Să te dezbrac (Rotundul care te sfințește)


Nu știu
Dacă ți-ai închipuit vreodată
Ai putea ?
Cum ar fi fost să te dezbrac
Undeva, oriunde
Într-o cameră încuindu-ne pe amândoi
Sărutându-te
Încet
Pe gura care m-a certat mereu
Pe gât, ușor mușcându-ți-l
Ți-aș măsura sânii
În timpul ăsta
Să știu
De ne-ar ajunge timpul
Să-i scot din ascunzișul lor
Și să le înconjor ecuatorul
Cu buzele
Gustându-le povârnișurile blânde
Și suindu-mă cu toată gura
Lacom
Pe culmile pe care le-am cutreierat doar cu gândul
Ai ofta de plăcere ?
Ți-ai petrece coapsele
Simțind-mi răscolindu-te lipsa
Dintre ele ?
Ți-ar tremura ?
Pântecul
Glasul ți-ar fi de neînțeles
Dacă aș îndrăzni
Să alunec pe el
În el
Cu mine ?
Nu știu dacă ți-ai închipuit vreodată
Goală să-mi fi fost
Dar eu
Și fără să te am
Știu exact
Prin care locuri
Ale trupului tău
Pașii gurii mele
Orbul palmelor
Încrâncenarea cărnii
Te-ar face
Să țipi !
Însă mai înainte
Ar trebui să te dezbrac
Încet
Gustând îndelung
Fiecare rotund
Care te sfințește

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: