Iarna unei doamne


Ce iarnă, doamnă
Somnoroasă
Pe coapsa albă tremurând pe sub matasă
Mă-întind spre gustul rodului de toamnă
Peste genunchii strânși, pândind hoțește
Să prindă soarele-între ei, fierbinte
Dar palma mea îi păcălește, rotundul tare le cuprinde
Și șoapta mânioasă-ți potolește
Ei se desfac, spre știrea mea, poftindu-ți trupul
Cu pătimașe gânduri, apoi atingeri izgonind rușine
Cu buze aspre mușc câte puțin din tine
Și te grăbesc să strigi când iute, chiar sub pântec, îmi îneci sărutul

Ce iarnă, doamnă, somnoroasă
Dar tu n-ai somn, ai îndrăzneluri tinerești
Ai coapsa albă dezvelită de mătasă
Să vin pășind pe ea cu buzele aprinse, în tine, cu desfături mă poftești

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: