Nu ți-au plăcut palmele mele
Încălzindu-ți obrajii
Când aș fi vrut să te sărut
Mi le puteai păstra acolo
Cu ale tale
Tremurând de teamă
Că mi-aș putea dezlipi gura
De-a ta
Mai înainte să te ud
Cum își udă plopii frunzele
Cu nectarul primăverii
Așa tu
Pe tine
Cu nectarul feciorelniciei
Și mi-ai fi încălzit tu mie
Obrajii
Apoi
Strângându-i
Între palmele tale
Tremurând de teamă
Că mi-aș putea dezlipi gura
De-a ta
Că să mi-o umplu
Cu trufele sânilor
Răsfățați deja
De palmele mele
Care ție nu ți-au plăcut
Nici coborându-ți
Pe pântec
Până între coapsele
Îndulcindu-se
Cu nectarul feciorelniciei
Tu tremurând de teamă
Că mi le-aș putea sprijini
Pe șoldurile tale
Mai înainte să mă ceri
Cu palmele
În stupul feciorelniciei
Umplându-ți fagurii
Cu viața
Pe care s-o ținem amândoi
Între palme
Dar ție nu ți-au plăcut
Palmele mele
Iubindu-te
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by mira on 5 June 2014 - 21:31
Multumesc …acum voi adormi…intrebandu-ma de ce nu mi-au placut palmele tale…chiar, de ce?
#2 by Domnul Bob on 5 June 2014 - 21:54
Nu știu, poate că-s prea aspre, poate agață gânduri și le deșiră. Sunt palme de om murindu-și în fiecare zi cuvintele sărmane.
#3 by mira on 5 June 2014 - 22:39
Tristetea ta o voi visa la noapte…
#4 by mira on 5 June 2014 - 22:55
Te inteleg…Am spart bariere care ma protejau …mi-am strigat iubirea…mi-am marturisit dorinta…am baut paharul amar …am avut nevoie de acest exercitiu de umilinta…Da, l-am vrut mai mult decat pe oricare altul…dar palmele lui nu m-au vrut…
#5 by Domnul Bob on 5 June 2014 - 23:24
Tristețea mea-i poveste, dar una frumoasă. O să visezi frumos !
Iar curajul de a-ți striga dorințele nu-i deloc umilință, decât pentru cei care nu știu să asculte, căci surzenia lor e neputință.
#6 by mira on 5 June 2014 - 23:30
Dar eu STIU de ce …nu e suficienta dorinta…pur si simplu n-a fost sa fie…eu nu am nici o putere …sunt doar o ALTA…o trecatoare pe strada lui…imi ofera doar franturi din el…e atat de inaccesibil…poate asta mi-am dorit…doar o himera…doar o iubire la distanta…doar o poveste…doar cuvinte si niciodata gesturi concrete…din teama ca atingerea lui concreta ar destrama misterul din jurul meu…sunt ganduri de femeie timida, neimplinita…
#7 by mira on 5 June 2014 - 23:43
Stiu, aceasta poveste m-a schimbat…nu-mi pare rau…umilinta o iubesc…sunt in stare sa suport orice…chiar si indiferenta…sau nepasarea…astazi sunt mult mai puternica decat ieri…e doar o sugestie …pe cine pacalesc?…ma mint frumos…chiar am devenit mai sensibila…mi-a fost dor, MIE, careia nu i-a fost dor niciodata…
#8 by Domnul Bob on 5 June 2014 - 23:45
Uneori amintirile neîntâmplărilor sunt mai parfumate ca realitatea, condamnată, inevitabil, la uitare. Treci peste ce n-a fost și bucură-te pentru ce ar fi putut fi. Puțin au harul viselor trezindu-le trupul.
#9 by mira on 6 June 2014 - 0:01
Iarta-ma…ma las dusa de val…Cu siguranta voi visa frumos…..trebuie sa-mi mai spui povesti…voi veni negresit la tine…stii tu de ce…
#10 by mira on 6 June 2014 - 0:10
Da, sunt o visatoare…si trupul meu vibreaza la atingerea cuvintelor…