

Cobor flămând pe pulpa sânilor cu gânduri palme aspre
Dulceața murelor le-o prind în gânduri buze mai înainte să te gust flămând cu gândul gură între coapse
Te strâng cu gânduri brațe, cu ele te frământ în gânduri așternuturi albe, goală
Cu gânduri dinți îți smulg dorinți, cu gânduri șoaptă te desfac, petală cu petală
Alungi nervoasă gânduri degete, care în pântec tremuri îți deșteaptă
Le chemi apoi, le ceri să-ți caute suspinul, să tremuri de la ele înc-o dată
Mi-ești numai gânduri nude, dorinți ascunse, fără putere de păcat
Și mă răsfeți cu gândul tău, un gând în tine întrupat

Leave a comment

Lângă un pahar de vin

Ce toamnă
Doamnă
În palme sânii tăi gutui
Pe buze gustul coapselor îmi pui
În ochi scântei, în gura ta dulceață
Mă muști și rupi din mine pofte cu pofta poftelor de viață
Afară plouă într-o lume tristă
Tu crești în mine în loc de coastă lipsă
Întorci la începuturi taine de scriptură
Și șapte taine-mi dai, din trupul cuminecătură
Mă-înveți păcatul să-l transform în har divin
E toamnă tristă, doamnă, mi-e dor de tine lângă un pahar de vin

Leave a comment

Între palmele buzelor

Se vorbește despre ei
Amândoi
Ca despre facerea lumii
Cui îi pasă
Ea va fi mereu
Ceamaifrumoasă
El
Un gând pierdut
Între coapsele ei
De lut
Născătoare de cuvinte
Între palmele
Buzelor

2 Comments

Fără ea, nimic

Numele ei
Avea aură de sfânt
Arhanghel înfruntând păcatul
De-l rosteai
Șoptit
Înfrunzeau iernile
Verde nesfârșit
Ca și dorurile
Privind-o
Mai frumoasă
Decât o viață petrecută în Rai
Decât prima primăvară a lumii
Ca un gând divin
Pregătind Creația
Fără ea
Nimic

6 Comments

Doar pentru tine

Mă-întorci
Cu gânduri pline
De carnea
Plăcerilor divine
Cu palmele mirate
Moi
De amintirea sânilor tăi
Goi
Cu buzele crestate șipierdute
În mierea coapselor
Care mă așteaptau
Să-mi stea doar mie desfăcute
Mă-întorci de nicăieri
Plecat, știi bine
Eu sunt aici, am fost mereu
Doar pentru tine

1 Comment

Mărțișoara

Copilei Eva-Rosita-Ioana, care a făcut Universul să iubească cum n-a mai iubit vreodată!

Ce primăvară
Domnișoară
Fugită stea din cer senin
Din început de Univers, divin
Un anotimp abia născut, trimis de zei
Pe tălpi de iarnă, printre ghiocei
Ce bogăție din Olimp, furată
E-n palma noastră de acum, suflet de fată
Cu inimă de roză, răsfățuri în petaluri
Plutind pe maluri
De Iordan, izvor de jurăminte-n Paradis
Ce curge printre gânduri care nu de mult s-au scris
E primul dintre ele, și început de lume
Ce primăvară, domnișoară, ce minune!

2 Comments

Așteptândător

Mă-întinde-n ani, trecuți, de-acuma anotimpuri de rugină
Apus arzând în felinare stropi de freamătă și proaspătă lumină
Pe tâmpla ta adorm, ca o atingere de orice și oricare noapte
Și printre buzele care mă ceartă, încruntate, mă strecori, le las în urmă coji de șoapte
Le rupi cu dinții care numele îmi șuieră, o agățată amintire
Eu nu mai sunt, mă pierd în slove de poveste, nebună plăsmuire
Înfășurată-n voaluri, pe poale tivite cu așteptându-mă sclipire

Leave a comment

Iarna unei doamne

Ce iarnă, doamnă
Somnoroasă
Pe coapsa albă tremurând pe sub matasă
Mă-întind spre gustul rodului de toamnă
Peste genunchii strânși, pândind hoțește
Să prindă soarele-între ei, fierbinte
Dar palma mea îi păcălește, rotundul tare le cuprinde
Și șoapta mânioasă-ți potolește
Ei se desfac, spre știrea mea, poftindu-ți trupul
Cu pătimașe gânduri, apoi atingeri izgonind rușine
Cu buze aspre mușc câte puțin din tine
Și te grăbesc să strigi când iute, chiar sub pântec, îmi îneci sărutul

Ce iarnă, doamnă, somnoroasă
Dar tu n-ai somn, ai îndrăzneluri tinerești
Ai coapsa albă dezvelită de mătasă
Să vin pășind pe ea cu buzele aprinse, în tine, cu desfături mă poftești

Leave a comment

Când tu

Când zilele m-au încruntat
Tu
Le-ai descrețit frunțile
Când orele m-au întristat
Tu
Le-ai aprins zâmbetul
Când iernile m-au adormit
Tu
M-ai trezit, Primăvară
Tu
Ești timpul
Pentru totdeauna dintotdeauna
Tu
Ești cel mai frumos anotimp
Al universului
Tu
Ești minune
În povestea vieții
Tu
Ești dorul
Care o să mă amețească
În joaca amintirilor
Noi
Gândurile tale
Tu
Ești cerneala
Noi cuvântul
Destinul, peniță scriindu-ne
Cunoscându-ne
Ca pentru o viață

Leave a comment

Om avut

Ce toamnă
Cu coapsa dulce
Și bogată cu pistrui
Și roșcovană
Cu sânul tare
Să te poftească
Să te întărâte
Să-i lași în urmă urmă, rod
De om avut
Cu desfătare

Leave a comment

Un niciodată

Chiar dacă
O să mă pedepsească
Pentru năzbâtiile gândurilor
Ori ale faptelor
Întemnițându-mă
De devreme
Ca un neant în nesfârșit
Tot mi-a dat
Ca niciunuia
Puteri domnești
Să te strâng în brațe
De cuvinte
Obosindu-mă în veci
Bucuria
De a-ți fi
Un niciodată

1 Comment

Însfârșit

Când o privea mai cu seamă
Cu adâncurile gândurilor
Vedea primăveri desfătându-se
Muguri dezbrăcându-se de scoarță
Petale înrobind culorile vieții
Ca și cum gura
I-ar fi înconjurat sânii
Și mușcat coapsele
Trezind-o în buricul nopții
Țipăt nerăbdător de rod
Împlinindu-l însfârșit

Leave a comment

Incendiu

Se stingea cu apă
Un pahar ca o fiecare zi
Otravă
Care să-l țină
Încă puțin
Aprins
Ocupat
Până i se pregătește locul
Printre ai lui

Leave a comment

Imposibil

Subțire
Ca un fir de vânt
Tăcută
Ca o sămânță
Verde
Ca un perfect anotimp
Și el ca un demiurg
Imposibil
Zidindu-i ei lume
Să-l îngroape
Pe el

Leave a comment

N-ai fi știut

Cuvintele îmi sunt
Buze
Peste-ți mure
În miere-ți
Cuvintele îmi țin loc
De gură
Uimindu-te
Cu îndrăzneala gusturilor
Pe care n-ai fi știut
Altfel
Să mi le dai

Leave a comment

Când cineva

Iubește, femeie
În noaptea rămasă, de ce-ți mai pasă, holteie
În dimineața trezindu-te singură, somnoroasă
Iubește femeie, că ești dorită, și ești frumoasă
Și ziua iubește, ca o nălucă nebună
Iubește oricând, ca o poftă de apă având o secată fântână
Sărută, mușcă, zgârie și iubește
Strânge viața în tine cum tâlcurile-și strânge în ea o misterioasă poveste
Desfă-te, oftează, închide ochii, înflorește
Iubește, femeie, când cineva te trăiește

Leave a comment

Grădinar

Avea mușcate
Pe umeri
Spre pântec
Pe pulpe
Spre coapse
Crescute din dinți de soare
O privea
Cum le dezvelește
Serile nepăsându-i
El
Le-ar fi crescut cu hărnicia buzelor
Să-l poarte
În orice anotimp l-ar fi vrut
Trupul ei nefrământat
De vreun altul
Grădinar

Leave a comment

Un măr

A iubit-o
Ca pe un măr
Că așa rotunzi
Întărâtați
Sânii
Aprinși obrajii
Ambrozie
Curgând pe coapse
I se întâmplau
Dintr-o mângăiere
Ca un cules de rod
Divin
El
Cu mințile pierdute
Într-o gradină a Raiului
Ea
Iubită
Ca un măr

Leave a comment

Minune împreună

Vrăjile nu mor, nici măcar din întâmplare. Își zbate timpul genele, le scutură de întuneric și uitare. Clepsidrele le răsucește, să stea nispul lor pe loc, oleacă. Cât valul țărmului i se întoarce într-o îmbrățișare care nu mai pleacă. Se țin de mână, vraja și timpul ei plecând spre infinit. S-anunțe îngerii că el s-a terminat, dar a rămas de verde-îndrăgostit. Și-i duce numele în stele și luminează abisale gânduri. Dar nu s-o termina nimica până nu-s gata nescrisele lui rânduri. Iar anotimpul în care s-a născut poema lui nebună. Ți-l lasă ție, minune, să-ți fie împreună.

2 Comments

Meșter, Manole

​Am fost să mă caut
Pe unde o să urc
Toate treptele erau
Înghețate și alunecoase
Meșterul Manole
Zidise drumul către Cer
Cu zăpadă
Când am ajuns eu
A început
Să se topească
Încet
Am stat puțin
M-am uitat și am plecat
Mă cheamă ei
Când o fi

2 Comments

Se dusă

​Se dusă primăvara, ce frumoasă, doamnă
Mă bucuri că ești dimineți de vară
În ele număr zilele până-mi la toamnă
Și timpu-ți fulg pe tâmple mi-e povară
Se dusă, doamna mea, frumoasă
Ca-n alte anotimpuri n-oi mai fi nicicând
Simt cum furnici în mine își fac casă
Și corbi îmi croncăne flămânzi în gând
Frumoasă fu, și altul nu mai e ca mine
Ce suferinți adânci și bete desfătări
Ce amintiti și ce suspine
Îți iau și plec în prea din timp sosindu-mi depărtări

Leave a comment

Sunt încă tânăr

Sunt încă
Tânăr
Doamnă domnișoară
Încă
Mai stau
Cu ochii-n sânii tari
Și între coapse
Mă gândesc
Încă-ți simt gustul
De fecioară
Încă
Între palme-mi tremuri
Umede dorinți
Țipând
Le-aș astupa
Cu gura
Te-aș sorbi
Dar
Încă tânăr
Doamnă domnișoară
Mai repede ca tine îmbătrânesc
De-abia îți mai ajung
Pe urmă
La întrebări răspunsuri
Nu mai pot să-ți știu
Încă sunt tânăr
Doamnă domnișoară
Și mă gândesc
Că altfel ce folos
Să fiu

1 Comment

Nisip

Să-mi aduci nisip
I-a spus
De ce
Vreau să mă învețe
Să fiu
Malul mării
Sub tălpile tale
Când fugi
De valurile
Să te ia în brațe

Și poate
Să-mi fac o mască
Și să astup gura
Cuvintelor

2 Comments

Atâta floare

Purta ochelari
Astăzi când s-a întors
Primăvara
N-a vrut
Să-i vadă soarele
Anotimpul
Cum ar fi fost
Să-mi fie toate zilele
Verzi
De acum
Până la sfârșit
Aș înnebuni
De-atâta floare
Cu trup de femeie
Frumoasă

Leave a comment

Așteptări

​Să mă aștepti cu bluza descheiată și sânul împungând să iasă
Cu volburi de dantelă descoperindu-ți pielea albă cu purici de mătasă
Să mă aștepti cu buze roase și gura plină cu dorinți pe-a mele să le ceară
Cu dor, să mușc din locurile tale sacre, cu mine să îți umplu trupul de fecioară
Să mă aștepți cu coapsa udă, spre gustul tău oriental să lunec blând
Cu ochi privindu-mă uimiți, să mă aștepți cu gânduri așteptându-mă în gând
Să te dezbrac de a nepotrivelilor rușine cu șoapte deocheate
Să mă aștepți cu trup cerșind amor, în visul tău, la noapte

7 Comments

Veșnic Verde

Tu ești
Ceamaifrumoasă
Poezie
A lumii
Tu
Curgi ape
Ridici munți
Desfaci cerul
Tu
Aprinzi rărit
Stingi apus
În tine păstrează
Demiurgul
Uneltele creației
Iar când ochii mei
N-or mai putea
Să te vadă
Înseamnă că am împachetat toate amintirile
Și am plecat
Acolo
Unde a început totul
Într-un punct mic și negru
Pierdut în Univers
Să-i dau culoarea
Ochilor tăi
Ca noua mea lume
Să fie
Veșnic Verde

1 Comment

Poruncă

Poruncile Evei către Adam

Trimisu-mi-ai poruncă
De pământesc amor, de brațe slujitoare trupul să ți-l strângă
În tine să mă legi și să-mi șoptesti
Cuvinte cu arome sacre, împărătești

De vrei așa, pe sâni ți-aș pune palmele coroană, împărăteasă
Și te-aș acoperi cu mantie de gură păcătoasă
Acolo unde coapsa cu pântecul ți se-întâlnește
Eu te-aș ruga să mă primești cu fast, regește

Îți simt pe buze gustul, deși nu te-am gustat vreodată
Și-n palme simt cum îți tresară sânii când gura le roată
Te văd uimită, deși nu-ți știu privirea verde
Și mă ascund după cuvinte, nu știu dacă pe mine ea mă vede
Te înconjor pe șolduri cu palmele fierbinți
Ascult ce îți șoptești cu Cerul, cu-ai lui plini de iertare sfinți
Eu doar mă rog să ți umple ochii de plăcere
Mai mușc puțin din tine, să simți că-s poftă, nu durere
O să-ți ajung-nainte slujitor cu degetele-încet pășind
Să te deschizi când vreau să intru, să mă sfârșești iubind

2 Comments

Beție

Pofte literare, de Adam și Evă

De ți-ar fi sete, te-aș îmbăta cu pofte orientale
Tu m-ai putea îmbăta, că îmi e sete, cu-ale tale
Pe sub mătăsuri, într-un așternut de catifele
Aș bea din tine, de ți-ar ști coapsele să-mi cheme gura între ele
Pe sâni ți-aș căuta izvoare dulci cu buze arse
Și m-aș întoarce iarăși, cu sete, între coapse
Ți-aș astupa și ție setea, cu stea mea de tine-aprinsă
Și aș primi tot ce mi-ai da să beau, tu goală în catifelurile mele-întinsă
Ne-am bea, ne-am înseta din nou, pe rând
Și tu mi-ai fi izvor cu trup, eu trup doar pentru tine izvorând
Printre icneli de oameni beți gura cu-a mea eu ți-aș deschide
Să ne-împletim cu-împleticeala limbilor dorințele șoptite
Ne-am îmbăta și ne-am trezi îndurerați de-atâta sete
Căzuți unul într-altul, unul pe altul așteptând să-l mai îmbete

Leave a comment

Frumoasă ca Raiul

Te superi tăcut, mistic, păgân
Taci cuvintele care verde vorbesc și nu mi te spun
Zâmbești, ca oricând, într-un timp ocolit
Ești frumoasă ca Raiul, eu în el, creator, nu-s dorit
Știu
Sunt veșnic un paj într-un basm prea târziu

Tu, minune
Ești frumoasă ca Raiul din care a început astă lume
Ai râs cristalin și curat de fecioară
Sâni cu muguri pietroși și dulci ca o pară
Mijloc de floare, șolduri rotunde
Coapse nectar, pentru albine între buze flămânde
Ești frumoasă ca Raiul, eu vorbesc și nu-ți spun
Tu înțelegi, ai tăcut, mă privești verde, mistic, păgân
Eu nu-s început, nici destin, nici păcat
Sunt un paj oarecare într-un basm fermecat
Tu ești taină, tâlc, ascunsă în caligrafie
Ești frumoasă ca Raiul, primăvară mereu într-o toamnă târzie

1 Comment

N-ar mai fi fost

Țin minte
Când Dumnezeu m-a împuns
Să-mi dea
O viață
Mai avea puțin
Verde
În vârful degetelor
Lut
Din buze
Sâni
Și coapse
Ale tale
Lăsându-mi semnul primăverii
Între coaste
Așa te-am găsit
Să-ți sărut pântecul
Purtându-mi numele trei anotimpuri
Încheiate primăvara
Când ochii se fac
Verzi
Și buzele roșii
Se mușcă
Și coapsele dau înapoi
Ce au primit

Îți dai seama
Dacă ne-ar fi aruncat în iordane diferite
Toată credința
N-ar mai fi fost
Creație

1 Comment

Sunt tăcere

Dacă aș măiestri taina sunetelor
Le-aș aduna pe cele înfăptuitoare
De divin
Într-o simfonie care să-ți încânte auzul
Simțurilor
Te-aș vrăji
Alergându-ți cu degetele
Printre coapse
Ciupindu-ți ușor
Sânii
Arcușul buzelor mi s-ar plimba
Peste vioara trupului
Te-aș fermeca
Cu acorduri încă neauzite
De vreo pământeancă
Dornică
Dar eu știu doar să-ți lipesc cuvinte
Mute
În locuri care se rușinează
Numai gândindu-le descoperite
Sunt tăcere
Și mă scriu cu gura însetată
De cerneala trupului tău
Nerăbdător să mă cunoască
Cuvântându-l
În pagini de poveste

4 Comments

Bacovii

E iarnă plumburie, ninge cu bacovii și suflă crivăț de pustiuri peste drumul cârcotaș
Port chiciuri de singurătate în mustață și suflu aburi triști în gerul nărăvaș
Povești se spun la gura sobei, ceaiuri adorm amor de primăveri în cănuri colorate
Eu rătăcesc printre troiene de bacovii, de gene mi se-atârnă amintiri în rouri înghețate
Cerșesc un sân fierbinte la o nălucă iute trecătoare
În brațele orfane aș vrea să strâng un trup de trestie, oricare
Cu buzele am și uitat cum se mai gustă carnea coapselor într-un barbar sărut
Mă viscolește iarna cu bacovii, eu rătăcesc printre furtuni pe drum de plumb cu pași de lut
M-oprește tu, m-așteaptă-n poartă cu între stele-aprinsă o Lună felinar
De-o fi să mai ajung cuvânt la tine, o dragoste eminesciană scrisă-n șoaptă îți aduc în dar

1 Comment

Mai stai (Să te văd)

Tu nu simți
Că ți-au obosit gleznele
Unde fugi
În orice capăt al lumii
Ai ajunge
O să mă găsești
Așteptând
Anotimp Verde
Să te văd
Primăvară mereu
Mai stai oleacă
Să te văd
Cum prinzi rădăcini
Într-un timp
Care nu știe să mă numere
Până la sfârșit
Mai stai

Leave a comment

De nu mă uita

​Spune-mi
L-a întrebat
Câte poezii mi-ai scris
Astea nu sunt poezii
Sunt gânduri
Bine
Câte gânduri
Niciunul
Toate au fost gata scrise
Eu
Doar ți le-am furat
De prin ascunzișurile trupului
Și le-am învelit în hârtie
De nu mă uita

1 Comment

Sfârșit de poveste

​O să-ți împletesc coronițe
De ghiocei poznași
La glezne
Să te aud râzând
Când fugi ca primăvara
Din mine
Și să te găsesc
Încă muguri dulci
Mai înainte să te pierd
Într-un un solstițiu de vară
Nu vreau să înflorești
Fără să-ți arăt toate culorile
Dintre ele
Cine știe
M-ai putea alege pe mine
Să-ți deschid petalele
Într-o dimineață
Ca un sfârșit de poveste

1 Comment

De mine

​Ți-am umplut palmele
Cu zăpadă
Să-ți faci om
Cu ochi negri
Și nasul cârn
Ca o joacă dintr-un basm
Să-l pierzi la primăvară nepoftit în anotimpul tău
Dar tu ai topit-o
Așa cum topești fulgii
Sărutându-ți legănat obrajii
Bujori de iarnă
Și toată apa cerului
Strânsă de un năzdrăvan în ace mici de gheață
Să-ți furnice degetele
A curs
Mai repede ca timpul înghețând
Amintiri
De teamă să nu le uite
Primăvara
Când le-o fi sete culorilor
De mine

Leave a comment

Șchiopățica

Astăzi a văzut-o
Șchiopăta
Și râdea
O gâdilau furnici
Pe talpa mică și albă
Cuvinte
Buze
De zăpadă țepoasă
Cu mustăți și barbă

3 Comments

Convențional

Nu sunt convențional
Eu
Te privesc în ochi
Te iau de mână
Și îți aduc pe buze
Te iubesc
Dar tu nu auzi
E prea mare zarva
Tăcerilor
De după
Care
Nu mă lași
Nu mă alungi
Ce nehotărâtă
E iubirea
Asta
Pe care aș vrea
Să mi-o porți
Fără teamă de mâine
Când o să te strângă
Nevoindu-mă
Și o să mă descalți
Să-ți alergi tălpile goale
Scuturate de furnici
Pe linia vieții
Într-o altă palmă

Eu te privesc în ochi
Te iau de mână
Și îți aduc pe buze
Te iubesc
Fără teamă
De mâine
Cel convențional

1 Comment

Posibilitate

Cred
E posibil
Astăzi
Te-am iubit

Leave a comment

Căutându-mă

Ești Ceamaifrumoasă
Faptă a Demiurgului
Când te-am furat a râs
Că dintre toate
Doar tu
Mi-ai intrat în piept
Cu bocancii plini de furnici
Apoi m-a lăsat
Să-ți cotrobăi prin vise
Căutându-mă
Nici nu te-am întrebat
Cred că nu erai atentă
La mine
Mă ai?
Că eu nu știu
Ce vrei
Să mă găsesc
Zâmbet de dimineață
Sau poveste de seară?

Leave a comment

Păstrați liniștea

Surorile ei
Florile
L-au apropiat
De diminețile ei
Mereu primăvară
Și tot ele
I-au despărțit
Pedepsindu-l
Pentru păcatul de a-i fi șoptit
Pe limba amorului
Naiv
În grădina Raiului
Nu se vorbește

2 Comments

Despre însingurare

Ce fantastic
Mă însingurezi
Tu
În cele mai crude căutări
Mă simt părăsit
Și de către mine
Plecat să te descopăr
Chemare
Fără întoarcere
Ca o alungare
Din Eden
Înspre credința
Neputinței

2 Comments

Încotro

Iar acuma
Încotro
Se întrebă în ochii ei pierdut
Verde printre gene
Fluturi
Îl băteau cu aripile
Strânse pumn în piept
Pleacă, pleacă
Îl strigau buzele
Încruntate
Încotro
A întrebat speriat
Încolo
I s-a răspuns
Aici
A fost chemat
De un anotimp
Netrebuindu-l
Iar el se făcu mic
Cât un cuvânt
Rostit de o furnică
Prizonieră într-un bocanc
Gâdilând o talpă albă
De care se lăsă strivit
Cu neatenție
Cum ar fi strivit
Orice primăvără
Cu verde
Îndesând toamna
În desaga timpului
Trecut
Încotro

De azi
Când să-l cauți
Să-l găsești
Aiurind
Ca un cuvânt mic
Rostit de o furnică
Încotro
Umblă vorba
Prin mușuroi
Că n-ar fi iubit-o
A adorat-o

5 Comments

Numai dacă

Au fost frumoase
Palmele mici
Strângeau în culori
Mistere
Toate puterile Universului
Anotimpuri șotii
Ori leneșe, harnice, serioase
Vulcani
Izbucnindu-și aprig
Dorințele
Mări
Legănat liniștindu-le
Răsărituri
Furând din brațe drag
Apusuri
Sărutând pe sub pătură
Iar dacă te apropiai
Ca o gâză curioasă
Te puteau îmbăta cu parfumul lor
Pe furiș
Să nu-i lumea știe puterile
Dar numai dacă
Numele tău ar fi fost
Verde

Numai timpul
Nu s-a lăsat îndrăgostit
Și într-o zi
Ca toate
Se pierdură
Lăsând doar
Urmă
Numele lui
Nebun
De dor de culori
Într-un borcan uitat
Pe un colț de masă

1 Comment

Nu

Timpul era nemaiîntâlnit
Gramaticile
Îl priveau neputincios
Nu știind
Să-l conjuge dorință
Târziu și trecut
Viitor prezent
Nu

Leave a comment

Întâlnire

Deschide palma
Arată-mi
Că liniile vieții
Nu mă intersectează

Leave a comment

Despre

Doar despre tine a fost anul ăsta, doamnă
Despre-începându-mi primăvară către sfârșit de toamnă
Despre castani în floare neluând în seamă bruma
Despre ce nu vom fi, doar despre tine, acuma
Despre zăpezi care nu iartă, despre culori sfioase
Despre nepuse gânduri în slove hâde, păcătoase
Despre ochi verzi și buze mure
Despre povești care n-au fost, temându-te să nu te fure
Despre-întâmplări cu râsul tău, un tâlc în ele
Despre tăceri ușoare și altele istovitoare, atât îmi sunt de grele
Doar despre tine a fost anul, tu minune
Și despre mine, în care, rost nepriceput, eu te-am ascuns de lume

2 Comments