Mă-întinde-n ani, trecuți, de-acuma anotimpuri de rugină
Apus arzând în felinare stropi de freamătă și proaspătă lumină
Pe tâmpla ta adorm, ca o atingere de orice și oricare noapte
Și printre buzele care mă ceartă, încruntate, mă strecori, le las în urmă coji de șoapte
Le rupi cu dinții care numele îmi șuieră, o agățată amintire
Eu nu mai sunt, mă pierd în slove de poveste, nebună plăsmuire
Înfășurată-n voaluri, pe poale tivite cu așteptându-mă sclipire
Așteptândător
- Leave a comment