Strâmbă lume


Se strâmbă și se înnegrește lumea, doamna mea frumoasă
Parcă acum o viață îți recitam amor și coapsele îți căutam pe sub mătasă
De printre ele mă ardea vulcan încins și erai toată un bujor
Cu gura sânu-ți tare-l cercetam pe îndelet, iscoditor
Oftai de mura lui mi se-îneca în vreun sărut tocmit
Să iscodească și-alte locuri din trupul tău ce se cerea înlănțuit
În pofte, îmbrățișări și alte păcătoase fapte bărbătești
Iar tu, cu trup de floare și ochi verzi, sub asuprirea mea-începeai să-înmugurești
Și îmi erai ogor și spic și rod și miez de pâine coaptă
Și ne iubeam nebuni în lumea noastră simplă, fermecată

Dar azi se strâmbă și se înnegrește lumea, doamna mea frumoasă
Amorul se transformă-n ură și depărtarea însemnează acasă
De îndrăznesc să te doresc, de-îndată-s aspru pedepsit
E lumea urii astăzi, doamnă, în ea nu mai e loc de-îndrăgostit

Însă eu tot șoptesc, poate prin vidul care ne-înconjoară ai să auzi un murmur ca o rugăciune
Mă rog de Bunul Dumnezeu să-întoarcă El pe dos pe astă strâmbă lume
Să-îngăduiască iar păcatul născător de vieți frumoase
Că eu n-am terminat, frumoasă doamnă, să-ți caut coapsele pe sub mătase

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: