Friguroaso !
Ador când încalți
Ciorapii de lână
Îți sunt mari
Și-ți acoperă tălpile
Până la pulpe
Iar asta înlocuiește
Mângâierea mea
Cu asprimea lor
Aș suferi
Numai la gândul ăsta
Dacă n-aș ști
Că așa
Te încălzești
Și-ți desfaci moalele
Coapselor
Cât să-mi pot
Strecura între ele
Tremuratul
Simțurilor
Să le potolesc teama
De sălbăticie
Sperând ca
Poate
Într-o dimineață
N-ai să mă mai alungi
O să mă domesticești
Și o să-mi faci cuib
În sufletul tău
Mereu friguros
#1 by Irina on 20 September 2014 - 21:34
Desi stiu cat de duioase ti-s gandurile, mereu ma surprinzi cu duiosia exprimarii. Suferinta dulce ne-o aduci mereu ofranda privirilor si mintilor noastre lacome de cititori.
#2 by Domnul Bob on 20 September 2014 - 21:40
Mulțumesc Prințesă ! Eu nu mă simt așa, dar m-aș vrea !
#3 by Irina on 20 September 2014 - 21:41
Doreste-ti si vei fi, nu in ochii tai, ci in acei ochi ce stiu vedea.
#4 by Domnul Bob on 21 September 2014 - 12:44
Să fie precum spui, Prințesă !