Numele meu, Dorință


Sunt acolo de la începuturi
Dinainte ca timpul să curgă rod
În pântec
Urnit din veșnicie
De două guri căutându-și răsuflarea
Te știu
Dinainte să ne fi întâlnit
În buricele degetelor
În podul palmelor
În mușcătura buzelor
Când cutreierai curioasă
Prin locuri
În care te credeai
Singură
Neștiind că la fiecare atingere
Mă vei întâlni
Și descoperindu-mă
Încet, încet
Mă vei face
Mai puternic
Atât de puternic
Încât
Nimic.
Nimic
Nu mă mai putea opri
Să te supun
Să-ți stăpânesc răsuflarea
Tremurul pleoapelor
Țipătul
Sudoarea
Fără ca tu
Să te mai poți împotrivi
Ție-ți
Mie
Știu
Ce gust îți au
Buzele clocot
Sânii zburliți
Pântecul alunecându-mă
Spre răscolindându-ți coapsele

E timpul
Să nu ne mai ascundem
Eu numele trupului tău îl știu
Fă-ne cunoștință
Eu mă numesc
Dorință
Și ne putem întâlni
În oricare
Din locurile
Lui
Tale.
Oricând ți-e poftă
De mine
Tine.

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: