Souvenir

Fixez minute în șir sâni arțăgoși, gata să-și lepede ultima urmă, și ea străvezie, a decenței, pântece pietroase gata să macine gânduri ascunse sub frunți transpirate, șolduri ademenind cu sprijinul lor rotund întoarceri în Paradis, coapse lungind până la transă calea misionarului către divin, palme catifelate tocmind altele aspre să le treiere ogorul trupului, pregătindu-l pentru taina creației.
Fixez minute în șir dumnezeități fără seamăn de frumoase, că s-ar lepăda dracii de păcate doar ca să le stea la picioare, iar apoi nopți la rând visez arșița iadului și pe tine călcând peste mine, tăciune aprins, cu tălpile încă purtându-mi sărutul, înveșmântată în rochie lungă, din flori, pe sub care-mi strecor răsuflarea, încolăcind-o liană în jurul pulpelor și urcând-o luxuriant până pe malul apelor chemându-mă să le răcoresc clocotindu-le adâncul până când dorințele ți se strâng la tâmplă într-o picătură de sudoare, care urmând drumul sărutului îți alunecă încet, pe lângă urechea rușinată de șoapte pe gâtul ostenit de țipete înfundate, prin strâmtoarea sânilor peste întinsul pântecului, hărăzită să-mi cunoască buzele oftându-te.