Gânduri desperecheate

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ștergând punctul de final.

Citește în continuare »

159 comentarii

Iluzionista

Nu era magician
Un fermecător
Poet
Rimând iluzii
Vrăjitor de gânduri
În priviri
Uimite
Cu străluciri și umbre
Mințind
Printre decoruri fantastice
Era doar
Un fierar strunind
Cu cleștii neîndemnării
Focul
Pasiunilor topindu-l
Turnându-l tăcere
Într-o necunoscută
Formă a Creației
Divină
Un cărăuș
Al palmelor
Care nu vor mângâia niciodată
Mugurii Primăverii
Vestind-o
Un sacagiu
Apa vieții
Ea nevoind-o
Setea ei
Un magician
Fermecător
Un vrăjitor
Poet
Care s-o transforme
Din primul sărut
Într-o alta
Femeia lui
Biet fierar
Ce nu știe a mânui
Focul apusurilor
Nici scânteile dimineților
Astâmpărând setea
Mugurilor
Cu apa vieții

1 comentariu

Acolo ( Unde povestea prinde viață)

Spune-mi
L-a întrebat apăsându-l
În piept
Tu simți
Pentru mine
Eu trăiesc
Pentru tine
I-a răspuns
Și stelele s-au dezvelit
Din așternutul Cerului
Auzindu-i cuvintele
Blasfemie
A strigat Universul
Trimițând peste el Timpul
Pedeapsă chinuitoare
Numai ca el trăia deja altă viață
Alunecase încet
Chemat cu șoapte încă crude
Printre coapsele mieroase
Fierbințindu-i pântecul
Acolo
Unde povestea prinde viață

5 comentarii

Opera Divina

Nu puteai spune
Că o iubea
Canonic
Săpându-l în piept
N-ai fi descoperit substanțele chimiilor
Euforice
Doar un tipar astronomic
Perpetuu
Pulsari sentimentali
Sori în expansiune
Stele la perigeu
Quasari scânteind amor
Pentru buzele ei
Nerăbdătoare
Să-i cunoască atracțiile
Sărutului
Pentru trupul ei
Nerăbdator
Să-i fie univers de studiu
Pentru divina încercare
A Creației

2 comentarii

Întâiul rod

De-acuma ești femeie, domnișoară
Te-ai mlădiat la trup, iar sânii-ți tari au gust rotund, de pară
Ai ochii limpezi, nesbuciumați de vreo iubire furtunoasă
Cu verde poftele-mi privești, iar sugrumat de ele eu nu-ți pot spune cât ești de frumoasă
Îmi calci prin gânduri cu tălpi de catifeluri moi
În tâmpla obosită cu ceasurile-mi bați din tobe aducătoare de răsboi
Mă obosești cu finele danteluri care în degetele aspre mi se-agață
Eu dau să te despart de ele, tu râzi, ai pofte-n tine și foame ai de viață
Mă răpezesc să-ți gust, tu coapsele îți strângi, zgârcită
Simțăști în pântec de gura mea cum ești năvalnic răscolită
Mă lași, iară eu lacom te iau din prima încercare
Ne-îmbrățișăm sub Lună, mă-înveți cu tine, și eu te-învăț din prima sărutare
De-acuma ești femeie, doamnă
Iar eu întâiu-ți rod venind cu anotimp de toamnă

3 comentarii

Pufăie toamna

Pufăie, doamnă, toamna
Cu suflăture reci ademenește iarna
Ne-ar strânge unul lângă altul, de-ar fi să-mi vrei aproape
Când repede se gată ziua și lungă începe altă noapte
Te-aș înveli cu buze calde, poveste cu-ale tale m-aș șopti
Ți-aș rotunji în palme sânii, îndulcitori cu bumbii lor caramelii
În pântec ți-aș sădi minuni pentru o viață
Cu tremur între coapse tu m-ai legăna, de teamă că prea iute-i iarăși dimineață
Pufăie toamna, doamnă
Și gândul mi-l ademenești cu uitătură de femeie-n primăvară, cu trup scăldat în untdelemnuri de lavandă
Îmi scuturi din sprâncene încruntarea și din musteață promoroaca
Mi te agăți de braț și-mi râzi șoptit că-n anotimpul meu se poartă joaca

Lasă un comentariu

Neliniștiindu-l (Magul ei, Minunea ta)

S-o înveți în șoaptă
Mărturisire
Frumusețile Raiului
Disperările alungării
Truda credinței
În șoaptă
Dezvelindu-ți-se
Călătorie dintr-un răsărit
Ție
Magul ei
Minunea ta
Lăsându-vă-ți misterul
Creației
În urma trecutului
Săpată în piatra aruncată
Într-un ochi
De Univers
Neliniștiindu-l

1 comentariu

Vestită

Am început să studiez pe toți marii filozofi și artiști ai lumii mă macină o curiozitate îmbolnăvitoare vreau să cunosc toate chipurile frumuseții din antichitate până astăzi doar al tău e în toate scrierile în toate picturile în toate armoniile cum ai putut să mă înșeli cu toate gândurile chiar mai dinainte de a le naște mi-e și frică să mai caut frumusețea în rezultatele științelor cine știe ce formulă devastatoare mi-aș găsi acolo sunt sigur că și Universul s-a născut cu tine în gând iar big-bang-ul e doar vestirea venirii primăverii tu și-ți spun toate astea dintr-o suflare să n-ai timp să mă mai înșeli și cu un viitor deja gândindu-te eu te vreau numai pentru mine și te iert că ești atât de frumoasă nu mă pot gândi decât la tine primăvară vestită de la primul scâncet al Universului.

7 comentarii

Frumoasa și sfiosul, basm

O să-ți ascund în bocanci mușuroaie de cuvinte mici
Furnici
Să te gâdile când calci mirând necunoscuturi
Și fluturi
O să-ți agăț în gene
Când clipești, să chemi, să vină primăvara mai devreme
Cuvinte zâmbete, minune, o să-ți cos pe buze
Pe degete, în buricuțe, să simți cum te sărută buburuze
Iară în asfințit, cuvinte adunate-n sac de tâlc o să-ți răstorn în vis
Frumoasa, tu, sfiosul, eu, și o poveste care încă nu s-a scris

2 comentarii

Gravitație cu gem de caise

Într-o zi o să am
Mulți bani
Și o să-ți cumpăr
O gogoașă cu gem de caise
O să fii surprinsă
De așa cadou
Dar
Din geometria ei spațială
S-a inspirat Universul
O să muști din ea
Și o să simți ce gust are
Gravitația
Căzând
Râzând
În brațele mele
Nu-i așa
Că diamantele nu-s bune de nimic
Când iubești?

1 comentariu

Ierbar

Îi desena pe hârtie
Tot felul
Gângănii sentimentale
„Ha-ha” râdea ea
Că unele o gâdilau pe tălpi
Mici și albe
Altele o îmbujorau
Că le simțea ciupind-o
Printre coapse
Cu buze umede
Ori alergându-i-se pe sâni
Ba se speria de unele
Că le găsea ascunse
Cotrobăindu-i prin gânduri
Când termina câte un desen
Ea îi lua hârtia și pleca
Într-o zi căutând-o
A gasit un caiet
În el presate toate
Desenele lui
Iar pe copertă un titlu mare
Scris cu cerneală tristă
„Nu vreau să te iubesc”

Lasă un comentariu

Ahile

Oriunde i se îndepărtau gândurile
O găseau pe ea așteptându-li-se
Zâmbindu-le
Ori încruntându-le
Sau goală
Albă
Ca o vietate de calcar
Sculptată de un zeu orb
Din antichitatea simțurilor
Neștiind ce să se facă
Cu trupul
Între mâinile lui
I-l dădu zgârcindu-i-se
Bucățică
Între buze
Până îl învăță
Cu toate gusturile ei
De femeie
Elenă
Sortindu-l unui război
Învins
Cu șiretlicuri
De femeie
Frumoasă

Poate că o va fi iubit
Dar istoria asta
Nu s-a găsit
Scrisă

1 comentariu

Dintr-un necunoscut

​Nu-i mai lipsise
Niciodată
Acum o simțea
El
Anotimp pierdut
Lăsat la îndemânarea
Timpului
Frământat în palmele lui
Ca un lut
Fărâmicios
Mereu zidindu-se
În ea
Ca unul
Dintr-un necunoscut

5 comentarii

Celui fericit

A rugat norii
Să plece
Îi stăteau în loc
Sub cer
Verde
Tocmai azi
În prima zi
De primăvară
Interzisă
Lui
Toamnă
Celui fericit
De ochii ei

A rugat norii
Să plece
În locul lor a rămas
El
Sprânceana ei
Verde
Curcubeu
Și puțină fericire în stropi
De soare
Tocmai azi
În prima zi de primăvară
A toamnei

Ai văzut
Astăzi soarele a stat
Cu tine
Primăvară
Mereu
Te simt în vârfurile degetelor
Cum înmugurești

A rugat norii
Să plece
Și ei au stat
În locul lui
Verde
S-au întomnat
Tocmai lui
Celui fericit
Ieri
În prima zi de primăvară
A toamnei
Ultima

4 comentarii

E noapte bună

Ziua-și închide pleoapa, doamnă
Pe gene încă are polenuri de lavandă
Și-n buze tot i se mai zbat tăciuni, aprinși din zori de soare
Cuvinte boierești, tăceri privindu-mă, stânjenitoare
În ochi îi joacă gânduri, dorinți de domnișoară
Fosforuri lucitoare în rouri mici, de primăvară
În palme-i stăruie petale, înghesuite-n ele formidabile culori
Un curcubeu pe umeri poartă și strâns la piept buchetul tău de flori
Într-o cutie fermecată, vreo șase slove adunate în mărturisire
Ziua-și închide pleoapa, doamnă, e noapte bună și atâta fericire!

4 comentarii

O de ce

Pe el nu-l privea
Ca pe un copil
Neastâmpărat
Cu ochi veseli
Ascunzând gânduri
Șotii
Pe el îl alungau
Priviri umede
Temătoare
De parcă l-ar fi descheiat
În piept
Unde agoniza
Strivită
Între bătăi ale timpului
O de ce
Mirare
Că ea

4 comentarii

Vârsta florilor

Ai văzut
Toamna asta te poartă strâns
Primăvară
În brațe
Că nu te știi
Străbătându-mi anotimpurile
Abia ai
Vârsta florilor

1 comentariu

Frumoasă, cum e ea

Frumoasă
Cum e ea
Nu-i poți spune numele
Oricum
Trebuie
S-o faci dezlegând cuvinte
Din ceruri
Verzi
În care ești
Uitat
De primăvara
Frumoasă
Cum e ea

2 comentarii

Demiurg de verde

Dintr-o dată
Se simți
Singur
În Univers
Așa
Că începu să-l umple cu scântei
Despre Ea
Doar
La sfârșitul zilelor
Se odihni
Când totul îi era
Verde
Și minunată
Lumea Lui

Lasă un comentariu

Anonim, cu A de la Amor

Tu ești
Mereu primăvară
Iar eu îți scriu
Din timpuri săturate
De mine
Și nu mă semnez niciodată
Tu ești
Mereu primăvară
Iar eu sunt scris
Pe o hârtie săturată
De mine
Și nesemnată
Ca o declarație anonimă
De amor

Tu ești
Mereu primăvară
Iar eu
Sunt scrisul tău
Anonim
Ca să mă recunoști
Cu A de la Amor

2 comentarii

Gânduri de mâine

Nu poți să-i vorbești
Când te privește în ochii ei
Curge
Primăvara
Într-un pârâu dornic
De soare
Oare
Ești tu
Să-i dai foc
Trupului
Cu gânduri de mâine

Lasă un comentariu

Anotimp de carte

Frumoasă, ce frumoasă, doamnă
Ești domnișoară, dar în astă iarăși toamnă
Ești doamnă în mintea mea nebună, domnișoară
Te simt în piept, în palme, precum ți-aș fi întâiul, iar tu întâia oară
Îmi stai în gânduri de bărbat, neștiutoare, goală, în privirea lor ascunsă
Te lași ușor în gândul pântecului de vitejia poftelor pătrunsă
Sânii, îi întărești în vârfuri cu buze căutându-ți mugurii de primăvară
Îmi duci cu vorba gura printre coapse și gura ta mi-o dăruiești fecioară
Frumoasă, ce frumoasă, poveste-mi ești, în fiecare noapte, zi
Trăiesc cu tine într-un anotimp de carte, eu te citesc, iar tu mă scrii

4 comentarii

Poftesc-te

Doamnă, ce poftă ești în mintea mea nebună
Ce gusturi dulci din buze pe buze mi te-îngână
De tine câtă foame am, în piept te simt, ce amețeală
Doamnă, ce poftă-mi ești, te vreau pe negătite, goală
Mă potrivesc eu sare și piper, tu să te-aduci ca untdelemn
Să mă aluneci printre coapse, pe ele o să-ți mușc un semn
Să mă așezi pe sâni cu gura și la ospățul trupului să mă poftești
Doamnă, frumoasă ca o primăvară, ce poftă de femeie neștiută-mi ești

4 comentarii

Despre tine (La mine-n piept)

Au înflorit castanii, doamnă
S-au lepădat, ce nemaipomenit, de începutul lor de toamnă
De printre gânduri pământii și ruginite, ce nătângi
Și-au început o altă primăvară, cu albe flori, pe degete-înșirate, lungi
Ieșite pe furiș, ca de sub gene de fecioară, cu ochi verzi
Au înflorit castanii, doamnă, să vii, la mine-n piept, să-i vezi
Ce pomi nebuni, la anotimp să se asemene cu mine
Să vii, frumoasă doamnă, să îi vezi, că nebunia lor e despre tine

1 comentariu

Mă-îndrăgostești

Ești frumoasă, doamnă
Ai ochi de primăvară și-n buze ai culori de toamnă
Sprâncenele ți se încruntă a desfătare
Îți saltă pântecul și tremuri din picioare
Te gust puțin, din sânul ca o pară
Și dintre coapse cât să strigi, nu să te doară
Mă salt pe vârfuri să ne potrivim deodată
Te strâng pe șolduri, cu brațele-ți dau roată
M-aplec să îți șoptesc o poezie, cuvinte fără rime
Cu unghiile și dinții tragi, și brusc te scoți din mine
Mă dai deoparte, apoi de trebuință îți sunt iar
Mă-îndrăgostești de tine, doamnă, iar tu de mine n-ai habar
Astăzi mă iei să-ți fiu părtaș la trup, iar mâine gândul tău mă tace
Mă-îndrăgostești de tine, doamnă, și ești frumoasă, și îmi place

6 comentarii

Răpciune

Amețea
Privind boabele rubinii
Din podgoriile
Sânilor
Așteptându-se
Culese
În gura uscată
De urcușul printre văile
Coapselor
Pe sub coama
Pântecului
Călcate
Cu tălpile limbii
Frământându-i gusturile
Curgându-i-le
Miere
Pe trupul aprig
Și dulce
Purtându-l
Cât
Până în luna lui răpciune
Când avea să-i dea
Rod
În pântec
Must
În sâni
Beat de fericire
Ea

Lasă un comentariu

Calendar

Își notase
Între coapse
Toate aniversările
Păcatului
Cu el
Făcându-l
Celebru
Dintr-o mușcătură
Aflată puțin
Peste genunchiul pus
Din picior peste picior
Între ele
Calendarul
Existenței lui
Dintr-o dată
Simțindu-se
În alte guri
Gust
Mușcându-le
Coapsele
Între ele
Calendar
Existența lui
Viitoare

5 comentarii

Nu te-aș povesti, dacă n-aș fi

Îmi place cum te pictezi
Povești
Orientale
Ai fost odată ca niciodată
Cu zâmbet de turtă dulce
Și ai furat cu buzele
Șerbet
Din petale de trandafir
Sălbatic
Dacă nu-mi dai
Gust
Te spun
Că de n-aș fi, nu te-aș povesti

2 comentarii

Unei Doamne, ce păcat

Se umbră frunza, Doamnă
Schimbat-ai anotimpul dumneata, făcut-ai iarăși toamnă ?
M-ai amăgit cu primăvară timpurie, verde
În veri fierbinți cereai îmbujorare-a-ți crede
Și-acum mă-îndeși cu nori tăciuni
Mă-îneci cu ploi, potop, mi-alungi seninul cu furtuni
Ori, Doamnă dragă
Ai uitat cum glezna-ți sărutam când de iubire tu erai beteagă ?
Se umbră frunza, Doamnă, ce tist și ce păcat
Ai apărut în ziua mea de nu știu unde, și tot în ziua mea m-ai lepădat
În carnea mea ție nu-ți este loc destul, ai spus
Iubi-te-am, Doamnă, mult puținul care-ai fost și nu se lasă dus

2 comentarii

De-ai fi

Am așteptat în fiecare seară
Să-ți fiu arcuș de mi-ai fi stat în brațe tu vioară
Să mă încingi în dansuri cu farmece de iele
Aprig în trup să-ți nădușesc cu picături din stele
Cu cingătoarea nespuselor cuvinte să te leg, de mine
Să nu mai pleci amăgitoare în amurguri lipsite de destine
Eu să-ți fiu Rai, iar tu să fii a mea grădină
Pomului vieții să-i faci rod avându-mă pe mine rădăcină

2 comentarii

Plin

Cameliei, cea care m-a împlinit cu tine, Doamnă

Sunt plin, Doamnă, de tine
Îmi curgi în vene-albastră, mă-împingi să te doresc în rime
Cu ele-ți mângăi sânii și între coapse-ți mușcă gura lor
De tine plin sunt, Doamnă, mă-îmbolnăvești cu tinerețe și amor
Mi te dezbraci în gânduri, în vis mi te strecori în așternut
Mă înfrunzești în toamnă când eu de iarnă sunt cerut
Mi te deschizi precum o floare când degete curioase te ating
Și mă privești cu ochi nebuni când țipătul cu plin de mine-ți sting
Sunt plin de tine, Doamnă, plin
Mi-ești foame, sete, necredință și divin

1 comentariu

Ă

Sunt plin de toamnă
Doamnă
Câlți furiși de iarnă
Îmi atârnă-n barbă
Șoapta mi-e șchioapă
Și aproape oarbă
Iar dumneata, în palma care mi-e acuma rece, aspră
Nu-ți mai așezi cu bucurie mugurii de piatră
Urcând pe coapsă
De gura mea flămândă
În gura pântecului căutându-ți nu-ți mai pasă

Sunt plin de toamnă
Doamnă
Poveste așteptând să-ți treacă
Pragul amintire într-o seară
Când primăvara e făcută
Să nu fie încă
Vară

Lasă un comentariu

Iris

Când mă întâlnești
Să mă primești
În ochi
O să mă întind
Să te ating
Cu vârfurile degetelor
Pe sâni
Cu degetele vârfuri
Între coapse
Cu vârfurile buzelor
Peste toată
Frumusețea
Goală lăsându-mi-te
Să te
Privesc
Primindu-mă
În iris
Desfăcându-mi-se
Poveste
Nopților

Lasă un comentariu

Isis și Osiris

Strângea
Între genunchi
Toate necunoașterile-i
Ascuns
În Gânduri
Asprul
Pântecului
Gustul
Coapselor
Îi arăta doar pe unde
Să vină
Căutându-le cu buze
Înfășurând-o
Gata scrise
Ca un papirus
Cu cerneala
Scursă
Printre degetele ei
Îndrăznețe
Chinuindu-l
Să-i ridice sânilor
Piramide
Venerând-o
Isis
A lui
Osiris

1 comentariu

Jocul ielelor

Neatinsurile tale
Cupă-mi stau în palme
Sâni
Pe degete inele
În jurul lor
Buze
Pe buze
Coapse dulci
În vârful limbii
Țipete iuți
Joacă-mă
În gânduri
Jocul ielelor
Cu trup
De floare

Lasă un comentariu

Verde peren (Ofilesc)

Curg
Verde printre gene
Clipe închise
Printre două
Priviri
Absurdă primăvară
Nu mă înțelegi
Te vreau
Să ne rodim
Pentru că nu-s ca tine
Verde
Peren
Eu
Ofilesc

2 comentarii

Anotimp de niciodată iubit

Îți calcă prin vise nopțile mele cu aduceri aminte
Povești, din buze de cerneluri nerostite cuvinte
Te caută cu degete lungi, nelegate cu noduri de oase
Dragoste neghicită, trasă linii adânci în palme lacome de mătase
Îți strigă uitarea cu o mie de guri, să uiți ascunsele din poeme cărări
Eu te strig cu aduceri aminte, adăpost zăvorât cu povești, să te apere de uitări
Cu ferestre luminând tainic în mansarde ascunse în Cer
Lipsite de timp primăveri să-ți cobor de la ele, curcubeie care în soare nu pier
Să-mi alergi desculță-n sărut, să mi te lași în brațe flămândă
Loc ascuns să îmi fii, șoaptele mele nedespărțite să-ți stea, ca o umbră
Adăpost de nimeni știut, niciodată din pietre de moară zidit
Să mă descoperi în vise în nopțile reci din anotimp de niciodată iubit

2 comentarii

Nebun de verde

Îi urmărise multe
Anotimpuri
Buzele
Să le învețe
Joaca
De l-ar fi prins
În ea
Ar fi câștigat-o
Printre dojeni
Chemări ascunse
Mângâindu-i abia
Atins
Din vârfurile degetelor
Sânii
Li s-ar fi apropiat
Destul
Să le înhațe cu gura
Butonii
Descheindu-i coapsele
Între care i-ar fi lunecat
Obrajii
Înflorind-o
Pierzându-i
Mințile
Nebun
De verde

Lasă un comentariu

Auziși ?

Mai dă-mi și mie
Fată
O țâră-n gură
Muștiuc de țâță
Ia fă-te-ncoa’
Și desfă picioarele
Că mi-e poftă să te
Gust
Pune mâna acilea
La mine
Să vezi ce-mi făcuși
Prelimbă-te pă ea
Îți place
Ia
Apleacă-te
Așa fă
Că termin repede
Și te las să te pleci
Da să mai te-ntorci
Că mi-ești dragă

Să nu-i zici lu’ mă-ta
Că viu io să te
Cer
Când o fi
Auzisi ?

4 comentarii

Cum nu-i alta

Și-a strâns cămașa
Să nu-i lase
Nici măcar puțin
Sân
Între genele împietrindu-i
Dar
Și-a deschis picioarele
Coapsele
Umezindu-l
Cu gura
Pe buze
Înțepându-l
Cu asprul
În limbă
Învățându-l
Pe degete
Conture curbe
Dragoste
Cum nu-i alta

Lasă un comentariu

Potrivnică

Tu
Te împotrivești
Răspuns
Întrebărilor
Ești
Teoria relativității
Timpul curb
Al spațiilor îmbătrânind
Sentimente
Uitându-și creația

4 comentarii

Vraiște

Ai fugit
Cum fug spaimele
Din piept
Lăsând în urmă
Nedumeriri
Neîntâmplări
Tristeți
Tocmai tu
Mi-ai lăsat atâta
Neant
Că aș putea să creez
Haos
Primordial
Apoi o lume
Și pe tine
Fugind
Mereu
Cum fug spaimele
Din piept
Lăsând în urmă
Vraiște
Cu duiumul
Ca pentru un demiurg
Sărac
De tine
Osândit să te frământe
Din despărțiri
Până la sfârșitul
Începuturilor

Lasă un comentariu

Degeaba

Tu știi ?
Nu mai sunt
De când am trecut
Păduri
De gânduri
Munți
De spaime
Să ajung la mal
De liniști
Cu ochi verzi
Și trup
Din trupul florilor
Încercănându-mi
Cuvintele
În pierdute târziuri
Tăcute pe îndelete
Să-mi lase timp
Degeaba

Lasă un comentariu

Potolește-mă !

M-aude lumea
Fato !
Te povestesc
În somn
În vis
În vorbe
Verzi
Cu muguri negri
În sâni
Gustându-i
Cu maci roșii
Între coapse
Căutându-le-între
Cu limbă dulce
Șoptindu-mi buzele
Numele tău
Verde
M-aude lumea
Fato !
Potolește-mă !

Lasă un comentariu

Călimara noastră

Sunt lacrimă, în care stelele fierbinți răsar
Și Cer gândesc să-mi stai mereu în minte
Te iau, te vreau, nu lut de frământat, ci dar
O strălucire strânsă-n brațe de cuvinte
Mi-ai fost rostire, și mi-ai fost și gând
Te-am adormit sub pleoape și te-am învelit cu gene
Mi-e dor de somnul tău, de vise sunt flămând
Te-aștept în călimara noastră, încă mai e vreme

2 comentarii

Zăpăcind-o !

Spusele mele
Nu sunt lungi
N-aș putea să spun
Despre tine
O frază
Pentru că mă poticnesc
În ochii tăi
Și mă apuc să-ți număr
Genele
Tu mă întrebi
Ceva
Și eu devin atent
Să-ți răspund
Am pierdut șirul
Genelor
Acuma-ți număr liniile
Sărutului
Pe buze
Dar mai întâi mă poticnesc
În ochii tăi
Care mă oglindesc
În alte chipuri
Mă simt străin
Dar verde
Și nebun
Zăpăcind-o !

4 comentarii

Atenție, Om !

Nu sunt un om
Rău
Am gheare
Să sfâșii temeri
Și colți
Să mușc incertitudini

Dacă te-ai apropia
Încet
Mi-aș putea culca
Buzele
Între coapsele tale
În palme
Ți-aș sprijini șoldurile
Legănându-ne
M-ai putea mângâia
Pe păr
Eu ți-aș împunge sânii
Cu gura
Ne-am potrivi limbile
Într-o oră
Numai a noastră
Te-ai desfăta
Cu poftele mele
M-ai împinge în tine
Și m-ai da afară
Mi-ai țipa
De sub coaste
Și ne-am privi
Cum s-au privit atomii
În secunda
Creației
Îți dai seama
Am putea naște
O lume

Dar nu mă alunga
Despărțirile mă sperie
Și sfâșii
Mă nedumeresc
Și mușc
Mi-ai putea scrie
Destin
Atenție !
Om
Rău

4 comentarii

Faur

În lumea lui
Faur
Simțea
Singur
A creat-o
Trup
Din trupul florilor
Agățătoare
Plete
Din părul sălciilor
Până la glezne
Vrăji
Din turcoaz
În priviri
Buze
Din sărutul nimfelor
Pântec
Care ar fi rodit
În toamnă
I-a rotunjit
Cu palmele goale
Umerii
Sânii
Șoldurile
A presărat ici-colo
Constelații
Șterpelite din visteria Cerului
A strâns-o la piept
Și i-a suflat
Cuvânt
De suflet
Verde
I-a pus numele
Lui
Nebun

L-a privit
Zâmbind
Și a plecat
Faur
S-a prăpădit
De bună seamă
Sub tălpile florilor
Înciudate
Dar când dă dezghețul
Îl poți vedea
Strângându-le la piept
Trupul
Verde
Ca pe ea

2 comentarii

Închipuită

Am câștigat
Tăceri
Pierdere
Ne-au fost
Cuvintele
Fără rost
O alăturare
De tine
Închipuită
Verde
De mine
Nebun

6 comentarii

Care poate

Vara
Care poate
Vine
Se poartă tot
Verde primăvară
Uitându-mă
Nebun
Cu pieptul
Plin
De gleznele tale
Înlănțuindu-se
Cu numele meu
Verde
Nebun
Zale rupte
Dintr-un asfințit
Și date ție
Inele
De logodnă
Împletită iederă
Mereu verde
Urcată
Pe zidul minților mele
Nebun asfințit
De verde
Primăvară
Spre dimineață
Care poate
Vară

4 comentarii

Verde nebun

Ai auzit ?
Primăvara asta
Se poartă verde nebun
Tu îl ai
Ochi
Pierzându-mi numele
Nebun
Eu
Buze
Gustându-ți florile
Trupului
Verde

Lasă un comentariu