Făurar


M-ai prins în tine, doamnă
Țepușe-n palme, rădăcini, iți tragi din barba mea ajunsă-n iarnă
Pe sâni mi-adormi din tâmple păcătoase visuri
În sfârcuri, muguri printre buze răsărind, ca lumile-n abisuri
Mă strângi în brațe, cu-al tău mi-acoperi trupul
Și mă privești, un Univers în tine devenind, cum Demiurgul își privește lutul
Mă zămislești întâi amor, din gustul coapselor, fecioară
Mă odihnești, apoi, oftând, și-n tine trudă creatoare mă chemi iară
Cu buze tandre pe-a mele le-amăgești, cu ele șoapte crude smulgi din mintea mea nebună
Răstorn în tine începutul Lumii, sămânță Timpul, rămas doar o fărâmă
În tine crește, în fiecare clipă cât o eternitate
Cu mine prins în tine, doamnă, tu ne-ai zidit în trupul Timpului, cetate

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: