Ce primăvară
Domnișoară
Cu pături de omăt topindu-se pe drum
De coapse încinse cu o furișată răsuflare
Cu verde crud înmugurind nebun
Cum sânul dă și-împunge amenințat de-o sărutare
Cu dimineți încă-amorțite-n ceață
Ce-ar sta cum tu îmi stai
Un trup din două prinse într-o viață
Capăt de lume dintr-un început Rai
Cu asfințit păgân în gând de seară
Sosindu-ți frământări de-argint pe buze
Și mângâieri care te iau fără să-ți ceară
Șoptite la ureche amoroase scuze
Ce primăvară
Domnișoară
Cu amintiri nepetrecute și fapte tandre de război
De anotimpuri răzvrătindu-se amor în noi