Mărțișoara


Copilei Eva-Rosita-Ioana, care a făcut Universul să iubească cum n-a mai iubit vreodată!

Ce primăvară
Domnișoară
Fugită stea din cer senin
Din început de Univers, divin
Un anotimp abia născut, trimis de zei
Pe tălpi de iarnă, printre ghiocei
Ce bogăție din Olimp, furată
E-n palma noastră de acum, suflet de fată
Cu inimă de roză, răsfățuri în petaluri
Plutind pe maluri
De Iordan, izvor de jurăminte-n Paradis
Ce curge printre gânduri care nu de mult s-au scris
E primul dintre ele, și început de lume
Ce primăvară, domnișoară, ce minune!

  1. #1 by Maria on 14 March 2019 - 7:46

    Ce frumos, Domnule Bob! ati disparut si va simt lipsa !

    • #2 by Domnul Bob on 26 April 2019 - 16:31

      Ma ascund in trecutul cuvintelor, domnita. Multumesc!

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.