Souvenir

Însingurat, ieșisem printre tei în căutare de povești și ele-însingurate
Te-am întâlnit desculță pe-alei pustii, pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte
Purtai o rochie cu flori de iunie, în miez, cu trenă lungă ca una de mireasă
La piept grădina lor era mai desfăcută, și-o coapsă se zărea printr-o deschizătură în mătasă
Te-am prins de cot, și într-o umbră, te-am tras pe-un pat de iarbă țesut pe margini cu argint din stele
N-am zăbovit prea mult și-am cutezat să îți desfac corsetul, șnururi se-amestecau răutăcios cu degetele mele
Printr-un noroc, ori de pe umeri scuturându-mi gura către piept, tu ai dorit așa de tare
Sânii în palme să-mi așezi, și ghinda să le-o mușc ușor, ca pentru ce va fi o bucuroasă-întâmpinare
Cu limba îmi vorbeai, și tot cu ea, vorbele-n călimară-mi răsuceai, să nu se-întâmple
Că le sorbeai oftând, mai înainte ca pe buze cerneala poftelor să mi se zvânte
Cu pașaport de rugăminți atingeri curajoase îți strecurai prin vama desfăcându-mă la cingătoare
Eu n-aveam încă gândul să mă las gustat, sete să te pătrund spre gustul tău mi-era mai tare
Te-am scos din faldurile de culori, nici de dantelă împotriviri sperând să nu mai fie
În palme goală mi-ai rămas, doar între coapse ascunzându-te sub o petală străvezie
Încet am tras-o de pe șolduri, ți s-a-încurcat la glezne, doar o clipă
Și-am aruncat-o peste ochii Lunii, care de după o perdea de trandafiri ne privea uimită
În palma coapselor mi-ai prins obrajii, simțeai cum să te răscolesc dorințele-ți îmi cer
Mă așteptai cu poarta pântecului descuiată, să mă primești pentru o noapte în trupul tău aventurier
Și-am fost până când dimineața ne-a îmbrăcat în straie ponosite, de singurătate
Dar o să cadă obosită pleoapa zilei și iarăși o să te găsesc pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte