Ai carnea tare și lucioasă, și dulce, ca de caramelă
Ochii-s scăldați de marea-albastră, ca-într-un Van Gogh, un orizont pictat în acuarelă
Părul, inele strălucind sidef, ascunde-n spice scoici mărunte
Iar buzele nu-ți reușesc decât în zâmbet de cireșe să se-încrunte
Când râzi ești un copil uimit ce vede ploaia prima oară
Trupul îți cântă când pășești, strunit pe sub mătăsuri în curbe de vioară
Privirile-mi, sub fustă fără teamă se ascund
Te mângâie și te sărută, te strâng în brațe, în gânduri îți pătrund
Îți număr alunițele, pe umeri și pe sâni, pe șolduri și pe coapse, de mai multe ori
Cu gura printre ele fac potecă, aștept să-ți înflorească în obraji fierbinți bujori
Când treci pe lângă mine, îți suflu vrajă la ureche, în șoapte desfăcută
Necunoscut să te iubesc, necunoscută
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Laura Stoica on 17 July 2014 - 14:58
“Aș încerca să iți răspund fiind suavă,
Dar sigur aș părea gângavă
Când printre stropi de miere aș infiltra otravă
Versurile-mi sunând a gol în tablă,
Rostindu-le împleticindu-mi limba în obraz,
Sperând în van c-aș naște fraze de extaz,
Iar de m-aș face inelată brună, sidefie, blondă
Râmâne-voi o incapabilă roșcată a scrie odă.”L.
Îmi tot intră în mail scrierile tale. Aceasta mi-a plăcut . Succes pe mai departe !
#2 by Domnul Bob on 17 July 2014 - 15:02
Mulțumesc !
#3 by cerasela on 12 July 2014 - 16:45
Necunoscut să te iubesc, necunoscută……mda …..frumos domnule Bob….
#4 by Domnul Bob on 12 July 2014 - 17:23
Mulțumesc Prințesă !