Îmi rupi din buze fărămițe, șoapte mici
Pe sâni rotund ți le presari, arici
Țepoase ghemotoace, de trupul tău curios necunoscute
Pe sfârcurile-înălțate cu-amor le rogi abia atins să te sărute
Îmi rupi din palme frunze de urzică, mărunțele
Suișul coapselor viclean mă-îndemni să-ți cercetez cu ele
Dorinți, otrăvuri delicate, ispite-n gânduri, desfătare
Le vrei pe toate să le știi, te simți ca stăpânind puterea creatoare
Eu te frământ în pâine, ce cuptor, tu mă transformi în vin
Mă moaie Demiurgul-n tine, sădește infinitul în trupul tău divin
Nesocotim porunci, ba altele le scriem psalmi în cartea Timpului pierdut
Eu mă închin la tine, tu mă întorci în lutul de-început
Îmi ceri doar o grăunță, sămânța primului păcat
M-alungi din Rai și-n pântec într-o nouă viață mă ții încătușat
Rupe-mi din buze șoapte, din palme aspre mângâieri
Zidește-mă în mâine și fă-o începând de ieri
Souvenir 