Souvenir

​Se dusă primăvara, ce frumoasă, doamnă
Mă bucuri că ești dimineți de vară
În ele număr zilele până-mi la toamnă
Și timpu-ți fulg pe tâmple mi-e povară
Se dusă, doamna mea, frumoasă
Ca-n alte anotimpuri n-oi mai fi nicicând
Simt cum furnici în mine își fac casă
Și corbi îmi croncăne flămânzi în gând
Frumoasă fu, și altul nu mai e ca mine
Ce suferinți adânci și bete desfătări
Ce amintiti și ce suspine
Îți iau și plec în prea din timp sosindu-mi depărtări