Archive for category Souvenir

Un niciodată

Chiar dacă
O să mă pedepsească
Pentru năzbâtiile gândurilor
Ori ale faptelor
Întemnițându-mă
De devreme
Ca un neant în nesfârșit
Tot mi-a dat
Ca niciunuia
Puteri domnești
Să te strâng în brațe
De cuvinte
Obosindu-mă în veci
Bucuria
De a-ți fi
Un niciodată

Anunțuri

1 comentariu

Însfârșit

Când o privea mai cu seamă
Cu adâncurile gândurilor
Vedea primăveri desfătându-se
Muguri dezbrăcându-se de scoarță
Petale înrobind culorile vieții
Ca și cum gura
I-ar fi înconjurat sânii
Și mușcat coapsele
Trezind-o în buricul nopții
Țipăt nerăbdător de rod
Împlinindu-l însfârșit

Lasă un comentariu

Incendiu

Se stingea cu apă
Un pahar ca o fiecare zi
Otravă
Care să-l țină
Încă puțin
Aprins
Ocupat
Până i se pregătește locul
Printre ai lui

Lasă un comentariu

Imposibil

Subțire
Ca un fir de vânt
Tăcută
Ca o sămânță
Verde
Ca un perfect anotimp
Și el ca un demiurg
Imposibil
Zidindu-i ei lume
Să-l îngroape
Pe el

Lasă un comentariu

N-ai fi știut

Cuvintele îmi sunt
Buze
Peste-ți mure
În miere-ți
Cuvintele îmi țin loc
De gură
Uimindu-te
Cu îndrăzneala gusturilor
Pe care n-ai fi știut
Altfel
Să mi le dai

Lasă un comentariu

Când cineva

Iubește, femeie
În noaptea rămasă, de ce-ți mai pasă, holteie
În dimineața trezindu-te singură, somnoroasă
Iubește femeie, că ești dorită, și ești frumoasă
Și ziua iubește, ca o nălucă nebună
Iubește oricând, ca o poftă de apă având o secată fântână
Sărută, mușcă, zgârie și iubește
Strânge viața în tine cum tâlcurile-și strânge în ea o misterioasă poveste
Desfă-te, oftează, închide ochii, înflorește
Iubește, femeie, când cineva te trăiește

Lasă un comentariu

Grădinar

Avea mușcate
Pe umeri
Spre pântec
Pe pulpe
Spre coapse
Crescute din dinți de soare
O privea
Cum le dezvelește
Serile nepăsându-i
El
Le-ar fi crescut cu hărnicia buzelor
Să-l poarte
În orice anotimp l-ar fi vrut
Trupul ei nefrământat
De vreun altul
Grădinar

Lasă un comentariu

Un măr

A iubit-o
Ca pe un măr
Că așa rotunzi
Întărâtați
Sânii
Aprinși obrajii
Ambrozie
Curgând pe coapse
I se întâmplau
Dintr-o mângăiere
Ca un cules de rod
Divin
El
Cu mințile pierdute
Într-o gradină a Raiului
Ea
Iubită
Ca un măr

Lasă un comentariu

Minune împreună

Vrăjile nu mor, nici măcar din întâmplare. Își zbate timpul genele, le scutură de întuneric și uitare. Clepsidrele le răsucește, să stea nispul lor pe loc, oleacă. Cât valul țărmului i se întoarce într-o îmbrățișare care nu mai pleacă. Se țin de mână, vraja și timpul ei plecând spre infinit. S-anunțe îngerii că el s-a terminat, dar a rămas de verde-îndrăgostit. Și-i duce numele în stele și luminează abisale gânduri. Dar nu s-o termina nimica până nu-s gata nescrisele lui rânduri. Iar anotimpul în care s-a născut poema lui nebună. Ți-l lasă ție, minune, să-ți fie împreună.

2 comentarii

Meșter, Manole

​Am fost să mă caut
Pe unde o să urc
Toate treptele erau
Înghețate și alunecoase
Meșterul Manole
Zidise drumul către Cer
Cu zăpadă
Când am ajuns eu
A început
Să se topească
Încet
Am stat puțin
M-am uitat și am plecat
Mă cheamă ei
Când o fi

2 comentarii

Se dusă

​Se dusă primăvara, ce frumoasă, doamnă
Mă bucuri că ești dimineți de vară
În ele număr zilele până-mi la toamnă
Și timpu-ți fulg pe tâmple mi-e povară
Se dusă, doamna mea, frumoasă
Ca-n alte anotimpuri n-oi mai fi nicicând
Simt cum furnici în mine își fac casă
Și corbi îmi croncăne flămânzi în gând
Frumoasă fu, și altul nu mai e ca mine
Ce suferinți adânci și bete desfătări
Ce amintiti și ce suspine
Îți iau și plec în prea din timp sosindu-mi depărtări

Lasă un comentariu

Sunt încă tânăr

Sunt încă
Tânăr
Doamnă domnișoară
Încă
Mai stau
Cu ochii-n sânii tari
Și între coapse
Mă gândesc
Încă-ți simt gustul
De fecioară
Încă
Între palme-mi tremuri
Umede dorinți
Țipând
Le-aș astupa
Cu gura
Te-aș sorbi
Dar
Încă tânăr
Doamnă domnișoară
Mai repede ca tine îmbătrânesc
De-abia îți mai ajung
Pe urmă
La întrebări răspunsuri
Nu mai pot să-ți știu
Încă sunt tânăr
Doamnă domnișoară
Și mă gândesc
Că altfel ce folos
Să fiu

1 comentariu

Nisip

Să-mi aduci nisip
I-a spus
De ce
Vreau să mă învețe
Să fiu
Malul mării
Sub tălpile tale
Când fugi
De valurile
Să te ia în brațe

Și poate
Să-mi fac o mască
Și să astup gura
Cuvintelor

2 comentarii

Atâta floare

Purta ochelari
Astăzi când s-a întors
Primăvara
N-a vrut
Să-i vadă soarele
Anotimpul
Cum ar fi fost
Să-mi fie toate zilele
Verzi
De acum
Până la sfârșit
Aș înnebuni
De-atâta floare
Cu trup de femeie
Frumoasă

Lasă un comentariu

Așteptări

​Să mă aștepti cu bluza descheiată și sânul împungând să iasă
Cu volburi de dantelă descoperindu-ți pielea albă cu purici de mătasă
Să mă aștepti cu buze roase și gura plină cu dorinți pe-a mele să le ceară
Cu dor, să mușc din locurile tale sacre, cu mine să îți umplu trupul de fecioară
Să mă aștepți cu coapsa udă, spre gustul tău oriental să lunec blând
Cu ochi privindu-mă uimiți, să mă aștepți cu gânduri așteptându-mă în gând
Să te dezbrac de a nepotrivelilor rușine cu șoapte deocheate
Să mă aștepți cu trup cerșind amor, în visul tău, la noapte

7 comentarii

Veșnic Verde

Tu ești
Ceamaifrumoasă
Poezie
A lumii
Tu
Curgi ape
Ridici munți
Desfaci cerul
Tu
Aprinzi rărit
Stingi apus
În tine păstrează
Demiurgul
Uneltele creației
Iar când ochii mei
N-or mai putea
Să te vadă
Înseamnă că am împachetat toate amintirile
Și am plecat
Acolo
Unde a început totul
Într-un punct mic și negru
Pierdut în Univers
Să-i dau culoarea
Ochilor tăi
Ca noua mea lume
Să fie
Veșnic Verde

1 comentariu

Poruncă

Poruncile Evei către Adam

Trimisu-mi-ai poruncă
De pământesc amor, de brațe slujitoare trupul să ți-l strângă
În tine să mă legi și să-mi șoptesti
Cuvinte cu arome sacre, împărătești

De vrei așa, pe sâni ți-aș pune palmele coroană, împărăteasă
Și te-aș acoperi cu mantie de gură păcătoasă
Acolo unde coapsa cu pântecul ți se-întâlnește
Eu te-aș ruga să mă primești cu fast, regește

Îți simt pe buze gustul, deși nu te-am gustat vreodată
Și-n palme simt cum îți tresară sânii când gura le roată
Te văd uimită, deși nu-ți știu privirea verde
Și mă ascund după cuvinte, nu știu dacă pe mine ea mă vede
Te înconjor pe șolduri cu palmele fierbinți
Ascult ce îți șoptești cu Cerul, cu-ai lui plini de iertare sfinți
Eu doar mă rog să ți umple ochii de plăcere
Mai mușc puțin din tine, să simți că-s poftă, nu durere
O să-ți ajung-nainte slujitor cu degetele-încet pășind
Să te deschizi când vreau să intru, să mă sfârșești iubind

2 comentarii

Beție

Pofte literare, de Adam și Evă

De ți-ar fi sete, te-aș îmbăta cu pofte orientale
Tu m-ai putea îmbăta, că îmi e sete, cu-ale tale
Pe sub mătăsuri, într-un așternut de catifele
Aș bea din tine, de ți-ar ști coapsele să-mi cheme gura între ele
Pe sâni ți-aș căuta izvoare dulci cu buze arse
Și m-aș întoarce iarăși, cu sete, între coapse
Ți-aș astupa și ție setea, cu stea mea de tine-aprinsă
Și aș primi tot ce mi-ai da să beau, tu goală în catifelurile mele-întinsă
Ne-am bea, ne-am înseta din nou, pe rând
Și tu mi-ai fi izvor cu trup, eu trup doar pentru tine izvorând
Printre icneli de oameni beți gura cu-a mea eu ți-aș deschide
Să ne-împletim cu-împleticeala limbilor dorințele șoptite
Ne-am îmbăta și ne-am trezi îndurerați de-atâta sete
Căzuți unul într-altul, unul pe altul așteptând să-l mai îmbete

Lasă un comentariu

Frumoasă ca Raiul

Tu te superi tăcut, păgân
Taci cuvintele care verde-ți vorbesc și nu-ți spun
Zâmbești, ca oricând, într-un timp ocolit
Ești frumoasă ca Raiul, eu în el nu-s dorit
Știu
Sunt veșnic un paj într-un basm prea târziu
Tu, minune
Ești frumoasă ca Raiul care a început astă lume
Ai râs cristalin și curat de fecioară
Sâni în muguri pietroși și dulci ca o pară
Mijloc de floare, șolduri rotunde
Coapse nectar pentru albine flămânde
Ești frumoasă ca Raiul, eu vorbesc și nu-ți spun
Tu înțelegi, ai tăcut, mă privești verde, păgân
Eu nu-s început, nici destin, nici păcat
Sunt un paj oarecare într-un basm fermecat
Tu ești taină, tâlc, ascunsă în caligrafie
Ești frumoasă ca Raiul, primăvară mereu într-o toamnă târzie

1 comentariu

N-ar mai fi fost

Țin minte
Când Dumnezeu m-a împuns
Să-mi dea
O viață
Mai avea puțin
Verde
În vârful degetelor
Lut
Din buze
Sâni
Și coapse
Ale tale
Lăsându-mi semnul primăverii
Între coaste
Așa te-am găsit
Să-ți sărut pântecul
Purtându-mi numele trei anotimpuri
Încheiate primăvara
Când ochii se fac
Verzi
Și buzele roșii
Se mușcă
Și coapsele dau înapoi
Ce au primit

Îți dai seama
Dacă ne-ar fi aruncat în iordane diferite
Toată credința
N-ar mai fi fost
Creație

1 comentariu

Sunt tăcere

Dacă aș măiestri taina sunetelor
Le-aș aduna pe cele înfăptuitoare
De divin
Într-o simfonie care să-ți încânte auzul
Simțurilor
Te-aș vrăji
Alergându-ți cu degetele
Printre coapse
Ciupindu-ți ușor
Sânii
Arcușul buzelor mi s-ar plimba
Peste vioara trupului
Te-aș fermeca
Cu acorduri încă neauzite
De vreo pământeancă
Dornică
Dar eu știu doar să-ți lipesc cuvinte
Mute
În locuri care se rușinează
Numai gândindu-le descoperite
Sunt tăcere
Și mă scriu cu gura însetată
De cerneala trupului tău
Nerăbdător să mă cunoască
Cuvântându-l
În pagini de poveste

4 comentarii

Mai stai (Să te văd)

Tu nu simți
Că ți-au obosit gleznele
Unde fugi
În orice capăt al lumii
Ai ajunge
O să mă găsești
Așteptând
Anotimp Verde
Să te văd
Primăvară mereu
Mai stai oleacă
Să te văd
Cum prinzi rădăcini
Într-un timp
Care nu știe să mă numere
Până la sfârșit
Mai stai

Lasă un comentariu

De nu mă uita

​Spune-mi
L-a întrebat
Câte poezii mi-ai scris
Astea nu sunt poezii
Sunt gânduri
Bine
Câte gânduri
Niciunul
Toate au fost gata scrise
Eu
Doar ți le-am furat
De prin ascunzișurile trupului
Și le-am învelit în hârtie
De nu mă uita

1 comentariu

Sfârșit de poveste

​O să-ți împletesc coronițe
De ghiocei poznași
La glezne
Să te aud râzând
Când fugi ca primăvara
Din mine
Și să te găsesc
Încă muguri dulci
Mai înainte să te pierd
Într-un un solstițiu de vară
Nu vreau să înflorești
Fără să-ți arăt toate culorile
Dintre ele
Cine știe
M-ai putea alege pe mine
Să-ți deschid petalele
Într-o dimineață
Ca un sfârșit de poveste

1 comentariu

De mine

​Ți-am umplut palmele
Cu zăpadă
Să-ți faci om
Cu ochi negri
Și nasul cârn
Ca o joacă dintr-un basm
Să-l pierzi la primăvară nepoftit în anotimpul tău
Dar tu ai topit-o
Așa cum topești fulgii
Sărutându-ți legănat obrajii
Bujori de iarnă
Și toată apa cerului
Strânsă de un năzdrăvan în ace mici de gheață
Să-ți furnice degetele
A curs
Mai repede ca timpul înghețând
Amintiri
De teamă să nu le uite
Primăvara
Când le-o fi sete culorilor
De mine

Lasă un comentariu

Șchiopățica

Astăzi a văzut-o
Șchiopăta
Și râdea
O gâdilau furnici
Pe talpa mică și albă
Cuvinte
Buze
De zăpadă țepoasă
Cu mustăți și barbă

3 comentarii

Convențional

Nu sunt convențional
Eu
Te privesc în ochi
Te iau de mână
Și îți aduc pe buze
Te iubesc
Dar tu nu auzi
E prea mare zarva
Tăcerilor
De după
Care
Nu mă lași
Nu mă alungi
Ce nehotărâtă
E iubirea
Asta
Pe care aș vrea
Să mi-o porți
Fără teamă de mâine
Când o să te strângă
Nevoindu-mă
Și o să mă descalți
Să-ți alergi tălpile goale
Scuturate de furnici
Pe linia vieții
Într-o altă palmă

Eu te privesc în ochi
Te iau de mână
Și îți aduc pe buze
Te iubesc
Fără teamă
De mâine
Cel convențional

1 comentariu

Posibilitate

Cred
E posibil
Astăzi
Te-am iubit

Lasă un comentariu

Căutându-mă

Ești Ceamaifrumoasă
Faptă a Demiurgului
Când te-am furat a râs
Că dintre toate
Doar tu
Mi-ai intrat în piept
Cu bocancii plini de furnici
Apoi m-a lăsat
Să-ți cotrobăi prin vise
Căutându-mă
Nici nu te-am întrebat
Cred că nu erai atentă
La mine
Mă ai?
Că eu nu știu
Ce vrei
Să mă găsesc
Zâmbet de dimineață
Sau poveste de seară?

Lasă un comentariu

Păstrați liniștea

Surorile ei
Florile
L-au apropiat
De diminețile ei
Mereu primăvară
Și tot ele
I-au despărțit
Pedepsindu-l
Pentru păcatul de a-i fi șoptit
Pe limba amorului
Naiv
În grădina Raiului
Nu se vorbește

2 comentarii

Despre însingurare

Ce fantastic
Mă însingurezi
Tu
În cele mai crude căutări
Mă simt părăsit
Și de către mine
Plecat să te descopăr
Chemare
Fără întoarcere
Ca o alungare
Din Eden
Înspre credința
Neputinței

2 comentarii

Încotro

Iar acuma
Încotro
Se întrebă în ochii ei pierdut
Verde printre gene
Fluturi
Îl băteau cu aripile
Strânse pumn în piept
Pleacă, pleacă
Îl strigau buzele
Încruntate
Încotro
A întrebat speriat
Încolo
I s-a răspuns
Aici
A fost chemat
De un anotimp
Netrebuindu-l
Iar el se făcu mic
Cât un cuvânt
Rostit de o furnică
Prizonieră într-un bocanc
Gâdilând o talpă albă
De care se lăsă strivit
Cu neatenție
Cum ar fi strivit
Orice primăvără
Cu verde
Îndesând toamna
În desaga timpului
Trecut
Încotro

De azi
Când să-l cauți
Să-l găsești
Aiurind
Ca un cuvânt mic
Rostit de o furnică
Încotro
Umblă vorba
Prin mușuroi
Că n-ar fi iubit-o
A adorat-o

5 comentarii

Numai dacă

Au fost frumoase
Palmele mici
Strângeau în culori
Mistere
Toate puterile Universului
Anotimpuri șotii
Ori leneșe, harnice, serioase
Vulcani
Izbucnindu-și aprig
Dorințele
Mări
Legănat liniștindu-le
Răsărituri
Furând din brațe drag
Apusuri
Sărutând pe sub pătură
Iar dacă te apropiai
Ca o gâză curioasă
Te puteau îmbăta cu parfumul lor
Pe furiș
Să nu-i lumea știe puterile
Dar numai dacă
Numele tău ar fi fost
Verde

Numai timpul
Nu s-a lăsat îndrăgostit
Și într-o zi
Ca toate
Se pierdură
Lăsând doar
Urmă
Numele lui
Nebun
De dor de culori
Într-un borcan uitat
Pe un colț de masă

1 comentariu

Nu

Timpul era nemaiîntâlnit
Gramaticile
Îl priveau neputincios
Nu știind
Să-l conjuge dorință
Târziu și trecut
Viitor prezent
Nu

Lasă un comentariu

Întâlnire

Deschide palma
Arată-mi
Că liniile vieții
Nu mă intersectează

Lasă un comentariu

Despre

Doar despre tine a fost anul ăsta, doamnă
Despre-începându-mi primăvară către sfârșit de toamnă
Despre castani în floare neluând în seamă bruma
Despre ce nu vom fi, doar despre tine, acuma
Despre zăpezi care nu iartă, despre culori sfioase
Despre nepuse gânduri în slove hâde, păcătoase
Despre ochi verzi și buze mure
Despre povești care n-au fost, temându-te să nu te fure
Despre-întâmplări cu râsul tău, un tâlc în ele
Despre tăceri ușoare și altele istovitoare, atât îmi sunt de grele
Doar despre tine a fost anul, tu minune
Și despre mine, în care, rost nepriceput, eu te-am ascuns de lume

2 comentarii

Pe-ascuns, puțin

Eu vreau să te iubesc
Pe-ascuns, divin
Iar dacă vrei, și pământesc
Puțin

Eu vreau să te ador
Pe-ascuns, divin
Iar dacă vrei, să mă înveți să zbor
Puțin

Eu vreau să îndrăznești
Pe-ascuns, divin
Să vrei să mă iubești
Puțin

Lasă un comentariu

Se stinge curcubeul, doamnă

Mă strânge iarna, doamnă
Pe buze-mi dă cu sare
Să uit pe ale tale cu move gusturi de lavandă
Iar de-ți gătesc în strai de roze gânduri în întâmpinare
Le uită-într-un borcan cu apă galbenă de toamnă

Mă strânge, doamnă, iarna, cu ger în piept mă-îndeasă
Și stinge curcubeul, uitat aprins într-un borcan pe masă

Ți-aduci aminte, tu erai vis, culori și primăvară
Mă strânge iarna, doamnă, în nopți polare cu tăcere mă-înfășoară

Lasă un comentariu

Povestea gâdiliciului

Ți-am ascuns în bocanci cuvinte atât de mici
Furnici
Cu șoapta lor peltică
Peste buze când le calci, pe talpa albă, mică
Să te gâdile, cu zarva lor din gânduri
Să mă privești, uimire, din gene să îmi tremuri fluturi
Să-mi dai, un zâmbet, cât un zbor de buburuză, mărunțel
În piept să mă împungi șireată cu zahărul din el
Să râzi, să fugi, și nerăbdării să-mi dai roată
Să te întorci, un anotimp de mine, o primăvară fermecată
Am stoluri de povești, atâtea nebunii nepetrecute
Am brațe să te strângă și gură, oriunde-ai vrea să te sărute
Și șoapte atât de mici
Furnici
Pe buze să le calci, cu talpa albă, mică
Să râzi când gâdilă iubindu-te cu limba lor peltică

Lasă un comentariu

Ceva grozav!

Se întâmplă ceva cu mine, doamnă
Simțesc pe buze buze cu move gusturi de lavandă
În piept mă răscolește, nălucă verde, primăvara
Și nu dorinți mojice îmi sbat rușine-n tâmple sara
Oftez înlănțuit în chinuri dulci, mă scaldă ferbințeluri reci
Mi-i teamă să te cer în brațe, poate-o să vii, dar poate o să pleci
Ți-am strâns puținele priviri și atâtelea tăceri, din ele am făcut altar
De-mi dai un zâmbet o să-mi crească aripi și o să sbor la tine cum o sburat la Soare acel nebun Icar
Visez că te sărut cu gura, din tălpi până la frunte, ca pe o icoană
Ceva grozav se întâmplă în mine, eu cred că te iubesc, frumoasă doamnă.

1 comentariu

Uitându-se în urmă

Ochii lui povesteau
Întâmplări
În care buzele
Încă nu gustaseră
În care palmele
Încă nu mângâiaseră
În care nopțile
Încă nu începuseră
Dimineți privindu-l
Ea
Prima Primăvară a lumii
Știi
I-a spus
Aproape că am simțit
Cuvintele tale
Sărutându-mă
Și fugi râzând în anotimpul ei
Uitându-se în urmă

2 comentarii

Un nasture și o agrafă (Mai frumoasă decât)

Într-o zi o să găsesc
Un nasture și o agrafă
Cunosc
Un bătrân
Mi-ar da bucuros
În schimbul lor
O floare
Tu
O să ți-o prinzi în păr
Și în obraji
Culoarea ei
Pe buze
Parfumul
Și o să dai fuga la oglindă
Să te vezi
Cum te văd ochii mei
O să râzi
Iar bătrânul
O să-ți încheie haina
Neliniștitelor gânduri
Cu nasturele
Iar cu agrafa
O să-ți prindă în piept
Poema mea de amor
Sfârșindu-mi căutarile
Cu tine
Mereu
Mai frumoasă
Decât grădina Raiului

Lasă un comentariu

Iluzionista

Nu era magician
Un fermecător
Poet
Rimând iluzii
Vrăjitor de gânduri
În priviri
Uimite
Cu străluciri și umbre
Mințind
Printre decoruri fantastice
Era doar
Un fierar strunind
Cu cleștii neîndemnării
Focul
Pasiunilor topindu-l
Turnându-l tăcere
Într-o necunoscută
Formă a Creației
Divină
Un cărăuș
Al palmelor
Care nu vor mângâia niciodată
Mugurii Primăverii
Vestind-o
Un sacagiu
Apa vieții
Ea nevoind-o
Setea ei
Un magician
Fermecător
Un vrăjitor
Poet
Care s-o transforme
Din primul sărut
Într-o alta
Femeia lui
Biet fierar
Ce nu știe a mânui
Focul apusurilor
Nici scânteile dimineților
Astâmpărând setea
Mugurilor
Cu apa vieții

1 comentariu

Acolo ( Unde povestea prinde viață)

Spune-mi
L-a întrebat apăsându-l
În piept
Tu simți
Pentru mine
Eu trăiesc
Pentru tine
I-a răspuns
Și stelele s-au dezvelit
Din așternutul Cerului
Auzindu-i cuvintele
Blasfemie
A strigat Universul
Trimițând peste el Timpul
Pedeapsă chinuitoare
Numai ca el trăia deja altă viață
Alunecase încet
Chemat cu șoapte încă crude
Printre coapsele mieroase
Fierbințindu-i pântecul
Acolo
Unde povestea prinde viață

5 comentarii

Opera Divina

Nu puteai spune
Că o iubea
Canonic
Săpându-l în piept
N-ai fi descoperit substanțele chimiilor
Euforice
Doar un tipar astronomic
Perpetuu
Pulsari sentimentali
Sori în expansiune
Stele la perigeu
Quasari scânteind amor
Pentru buzele ei
Nerăbdătoare
Să-i cunoască atracțiile
Sărutului
Pentru trupul ei
Nerăbdator
Să-i fie univers de studiu
Pentru divina încercare
A Creației

2 comentarii

Întâiul rod

De-acuma ești femeie, domnișoară
Te-ai mlădiat la trup, iar sânii-ți tari au gust rotund, de pară
Ai ochii limpezi, nesbuciumați de vreo iubire furtunoasă
Cu verde poftele-mi privești, iar sugrumat de ele eu nu-ți pot spune cât ești de frumoasă
Îmi calci prin gânduri cu tălpi de catifeluri moi
În tâmpla obosită cu ceasurile-mi bați din tobe aducătoare de răsboi
Mă obosești cu finele danteluri care în degetele aspre mi se-agață
Eu dau să te despart de ele, tu râzi, ai pofte-n tine și foame ai de viață
Mă răpezesc să-ți gust, tu coapsele îți strângi, zgârcită
Simțăști în pântec de gura mea cum ești năvalnic răscolită
Mă lași, iară eu lacom te iau din prima încercare
Ne-îmbrățișăm sub Lună, mă-înveți cu tine, și eu te-învăț din prima sărutare
De-acuma ești femeie, doamnă
Iar eu întâiu-ți rod venind cu anotimp de toamnă

3 comentarii

Pufăie toamna

Pufăie, doamnă, toamna
Cu suflăture reci ademenește iarna
Ne-ar strânge unul lângă altul, de-ar fi să-mi vrei aproape
Când repede se gată ziua și lungă începe altă noapte
Te-aș înveli cu buze calde, poveste cu-ale tale m-aș șopti
Ți-aș rotunji în palme sânii, îndulcitori cu bumbii lor caramelii
În pântec ți-aș sădi minuni pentru o viață
Cu tremur între coapse tu m-ai legăna, de teamă că prea iute-i iarăși dimineață
Pufăie toamna, doamnă
Și gândul mi-l ademenești cu uitătură de femeie-n primăvară, cu trup scăldat în untdelemnuri de lavandă
Îmi scuturi din sprâncene încruntarea și din musteață promoroaca
Mi te agăți de braț și-mi râzi șoptit că-n anotimpul meu se poartă joaca

Lasă un comentariu

Neliniștiindu-l (Magul ei, Minunea ta)

S-o înveți în șoaptă
Mărturisire
Frumusețile Raiului
Disperările alungării
Truda credinței
În șoaptă
Dezvelindu-ți-se
Călătorie dintr-un răsărit
Ție
Magul ei
Minunea ta
Lăsându-vă-ți misterul
Creației
În urma trecutului
Săpată în piatra aruncată
Într-un ochi
De Univers
Neliniștiindu-l

1 comentariu

Vestită

Am început să studiez pe toți marii filozofi și artiști ai lumii mă macină o curiozitate îmbolnăvitoare vreau să cunosc toate chipurile frumuseții din antichitate până astăzi doar al tău e în toate scrierile în toate picturile în toate armoniile cum ai putut să mă înșeli cu toate gândurile chiar mai dinainte de a le naște mi-e și frică să mai caut frumusețea în rezultatele științelor cine știe ce formulă devastatoare mi-aș găsi acolo sunt sigur că și Universul s-a născut cu tine în gând iar big-bang-ul e doar vestirea venirii primăverii tu și-ți spun toate astea dintr-o suflare să n-ai timp să mă mai înșeli și cu un viitor deja gândindu-te eu te vreau numai pentru mine și te iert că ești atât de frumoasă nu mă pot gândi decât la tine primăvară vestită de la primul scâncet al Universului.

7 comentarii

Frumoasa și sfiosul, basm

O să-ți ascund în bocanci mușuroaie de cuvinte mici
Furnici
Să te gâdile când calci mirând necunoscuturi
Și fluturi
O să-ți agăț în gene
Când clipești, să chemi, să vină primăvara mai devreme
Cuvinte zâmbete, minune, o să-ți cos pe buze
Pe degete, în buricuțe, să simți cum te sărută buburuze
Iară în asfințit, cuvinte adunate-n sac de tâlc o să-ți răstorn în vis
Frumoasa, tu, sfiosul, eu, și o poveste care încă nu s-a scris

2 comentarii