Livada suspinelor


Azi am apucat pe o uliță
Nu știu de ce
Se pierdea
În talpa unui deal
Era îngustă și pietruită
Mai mult de ploi
Care parcă scoseseră
Toate măselele dealului
Să le înșire acolo
Albe
Să repare gura știrbă
Și mută
A pământului
Cu un zâmbet
De piatră
Oricum
La căpătul lui
E o livadă
Ca a nimănui
Un gard aplecat
Desparte de lume
Câțiva piersici
Aurii
Și un măr
Rubiniu
Culorile zeilor
Pe un covor
De iarba înaltă și deasă
Verde
Cu spic galben
Culori păgâne
Nu era poartă
Nimeni să nu tulbure
Posesia
Zeilor
Asupra păgânului
Dar la colțul dinspre deal
Dacă aplecai gardul
Mai mult
Puteai intra
Știi ce liniște moale
E înăuntru
Cum îți înconjoară gleznele
Iarba
Cum te îmbată parfumul
Fructelor
Mă gândeam
Să-mi spui
Dacă nu-i așa
Într-o noapte
Cât încă mai cântă
Greierii
Să ne strecurăm acolo
Aș apleca eu gardul
Să poți intra
Și eu
După tine
Ne-am ascunde în iarbă
Și te-aș iubi
Poate și tu
Pe mine
Apoi ți-aș împleti
Spice în păr
Și aș alunga
Domol
Firele de iarba
Care ți s-ar fi lipit
Pe umeri
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Tu ai râde
Și te-ai ridica pe vârfuri
Goală
Să iei o piersică
Ar trebui să te ridic în brațe
Lipindu-mi obrazul
De pântecul tău
Ca să ajungi
La poama aurie
Ai mușca din ea
Și nectarul ți-ar curge
Pe bărbie
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Pe pulpe
Pe glezne
Doar ca să-l sorb eu
Cu gust de trupul tău
Suspinând
Te-ai îmbrăca apoi
Iar eu
Aș privi
Încă întins în iarbă
Cum nu mai vrea să-ți alunece
Rochia
Pe acolo pe unde
Te-am gustat eu
Dar știi
E mai greu de ieșit
Din livada asta
Că nu-i nimeni
Să aplece gardul
Iar eu
Încă nu m-am săturat
Să te iubesc
Așa că de ce te-aș lăsa
Să-mi pleci ?

  1. #1 by annaodette13 on 27 August 2014 - 16:04

    doua suflete gemene!

    • #2 by Domnul Bob on 30 August 2014 - 13:29

      Mulțumim ! 🙂

  2. #3 by corina on 27 August 2014 - 0:16

    Am pasi amandoi pe moalele ierbii
    Si talpile noastre s-ar inverzi
    Sub soarele arzator
    N-ar conta
    Iarba ne-ar acoperi
    Ca o mare de verde
    Mi-as aduce aminte …
    Sunt Femeia Primavara
    Care te-a asteptat sa vii, s-o chemi
    In prag de toamna
    In livada minunata, in vara ta…
    Pentru ca
    Mi-am adus aminte …
    Esti Barbatul Verii
    La focul sangelui tau se coc
    Gutui si piersici si mere
    Rubinii
    Tu esti barbatul cu foc in privire
    Cand ma privesti
    In ochii mei verzi
    Se coace verdele crud al ierbii
    In pantecul meu
    Se inalta flacari
    Care-mi usuca lacrimile
    Din inima
    Care e uimita…
    De ce-ar mai suspina?
    Mai bine sa rada, sa danseze
    Cu flacarile din privirea ta
    Spune-mi…
    Sau mai bine taci!
    Ce nevoie as mai avea de
    Soapte de iubire
    Cand la focul sangelui tau
    Se coc gutui si piersici si mere
    Rubinii…

    • #4 by Domnul Bob on 30 August 2014 - 13:30

      Sau mai bine șoptesc
      Că, poate, vorbele mele coc
      Și ar arde
      De le-aș rosti

    • #5 by corina on 30 August 2014 - 20:56

      Sau mai bine sa taci!
      Te rog…
      Ce nevoie am de vorbe
      Care sa ma doara
      Acum,
      La ceas de seara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: