Gânduri desperecheate

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ștergând punctul de final.

Citește în continuare »

159 comentarii

Verzi (Și-n trup suflet)

I s-a urcat până sus
Întâi
S-a ridicat pe vârfuri
Apoi l-a călcat
Pe ale lui
I-a prins umerii
În palme
Și i s-a așezat ușor
În brațe
S-a odihnit puțin
Oftând
Apoi
I-a încolăcit gâtul
Și s-a ridicat mai mult
Să vadă cu ochii ei
Ce culoare au ochii lui
Când o sărută
Verzi
Că-n ei se oglindea
Ea
Primăvară
De toamnă
Căprui
Ținând-o în palme
Trup
Și-n trup
Suflet
Pe buze
Tăcere
Să nu afle anotimpurile
Că cel mai frumos
E al lui

Lasă un comentariu

Altă zi la fel (Trup de floarea Soarelui)

Într-o zi n-a mai văzut-o
La fel
Se schimbase verde
Primăvară
Când râdea înflorea
Liliacul
I-a mers furiș
Pe urme
Până i-a ajuns
La gânduri
Le-a spus șoptit
Că e frumoasă
Și-n ochi i s-au aprins dimineți
Într-o zi
I-a spus că e frumoasă
Verde
Și mov
Liliac înflorit
Și-n ochi i s-au perindat povești
Într-o zi
I-a spus că e frumoasă
Verde
Și mov
Cu veșmânt de magnolie
Ochii i s-au umplut de tăceri
Și gândurile
L-au pierdut
Pe drum de Primăvară
Verde
Pășind mov
Înflorind liliac
În veșmânt de magnolie
Rătăcindu-l într-un anotimp
Străin
Într-o zi n-a mai văzut-o
La fel
Doar flori tăcute
Fără dimineți
Povești
Fără mov
Verde
Trup
De floarea Soarelui
Galben
Gelozie
Ce Frumoasă!

Lasă un comentariu

Incantație

Fată frumoasă
În palma mea sânii tăi nu-și caută casă
Coapsa udă, fierbinte
De gura mea nu-și aduce aminte
Pântecul, tremur ascuns
De mine nu se știe pătruns
Gândurile nefugite-ți din minte
Nu știu să-mi caute dragoste în cuvinte
Fată frumoasă
Începe cu sânul, în palma mea să-i faci casă
Deschide-ți ude coapsele înguste
Gura mea între ele fierbințeala să-ți guste
Cutremur în pântec, adânc
Primește-mă apă și fă-mă pământ

Frumoasa mea fată
Cu nume ascuns în scriptură, a fost niciodată
O nunta a noastră, cu magi, și regi, și trădători
Profeții pe nedrept judecate, profeți osândiți vrăjitori
Credința uitată de al ei mistic rost
Frumoasa mea fată, eu nu, dar tu îmi ești înainte de a-ți fi fost

Lasă un comentariu

Moștenire

Primise numele lui
Nebun
Verde
Să o cheme
Ca pe trupul florilor
Locuindu-l
În ultimul lui
Anotimp
După
Să-i moștenească
Gândurile
Nemaiputând fi
Scrise
Ca neînțelesuri
Doar
Nepetrecuturi
De ținut în brațe
Cu suflet

6 comentarii

Vară înșelătoare (Orfană)

Și-a smuls rădăcinile
Din toamna care întârziase
Iarna
Și-a luat
Verde
Numele lui
Nebun
Trupul
Ca al florilor
Și a plecat
Într-o vară
Înșelătoare

În locul ei rămas
Pustiu
N-a mai crescut
Altă Primăvară
Toamna sfârșind
Înaintea tuturor anotimpurilor
Sub privirile reci
Ale iernii
Orfană
Și stearpă

Lasă un comentariu

Învățător

O învăța
Cum toate
Nu se întâmplă
Se nasc
Din gânduri harnice
Și zgârcite
Care strâng în palme
Dorințe coapte
Și aspre
Care ard și taie
Viața
În linii care apropie
Și depărtează
Care nu se ajung
Ori se împletesc
Iar ea repeta
Șoptit
După el
Toate cuvintele
Cu fiecare
Devenindu-i
O altă minune
Pe care el o învăța
Verde
Neînceput
Fără s-o mai uite
Vreodată

Lasă un comentariu

Anotimpuri trecătoare

Ochii
Îi erau verzi
Când numai
El
Se lăsa cuprins
De ea
Primăvară
Tot restul timpului
Îi erau
Doar anotimpuri
Trecătoare
Între a-i fi
Și
A nu-și mai aminti

2 comentarii

Chanel

Își strecura palma
Pe sub așternuturi
Căutându-o
Încet
Tăcut
Neted
Nu-i găsea decât locul
Cald
Umed
Unde îi tremuraseră
Coapsele
Și puțin parfum parizian
De domnișoară
Departe
Răsucindu-se
În mătăsuri
De pe o parte pe alta
La o margine
Era prea rece
Și aspru
Ca o chilie
A unuia necredincios
Niciuneia
La cealaltă
Neted
Cald
Și puțin umed
Nu era decât locul
Unde îi tremurau
În fiecare noapte
Singurătățile
Coapselor
Își spuneau noapte bună
Tăcut
El adormea pe loc
Cald
Umed
Ca un parfum parizian
De domnișoară
Oftând
Zâmbind

7 comentarii

Mai frumoasă

Ți se lipesc gândurile
De ea
Dimineața
Nu ai văzut nimic
Mai frumoasă
Știi cum calcă ?
Îi sărută pământul tălpile
O gâdilă
Și-mi zâmbește !
Iar eu
Mă vreau
Pământ
Să-mi calce pe piept
Că m-a obosit
Doar să stea
În el
Mai Frumoasă !

7 comentarii

Un secret

Îl vorbea pe la toate colțurile
Ochilor
Buzelor
Nu putea să și-l țină un secret

Lasă un comentariu

Lipsă, tu ești

Dacă nu crezi
Ia cuvântul tău
Greu
Sparge-i pieptul
Desfă-l
Ca pe o scoarță
Și numără-i coastele
O să vezi că-i lipsești
Una singură
Primăvară o să-i curgă
Din venele rupte
Până o să-ți prindă rădăcini
Coasta lui
Lipsă
Tu ești
Trup de floare
Verde
În priviri
Liliac
Pe buze
Măr copt
În pântec

2 comentarii

Iederă

O lăsa
La răscruce
Gânduri
Ea cobora încet
Căt să piardă
Câteva frunze
Petale
Apoi se topea
Primăvară
În înserări
Lăsându-i-se urmă
Parfum
Apus verde
El strângea frunzele
Petale
În scrisori
Nescrise
Ascunse în piept
Că prin vene
Albastru
Timpul începuse să-i curgă
Verde
Iar în palme
Linia vieții
Se întindea iederă
Peste răsărituri

Lasă un comentariu

Două, trei

Cobori cu degetele de pe umăr pe șold, îți umezești palma între coapse, gura ți se întinde după sâni, întorcând-o puțin să-ți fie mai lesne, tragi de dantele, ea ridică genunchii, le treci de glezne, îi ții ridicați, ea ți se apasă pe umeri, îi întinzi pielea cu degetele, toată asprimea devine dintr-o dată moale și alunecoasă, o guști, te privește lacom, te ajută să-i găsești orice îi cauți, se deschide și te apasă, tu te lași, îți ard obrajii și te ustură buzele, nu te poți opri, ea s-ar topi toată, s-o bei până la ultimul strop, tremură puțin și te scapă din strânsul coapselor, te ridici în genunchi, o ai în fața ta, goală privindu-te uimită, îi acoperi cu palma pântecul tresărind, mai tremură puțin și te încleștează, vă priviți, acuma vă știți, vă vreți fără introduceri politicoase, ea e mai lacomă, se întoarce, se ridică, se apleacă după gustul tău, te caută întreg, tu o îndrumi, te gândești că altu-i rostul tău, o întinzi, ea te așteaptă, te strânge în brațe să nu-i ieși, încerci să i te potrivești, oscilațiile tale o ridică în valuri, apoi e liniște, se întoarce pe o parte, cobori cu degetele de pe umăr pe șold, te întrebi ce cauți în patul ei, îți dai seama că toate formele i se potrivesc cu altele, dacă le-ai avea le-ai putea îmbina atât de strâns că n-ai mai avea loc între ele, închizi ochii, simți aroma celeilalte, gustul, cum unghiile ei îți zgârie pieptul, cum palmele ei te apasă, cum privirile ei o cheamă să se înfrupte și ea din voi, o strângi în brațe, o întrebi, o iubești, ea se întoarce și-ți caută limba s-o facă să tacă, secretul, vă iubesc pe amândoi, îi cauți limba s-o faci să tacă, adevărul, atunci, vă iubesc pe amândouă.

Lasă un comentariu

Să nu-i spui

Iubești
Să nu-i spui
Ademenitoare
Cântările tale
Ar părea că-i iau urma
Trupului
În cătarea buzelor
Răscolind-o
În căutarea florilor
Sărutului
Peste cupolele sânilor
Pe sub bolta pântecului
Între zidurile coapselor
Să te ascunzi
Iubești
Să nu-i spui
A ta
Nu va fi

2 comentarii

Inimitabila ființă (Violet)

O știi
Fără s-o recunoști
Verde în priviri
Primăvară
Șoaptă
Pe buze de liliac
Înflorind
Toamna
Petale mici
Mărturisiri violet
Împinse înapoi în piept
Cu degete subțiri
Alb
Stăvilind vișiniu
Sărutul
Cu ochii închiși
Să nu plece
În celălalt
Anotimp
Ea
Inimitabila ființă
Știe
Fără să-i recunoști
Și tace supusă
Toate tăcerile tale
Sfiite pe buze
Sărut violet
De toamnă
Îndrăgostită de verde

Lasă un comentariu

Crudități

Părea că se surpă
Se adâncește
În gânduri crude
Astupându-i gura crudă
Cu gură crudă
Chinuindu-i trupul crud
Cu buze crude
Și palme frăgezind-o
Crud
Aplecându-i privirea
Verde crud
Cu ochi vicleni
Și cruzi
Dar el nu o poftea
Crud
Crudă în așternuturi
Crude
Doar o îmbrăca cu primăvară
Verde
Crudă
Atunci când îi alerga
În piept
Alungându-i toamna
Crudă

Lasă un comentariu

Omul de zăpadă

Dacă în iarna asta
Va ninge
Verde
Va fi neaua
Albă
Dorința copilului
Din mine
Poftind să se joace
În Ea
Omul de zăpadă
Până la primăvara
Care înflorește
Pântec sădit
Visând
Omul de zăpadă

4 comentarii

Matcă

I s-ar fi așezat
Pe genunchi
Palmele
Deschizând-o
Ca pe o piersică
Din care ar fi mușcat
Cu poftă
Buze
Zburlindu-i puful
Coapselor
Între care sâmburul
Îl aștepta
Cu gust de migdală
Înecată în miere

Lasă un comentariu

Mitologie

Când plângea
Ochii i se umpleau de lacuri
Verzi
În care piereau
Nedumeriri
Atlanți
Înecându-se în frumusețe
El Singur
Atlas
Știa
Misterul dispariției
Și putea
Să i-l scrie
Cu buze de Platon
Pe trupul de Atenă
Iubind
Mitologic

Un comentariu

Patru pași mici

A plecat
Patru pași mici
Lăsându-i ziua orfană
De înserarea
Cu vrute și nevrute
Între patru ochi
Spuse
Verzi
Și nespuse
Căprui
Patru pași mici
Încălțați
Cu purtarea lui
Absentă
De chemări destrămate
În timp
Ponosit
De atâta nepurtat
Patru pași mici
Pe care tălpile lui
Nu-i mai puteau urma
Era beteag
La un picior
Se înțepase într-un colț
De Rai
Grăbit să-i aducă
Primăvară
Pe furiș

Un comentariu

Inevitabila creație

În ochi îi străluceau
Magiile facerii
Verzi
Așa cum a fost lumea
Înainte
Să fie
El
Buze
Crăpându-le pe ale ei
Cât să se strecoare
Gust gustându-o
Pe nerăsuflate
Gură
Mărâind la întărâtarea sânilor
Mușcându-i
Între coapse
Palme pregătind
În grădina Raiului
Inevitabilă
Creația

2 comentarii

Gânduri și vorbe

Oamenii fără gânduri
Au sârme în urechi
Sunt sârmele păpușarilor
De gânduri
Oamenii fără vorbe
Au sârme în urechi
Sunt sârmele păpușarilor
De vorbe
Oamenii animale
Au hățuri
De care strunesc
Oamenii fără gânduri și vorbe
Oamenii animale
Rumegă gânduri și vorbe
Care rup hățurile
Oamenii fără gânduri și vorbe
Îi adună cu biciul
În oboare
Și îi vând abatoarelor
De oameni animale
Unde sunt jupuiți
De vii
Gânduri și vorbe
Din care se fac haine frumoase și trainice
Pentru păpușari
Oasele se aruncă
Oamenilor fără
Gânduri și vorbe
Carnea
E lăsată să putrezească
În măruntaiele oamenilor viermi
De gânduri și vorbe

Lasă un comentariu

Om

În toamnă
Mi-a înflorit
Primăvară
În carne
Mi-a prins rădăcini
Verde
Ce viață frumoasă am avut
Astăzi
Ce nepotolit mâine mi se zbate
În piept
Iar eu nu pot să ajung
Nespus
Pe buze
Purtându-mi hramul

Mă obosește
Să nu-i fiu
Decât
Înger
Vreau
Să-i devin
Păcat
Om

Lasă un comentariu

Apropieri

Avea felul ei
De a i se așeza
Alături
În gânduri
Tăcere albă
Cu brațele strângând
La piept
Rotund
Genunchii privirii
Verde
Rătăcindu-i nemărturisirile
În gesturi
Boreale
Aducându-și-o
Nord
În lumea lui
Debusolară
Ea
Îi strângea pe trup
Culorile
Aducându-și-l
Rod
În pântecul
Primăvară

Un comentariu

Toamna asta

Toamna asta am ruginit
De vii
În muguri a lovit
Bruma
Cu descânt de mătase
Trasă din lut
Toamna asta ne-a legat
Cu lanțuri
La ochi
Și ne-a slobozit gurile
De șarpe
Toamna asta nu ne-a fost
Să iubim
Doar
Să murim
Să murim
Să murim

Lasă un comentariu

Generoasă

Genele i se împrumutau
Povești
Din amurguri
Pictându-i culori
Venețiene
Pe obrajii de curtezană
Începând-o
Cuvinte
Furișate
Pe limba șoaptelor
Printre buze
Alăptate
Din gândurile
Sânilor
Nărăvași
Struniți în palme
Descălecând
Între coapse
Până la el orfane
De gustându-le
O gură darnică
Cu poftele ei
Generoase

Un comentariu

Regăsiri

Avea
Ascunse
Felurile
De a-ți sugruma
Numele
Îi sărutai sânii
Și te regăseai
Între buze
Rotund
Tare
Și tandru
Îi frământai coapsele
Și te regăseai
Între palme
Umed
Înfierbântat
Și aspru
Îi mușcai buzele
Și te regăseai
Între țipete
Alungat
Chemat
Și altul

Lasă un comentariu

Un cuvânt mult

Înainte să plece
Trebuia
Să-i spună
Un cuvânt
Mult
Imposibilul
Brațele
Care nu i-ar fi cuprins
Trupul
Palmele
Care nu i-ar fi apropiat
Sânii
Nici despărțit
Coapsele
Gura
Care nu i-ar fi potolit
Gustul
Toate trebuiau
Spuse
Odată
Ca o fericită părere
De rău
Despărțirea
De a nu o fi cunoscut
I-a spus simplu
Frumoasă

Lasă un comentariu

Ce folos ?

Ce folos
Gândurile
Care zburdă, dar nu pătrund
Privirile
Care văd, dar nu îmbujorează
Cuvintele
Care-s harnice, dar nu rodesc
Tălpile
Care pășesc, dar nu lasă urme
Palmele
Care mângâie, dar nu încălzesc
Buzele
Care sărută, dar nu gustă
Ce folos
Să-ți fiu
De parcă n-aș fi ?

6 comentarii

Uitare

Nu am avut
Nimic
Niciodată
Din tine
Doar m-am trezit
Într-o dimineață
Că încă-mi dormeai
Goală
În minte
Am vrut să te acopăr
Cu uitare
Dar orice uitam
Mai mult
Te descoperea
Sânii
Îmi înnodau degetele
Coapsele
Îmi ardeau palmele
Gustul
Îmi umezea buzele
Și m-am uitat
În tine
Când te vei trezi
Să știi de ce
Mă cheamă
Uitare

Lasă un comentariu

Într-unul

De-o parte
El
De-o parte
Ea
În patul
Gândurilor
Se mângâiau
Cu călcâiele
Presupusurilor
Și-și călcau
Pe tălpi
Neînțelesuri
Între ei
Lăsau
Nespusuri
Să nu li se atingă
Carnea vie
Și să-i strângă
Într-unul
Numai
Al ei

Lasă un comentariu

Seducție

O spun pe Corina lumii:

Maternitate

Cand toate oasele-mi omnipotente
vor fi ridicate in empireu
voi muri
nu stiu de ce m-am nascut
si cum voi muri
dar mi-e mila de pantecul
care va naste
moartea mea.

Dar Maternitate fără Seducție nu se poate

Seducție

O să-mi strâng oasele
Până la ultimul
Într-o picătură
Din care
Te rog
Să-mi faci
Cu de la tine
Carne
Alt om

3 comentarii

Departe

Îi povestea ceva
Despre distanțe
Verzi
Și sâni de primăvară
Așteptându-l
Să-i înflorească
Zburându-le pe frunte
Cu zumzetul
Șoaptelor
Scăpate din buze
Neatingându-i încă trupul
Nu mai înainte
Să-i descalece
În șaua coapselor
Potrivindu-se blând
Cu gândurile
Lor
Tăceri
Departe
Aproape petrecându-se

Lasă un comentariu

Pline

În păr
I se împleteau nopți
Abia începând
Jocurile ielelor
În ochii aprinși
De șoapte
Mușcându-i buzele
Și florile-n mătase
I se strângeau
La glezne
În locul lor
El
Povârnișurile
Sânilor
Și pântecului
Le-ascundea
Cu palmele
Cu gura
De ea pline

Lasă un comentariu

Așteptându-l

În lipsa lui
I se culcau
Mure
Pe buzele goale
Le găsea așteptându-l
Sărut
Însetat
Pe sânii goi
Le găsea așteptându-l
Culegător
Cu palme aspre
Și degete harnice
Intre coapsele goale
Le găsea așteptându-l
Mușcătură
Lacomă
Întorcându-se
O găsea rug
Așteptându-l
Gata să-l sfâșie
Și să-l îndulcească
Cu murii ei

Un comentariu

Nu te osteni să taci

După un îndemn Corina C O Stea

Nopțile
Lăsa timona
Și corabia
Îl plutea
În deriva gândurilor
Diminețile
Găsindu-le
Naufragiat
Între coapse de nisip

O prindea
Căuș
În palme
Potolindu-se sete
De răsărit
Înainte
Să plece
Pe drumuri
De ape
Înșelătoare

Un comentariu

Cuarț

În mâinile ei
Piatra
Își pierdea asprimea
Colțuroasă
Pe drumuri ronde
Cunoscute doar
De gândurile
Zeilor
În mâinile ei
Piatra
Spunea poveștile
Facerii Lumii
Cu șoapte de cuarț
Tremurând uitate
În ochii ei
Ce Frumoasă !

Lasă un comentariu

Fără intenție

Pentru că Google are gura mare, tocmai m-a anunțat că cineva insistă să-și creeze un cont de email cu numele meu. Poate că e un nou venit pe aceste meleaguri, ori poate e un nepoftit.
De aceea, dacă primiți mesaje semnate de mine, nu sunt eu acela. Aruncați-le la Junk sau Trash. Eu nu trimit mailuri fără să-mi dau voie și, oricum, nici nu știu unde-i butonul Send în Command Prompt.
Ce am de scris, eu scriu aici. Ce am de spus, eu spun la ureche. Ce am de poftit, eu poftesc în gând.

2 comentarii

Misterul naturii

Știai
Că noapte e atunci
Când pământul se dezbracă
De cer
Și închide ochii
Sărutat de soare
Întrebă ea
Dezbrăcându-se de Cer
Și închizând ochii

Un comentariu

Frumoasa Pământului

În degete-i se hârjoneau
Cârtițe curioase
S-o alinte
Ce rotundă
Dinspre umeri
Și de lină
Între coapse
Iar în buze
Roi de șoapte
Zumzet
La dulceața gurii
Peste sâni
Un zbor domol
De cocori
Rotind din palme
Pofte-n tihnă
Potolite
Cu a pântecului foame

Patru anotimpuri
Ce frumoasă !
Frământată
Gânduri gâze, fermecate lighioane
Dintr-un pentru el, pământ

3 comentarii

Sărută-mă !

Spune-mi
Ce crezi despre mine
Îl întrebă
Răsucindu-și părul
Rușinată
De buzele lui
Care încă i se jucau pe sâni
De palmele lui
Care încă i se strecurau între coapse
Nu știu
Îi răspunse fără să se oprească
Am atâtea gânduri
Ar trebui să ți le alegi singură
Pe cele care
Ne vor
Păi
Și cum fac să ajung la ele
O privi în ochi
Oprindu-se din joacă
Și îi deschise ușor
Cu degetele
Poarta șoaptelor
Sărută-mă !

2 comentarii

Soare alb

Frumoasă
Ea
Soare alb
El
Doar un corp
Terestru
Oceane albastre
Prin vene
Rădăcini
Înfrunzind
Un singur anotimp
Căprui
Sub cer
Verde
De la un răsărit

5 comentarii

Neștiuți

Îți dai seama
I-a spus
Puteam fi orice
Oriunde
Tu
Venus
Eu
În capătul celălalt
Al Timpului
Nu ne-am fi întâlnit
Nici măcar
În formulele astronomilor
Dar suntem aici
Unul lângă altul
Fiecare
Pentru altul
Atât de neimportanți
Pentru Univers
Atât de necunoscători
De noi
Că dacă ne-am săruta
Doar gurile noastre
Vor ști
Frământându-se
Să ne spună
Pe nume

2 comentarii

Cronos

Depresia mea capătă dimensiuni freudiene. Oriunde mă uit văd Saturni devorându-și fii. Îmi privesc palmele și liniile vieții îmi par scheletele „tuturor zilelor” ucise de ușurința visătorului. Mi-e teamă să clipesc, nu cumva să scurtez timpul cu ghilotina pleoapelor. Aș chema înapoi câțiva ani, dar nu vreau ca viitorul să îi închidă în temnița părerilor de rău.
Am devenit Cronos devorându-se.

2 comentarii

Aflat

M-am aflat

Lacrimă
Pe sub pleoape obosite
Să mă mai poarte
În pântecele căprui
Ale ochilor

Sete
De țipăt
Pe buze obosite
Să mă mai poarte
În pântecele șoaptelor

Poveste
În trup de Șeherezadă
Obosit să mă mai poarte
Sfios
În pântecele degetelor

Răsărit
Într-un apus obosit
Să mă mai poarte
Furișat
În pântecele timpului
Trecut

Lasă un comentariu

Profeție

Mă chemi din timpuri
Care n-au ajuns
Pe buze
Și din gene
Mă ascunzi
Dorință
Într-un bulgăre
De cristal
Încă nisip
Pe drumul mătăsurilor
Profețindu-mă să-l pășesc
Cu tălpile goale
Ale sărutului
Mistuind
Credința
În vâlvătaia
Șoaptelor

Lasă un comentariu

Să mă spui

Să mă spui
Într-o inimă de carte
În trup de poezie verde scrisă cu slove căprui
De degete fermecate
Și buze alintând neatinse coperți
Învelite-n mătase
Deschizându-le să mă ierți
Într-un catren la sfârșit
Rime albe recitate în șoapte
Cu ritm obosit
De clipă rătăcindu-se veșnicie într-o noapte

Lasă un comentariu

Sensuri unice

Tu
Așa-i
Dintr-un înainte
Știi
Ce voi
A-ți spune
Și mă împingi într-acolo
Blândețe
Cu palma cuvintelor
Să mă înveți
Ocrotitoare
Drumul
Spre noi
Două sensuri
Unice
Ale vieții

Lasă un comentariu

Nu te înțeleg

Toată viața
M-am prefăcut
Că știu
Să te citesc
Dar eu
Doar loveam încet
Cu degetele gândurilor
Silabele tale
Le ascultam notele
Le adunam tremur
În palme
Rotunduri
Pe buze
Dulci
Te citeam
Trup

Toată viața
M-am prefăcut
Că știu
Să te citesc
Dar eu
Sunt orb
De nu mi te deschizi
Poveste
Între palme
Nu te înțeleg

3 comentarii

Șuie

Șuie
Palmele rotund te suie
Buze-n coapsa amăruie
Gura-n sânul de gutuie
Povârniș cu părul aspru
Degete zvâcnind măiastru
Lacrimă din gând albastru
Șuie
Pofte șuie
Șui te suie

2 comentarii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 379 de alți urmăritori