Souvenir

Vrăjile nu mor, nici măcar din întâmplare. Își zbate timpul genele, le scutură de întuneric și uitare. Clepsidrele le răsucește, să stea nispul lor pe loc, oleacă. Cât valul țărmului i se întoarce într-o îmbrățișare care nu mai pleacă. Se țin de mână, vraja și timpul ei plecând spre infinit. S-anunțe îngerii că el s-a terminat, dar a rămas de verde-îndrăgostit. Și-i duce numele în stele și luminează abisale gânduri. Dar nu s-o termina nimica până nu-s gata nescrisele lui rânduri. Iar anotimpul în care s-a născut poema lui nebună. Ți-l lasă ție, minune, să-ți fie împreună.