Baclava


Aproape m-ai sufocat cu gura
Coapselor
De unde era să știu
Câtă lăcomie
Stă pe buzele ei
Că la început
Abia de-am reușit
Să-ți smulg ție
Hainele
Și câteva suspine
Apoi nu mă mai opream în ea
Nemaisăturându-se de mine
Și tu
Nu știu ce-mi faci
Așa tăcută
Că nu-ți aud
Decât palmele
Încercând să mă stoarcă
Însiropându-te
Dulce
Ca o baclava
O să te rostogolesc
Puțin
Că mai ai locuri
În care
Nu ți-am fost
De ajuns
Cu frământările mele

  1. #1 by mira on 10 Iulie 2014 - 19:31

    Tac…aparent…
    Gandurile imi alearga
    Bezmetice
    Imi golesc mintea
    Lasand locul dorintei…
    Doar ei…

    Sunt ca o baclava…
    Ma insiropez
    Dulce
    De la
    Dorinta
    Si sarat
    De la lacrimi
    Si astringent
    De la fructele
    Pe care grabita
    Le-am cules prea devreme
    Necoapte
    Din gradina visului meu
    De iubire
    Si amar
    De la sentimentul
    Sfarsitului
    Sau poate
    De la gandurile mele
    Negre, cateodata…
    Sunt ca o baclava
    Special gatita
    Pentru tine
    Insiropata
    Cu un mix de ingrediente
    Magice
    Pentru ca atunci cand
    Vei musca
    Din mine
    Sa nu ma mai poti uita
    NICIODATA.

    • #2 by Domnul Bob on 11 Iulie 2014 - 16:49

      E atât de simplă magia, nu-i așa ? Trebuie doar s-o scuturăm din dosul pleoapelor, unde s-a ascuns de stihiile zilei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: