Numele meu, Dorință


Sunt acolo de la începuturi
Dinainte ca timpul să curgă rod
În pântec
Urnit din veșnicie
De două guri căutându-și răsuflarea
Te știu
Dinainte să ne fi întâlnit
În buricele degetelor
În podul palmelor
În mușcătura buzelor
Când cutreierai curioasă
Prin locuri
În care te credeai
Singură
Neștiind că la fiecare atingere
Mă vei întâlni
Și descoperindu-mă
Încet, încet
Mă vei face
Mai puternic
Atât de puternic
Încât
Nimic.
Nimic
Nu mă mai putea opri
Să te supun
Să-ți stăpânesc răsuflarea
Tremurul pleoapelor
Țipătul
Sudoarea
Fără ca tu
Să te mai poți împotrivi
Ție-ți
Mie
Știu
Ce gust îți au
Buzele clocot
Sânii zburliți
Pântecul alunecându-mă
Spre răscolindându-ți coapsele

E timpul
Să nu ne mai ascundem
Eu numele trupului tău îl știu
Fă-ne cunoștință
Eu mă numesc
Dorință
Și ne putem întâlni
În oricare
Din locurile
Lui
Tale.
Oricând ți-e poftă
De mine
Tine.

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: