Ai o înnorare
La malul mărilor
Din ochi
Acolo o să te sărut
Cu soare

De ce țin ochii închiși ?
Păi
Imi intră în ei
Părul tău
Să-l împletești mai înainte
Să te sărut

Văd zâmbete, văd fericire pe chipuri fără seamăn
Și mă gândesc, Tristețe, eu îți sunt frate geamăn

Nu-i era
Nimic
Mai mult decât
Frumoasă

N-am eu atâtea iscusite mâini, cu ele-a-ți scrie
Cât trupul tău poate cuprinde, poezie
Nici buze n-am atâtea, cu ele să-ți rostogolesc în fiecare noapte
Cât trupul tău poate s-asculte, șoapte
Priviri am multe, dar niciodată nu au fost de-ajuns
Trupului tău, care la întrebarea lor cu despărțire a răspuns

Dă-mi pulpa buzelor să ți-o frământ
Și coapsa lor s-o gust să-mi dai
Pântecul șoaptelor desfată-l cu al meu cuvânt
Gura mi-o dăruiește cu al gurii tale Rai

Sunt doar efect atomic al unei cauze pierdute
Un muritor care înfruntă zeii cu ascuțime de peniță
Am fost trădat, și sunt, în bătălia Cuvintelor Nevrute
Luptând pentru onorurile tale, a lor cuantificată biruință

La miez de noaptea asta întâmplă-se să pier
Să mă ridic la steaua a cărei strălucire nu trebuie s-o cer
Sau să cobor în neantul căruia taina nu trebuie să i-o cerșesc
Întâmplă-se la miez de noaptea asta să mor dacă nu pot să te iubesc

M-aș plimba cu tine de mână
încălțați cu nori pe drumuri prăfuite de Lună
Am putea culege stele în buzunare de vis
Te-as putea săruta la poarta unui, descoperit doar de noi, Paradis

Nu există iubiri absolute
Cele înalte se rătăceasc printre stele, cele adânci pier în abis
De asta eu te-am iubit pe tăcute
Cu Rai și cu Iad iubirea sărut pe frunte ți-am scris

În patru despic firul de floare
Îi scot sufletul izvorându-i culoare
Și pe el tot în patru-l despic
Îi vreau inima care iubită iubirii mele te-a dăruit

Măruntă și plăpândă făptură
Te iubesc și frumusețea ta mă lovește cu palma tăcerilor peste gură
Buzele-mi sângerează și cuvintele mi se coc în puroi
Măruntă și plăpândă făptură, adună-ne împreună doar pe noi doi

En minuscule, insaisissable, c’est vrai, mais je t’aime! Profondément! Je ne peux rien faire de plus. N’est-ce pas suffisant? C’est tout dont je suis capable de faire! Tu veux accepter mon amour ou mon silence pour toujours?

E mignonă și subțire
Trup ce cheamă la iubire
Sâni ce-n palme se răsfață
Pântec vrând să nască-o viață
Chip angelic, păr șaten
Buze zâmbet când le chem
Ochi arzând precum o stea
Și un nume simplu, Ea !
Nu-i amantă, nici destin
Doar un vers scris cu suspin
Lacrimi puse-n loc de puncte
Virgule-între gânduri multe
O descriu cum o visez
Cu iubire o pictez
Linii curbe îmbujorate
Frânte când sunt întristate
Dar divin, apocalipsă
Și o rimă-n plus, nu lipsă

Întâmplă-se miracol din murdară necredință
Întâmplând trădare fără de întâmplată căință
Întâmplă-se din blestem veșnică rugăciune
Întâmplând neîntâmplatul meu sărut preaîntâmplatul “Te iubesc” iarăși a-ți spune

Am fugit, să-mi pierzi urma, glasul, privirea
Să-mi ascund de tine nevrută iubirea
Am fugit uitându-mă cu speranță-înapoi
Să mă oprești, să mă ajungi, să fugim iubindu-ne amândoi

Dacă ai timp, să mă înveți cum să nu mor
Când de tine mă doare, când de tine mi-e dor
Să mă înveți să te uit, să nu te mai caut nopțile-n vis
Cum să șterg tot ce ți-am scris
Să mă înveți pe cealaltă tu cum s-o găsesc
Nu pot să o uit, m-a învățat atât de bine cum să iubesc

Cerul e cenusiu, copacii-s goi
Departe, o amintire cenusie goala e de noi
Zapada e murdara si-aproape ca-i topita
Ai fost cum nimeni altul nu te va simti, iubita
Trece un an, un altul sta s-apara
Va fi din nou, de data asta alta primavara
Si alte flori pentru pacat vor rasari sublime
Eu una singura-am iubit, pe tine

Sunt rău, nu-s bun și nici n-am fost
Tu mi-ai dat totul, și n-avea niciun rost
Puțin poate că aș fi vrut să gust din dulcele de noi
Dar timpul a trecut și nu se-întoarce înapoi
Un altul iute vine, așa-i mereu
Iar în cel nou o să fiu bun, o să-ți fiu eu

Ți-am scris câteva rânduri, demult într-o scrisoare
Am desenat și o lacrimă, un ochi privindu-te ca pe o floare
Spuneam că te iubesc, că fericirea-ți vreau, de ziua ta
Ba-n noapte, cerul negru luminând, doar pe tine te vedeam strălucitoare stea
Ți-am prins de mână jurământ și un îmbujorat sărut eu ți-am lăsat în palmă
Tu mi-ai întors altfel de mângâiere, minciuni, batjocură, sudalmă

Toată viața am învățat să te iubesc
Ascultă-mă și dă-mi o notă finală
Admiterea în inima ta poate că reușesc
Dacă nu, mă transfer la a morții veșnică școală

Am fost bogat, cu iubirea ta, ce valoare !
Acum cerșesc de la alții vise în fum de țigare
Iubirea mea strălucește pe a altora față
Eu am fost izgonit, ei în tine intră cu fast pe lângă aruncata mea viață
Sunt scăpătat, dar port cu demnitate a iubirii pierdută la târg rușine
M-a înnobilat plecarea umilitoare de lângă tine

N-am altă viață, stimată verde duduie
Asta e singura, galbenă cu gust de gutuie
Coaptă, poate prea mult, dar e mai dulce așa
Pe tine te vreau sâmbur de mâine în ea

M-am îndrăgostit într-o seară
Era iarnă și ger, ea-mi parfuma înflorate gânduri de primăvara
Tot într-o seară ne-am și despărțit
Era toamnă târzie când cu un zâmbet de vară, luminos, m-a mințit

Sunt multe zile-n calendar
Negre aproape toate, cifre mărturisind clipe de-amar
Și roșii câteva mai sunt
Minciuni apetisante dintr-un fără de rușine gând