Aproape m-ai sufocat cu gura
Coapselor
De unde era să știu
Câtă lăcomie
Stă pe buzele ei
Că la început
Abia de-am reușit
Să-ți smulg ție
Hainele
Și câteva suspine
Apoi nu mă mai opream în ea
Nemaisăturându-se de mine
Și tu
Nu știu ce-mi faci
Așa tăcută
Că nu-ți aud
Decât palmele
Încercând să mă stoarcă
Însiropându-te
Dulce
Ca o baclava
O să te rostogolesc
Puțin
Că mai ai locuri
În care
Nu ți-am fost
De ajuns
Cu frământările mele
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by mira on 10 July 2014 - 19:31
Tac…aparent…
Gandurile imi alearga
Bezmetice
Imi golesc mintea
Lasand locul dorintei…
Doar ei…
Sunt ca o baclava…
Ma insiropez
Dulce
De la
Dorinta
Si sarat
De la lacrimi
Si astringent
De la fructele
Pe care grabita
Le-am cules prea devreme
Necoapte
Din gradina visului meu
De iubire
Si amar
De la sentimentul
Sfarsitului
Sau poate
De la gandurile mele
Negre, cateodata…
Sunt ca o baclava
Special gatita
Pentru tine
Insiropata
Cu un mix de ingrediente
Magice
Pentru ca atunci cand
Vei musca
Din mine
Sa nu ma mai poti uita
NICIODATA.
#2 by Domnul Bob on 11 July 2014 - 16:49
E atât de simplă magia, nu-i așa ? Trebuie doar s-o scuturăm din dosul pleoapelor, unde s-a ascuns de stihiile zilei.