Mă sperie de tine gânduri, doamnă
Cum îți alerg pe trup de primăvară cu răsuflarea mea de toamnă
Curios, dar tu înmugurești, iar coapsa ta adânc se udă
Și verde mă privești și mă-înconjori atât de strâns cu-îmbrățișări de floare crudă
În mine cauți rădăcini, din seva mea îți înflorești iubirea
Eu te hrănesc, din lutul meu în tine încolțește pentru mâine fericirea
Te-îmbujorezi, cu sărutări mușcând m-aprinzi dorințe creatoare
Mă chemi la mal de pântec cum țărmul cheamă mângâierea valului de mare
Și mă întorci din asfințit cu fața către răsăriturile tale
Eu te ating poftit, tu te deschizi precum sub sărutarea soarelui o floare în petale
Mă sperie cu gândurile despre mine, doamnă
Cum trupul tău de primăvară mă vrea rodind în el până la toamnă
Teamă
- Leave a comment