Souvenir

N-am să te mint, mă uit la sânii tăi, îi mângâi gândind văzându-le zbaterea prin bluzele strâmte, ori ghicindu-i liberi sub cămășile largi, mă aplec să-ți sorb mirosul, cu nările desfăcute larg, ca porțile Iadului, mă uit să văd dacă mă porți la mână, ori la ureche, sufăr că n-o faci, te privesc din spate când pleci și mă văd sfârșind între coapsele tale cu tine adormită de păcatul pe care nu ne vezi locuindu-l în tăcere în nopțile în care degetele mi te adaugă simțurilor petrecându-te de la tâmple în pântec, iar gura mi te gustă din toate dulcețurile desfătându-ți trupul, și apoi eu pierdut undeva adânc în apele lui până când mă vei izgoni din el, ca să mă chemi iar, să-ți adorm brațele în juru-ți și pipetul sub tâmple până dimineața când timpul ne va speria și ne vom grăbi să-l potolim, dar nu mai înainte să-ți dau ce-i al tău și să-mi iau ce-i al meu din noi. E bine ca lumea să nu ne știe lipsindu-ne câte ceva. Abia aștept să ne întânim la noapte.