Souvenir

Ce toamnă, doamnă
Tânără precum un miez de vară
Întinsă leneș la povești șoptindu-mă îmbietor în prag de seară
Un trup de fructe bine coapte, cu pieliți arămii și pântec dulce
Cu gust de sâni care-mi așteaptă buzele pe pârgul lor sărutul să și-l culce
și între coapse aprinse, frământate cu harnic zor de palmă aspră
Până se stinge asfințitul privindu-te, și ce frumoasă, prin colțuri de fereastră
Lasă să vină noaptea cu gândul ei sălbatec despre adâncurile tale misterioase
În ochi să ți se-aprindă stele sclipindu-mi taina universurilor amoroase
Să mă înveți culesul, doamnă, al amintirilor de noi de mâine
Ce toamnă, doamnă ademenind fierbinte, precum un miez, acuma copt, de pâine