Gânduri desperecheate

SouvenirDlBob

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ca să ștergi punctul de final.

Read the rest of this entry »

147 comentarii

Bătrânețe fără tinerețe

Să nu mai fugi când vreau să te sărut ! Îmi rămân buzele agățate în spinii timpului și mă îmbolnăvesc de bătrânețe fără tinerețe. Și nimic nu-i veșnic, iar fără mine la ce ți-ar fi de folos iubirea mea ?

Scrie un comentariu

Friguroasă

Friguroaso !
Ador când încalți
Ciorapii de lână
Îți sunt mari
Și-ți acoperă tălpile
Până la pulpe
Iar asta înlocuiește
Mângâierea mea
Cu asprimea lor
Aș suferi
Numai la gândul ăsta
Dacă n-aș ști
Că așa
Te încălzești
Și-ți desfaci moalele
Coapselor
Cât să-mi pot
Strecura între ele
Tremuratul
Simțurilor
Să le potolesc teama
De sălbăticie
Sperând ca
Poate
Într-o dimineață
N-ai să mă mai alungi
O să mă domesticești
Și o să-mi faci cuib
În sufletul tău
Mereu friguros

3 comentarii

Suferindu-mă

Te văd arogantă
Femeie
De parcă ai fi
O împuternicită
A sorților mei
De a te avea stăpână
Ca un sclav păgân
Bărbat
Și atât
Care-și schimbă credința
De cum îi întorci privirea
Cu trupul tău unduind
Ca o năframă în vânt
Obligându-mi gândurile
Să te slujească
Cu dinți
Care să-ți muște buzele
Și sânii
Ofensați
Dacă mi-ar primi
Doar
Darul gurii lacome
Cu palme
Care să-ți rupă coapsele
Ca pe o pâine caldă
Aducându-le miezul
Nobil
Să-mi potolească simțurile
Brute
Ca apoi
Satisfăcută
În cruzimea cărnii
Să mă arunci
În temnița foștilor
Păi dragă doamnă
Eu mă leg în lanțuri
Doar
Femeilor
Pe care le iubesc
Singurele
Care știu
Cum să mă ucidă
Încet
Suferindu-mă

Scrie un comentariu

Sfârșitul născător

Nu sunt un bun istoric. Eu nu pot relata, încadrându-le în epoci, eforturile diplomatice, jocul intrigilor, combatanții, strigătele de luptă, pânda, frica, agonia, vitejia, trădarea, onoarea, doar sfârșitul născător de lacrimi, de bucurie, ori tristețe, victoria, ori înfrângerea. De asta eu nu pot spune nici de ce, nici când, nici cum, doar “Te iubesc”, sfârșitul născător de lacrimi, de bucurie, pentru tine, de tristețe, pentru mine.

2 comentarii

Cauza mea

Te-ai întrebat vreodată de ce tu ? Nu dintr-un capriciu al soartei, nici dintr-o eșuată reacție chimică, ori dintr-un experiment fizic rămas fără rezultat. Nu. Toate astea, întâmplându-ni-sele, sunt, au fost, iartă-mi optimismul romantic, din cauza mea. Tu. O utopie, o argumentație a absurdului, o logică fără sens, un cerc vicios. Păi cum altfel te-aș fi putut iubi tocmai pe tine ? Vezi, tu n-ai rezultat, ești doar o cauză. A mea.

Scrie un comentariu

Surdă

Îmi stau pe limbă
Aspre cuvinte
O să ți le rostesc
Trupului
El știe
Să se pătrundă
Cu înțelesurile lor
Ascultându-ți dorințele
Surde

Scrie un comentariu

Bosfor

Ochii tăi au culoarea Bosforului și-n ei plutesc mistere orientale, povești călătoare furișându-se din adâncuri spre corabia dorințelor mele, poate voind să o scufunde. Dar eu te-aș lua în brațe și te-aș trece apa vieții de pe un mal pe altul, oricât de abrupte ar fi, din țara nimănui în țara mea.

Scrie un comentariu

Gâlceava iubirii

Nu-ți mai tac ochii
Atâta zarvă
Verde
Desfăcut albastru
De fluturii
Zbătându-și aripile
Gene lungi
Înconvoiate de lumină
Ai mei tac
Și te ascultă
Cum mă uiți
Și eu te uit
Dar pe furiș
Ca și cum
Ți-aș căuta prilej
De gâlceava iubirii

Scrie un comentariu

Întâlnire

Ai aflat că astăzi m-am întâlnit cu ochii tăi ? Nu degeaba vorbește lumea că m-ar cunoaște, chiar dacă ei neagă cu vehemența pleoapelor.

4 comentarii

Mormântul dimineții

De-aș fi eu Luna pe care la fereastră-aștepți în fiecare seară
Să-ți ocrotească sânii cu blândă palma ei imaginară
Și buzele să-ți gâdile cu un sărut fugind în jos, pe sub bărbie
Grăbit ca puful dintre coapse să-înfioare, cum vântul tulbură pe cel de păpădie
Adâncurile, cu lumini și umbre, Cerul să strigi pe nume când ți le răsfață
La fel ca ea, în brațe ți-aș muri, să mă îngropi într-un mormânt săpat în dimineață

4 comentarii

Venerându-te

Așa-i că prima scânteie a privit prin ochii tăi atunci când a născocit Universul ? Că adâncul lor de cer târziu îmi toarnă plumb în cuvintele dorindu-se istorii scrise în amurg pe papirusul trupului tău povestindu-se în suspine amestecate în valuri pe buzele alunecându-se cu ale mele în tăceri lăsând să vorbească doar frământarea frumuseții dezbrăcată de știința ei exactă și lăsată nudă și îmbujorată între palmele mele de muritor descoperindu-te divină. Venerându-te.

2 comentarii

Seninul care înstrăinează

Mai ții minte ce ploaie a fost când nu te-am sărutat ? Și astăzi, după atâta arșiță, mi-s tălpile gândurilor ude de potopul regretelor. De asta nu-ți mai trec prin grădina tăcerilor. Aș lăsa urme de iubire în colbul despărțirii. Ar ști lumea că norii ne-au adus aproape, iar seninul ne-a înstrăinat.

3 comentarii

De neștiut

Mă întreb, dacă n-ai fi fost tu aș fi cunoscut-o vreodată pe ea ?

4 comentarii

În tine

Ce văd eu în tine ?
Nu trup șerpuindu-mi
Ci îmbrățișare
Nu buze gustându-mă
Ci șoapte
Nu priviri chemându-mă
Ci geană căzută
Împlinindu-ne dorința
Rod
Din eu

3 comentarii

Departe

Amândoi avem departe
Al meu
Ne desparte
Al tău
Te înstrăinează
Departele meu înseamnă
Te iubesc
Al tău nu înseamnă
Nimănui

3 comentarii

Livada suspinelor

Azi am apucat pe o uliță
Nu știu de ce
Se pierdea
În talpa unui deal
Era îngustă și pietruită
Mai mult de ploi
Care parcă scoseseră
Toate măselele dealului
Să le înșire acolo
Albe
Să repare gura știrbă
Și mută
A pământului
Cu un zâmbet
De piatră
Oricum
La căpătul lui
E o livadă
Ca a nimănui
Un gard aplecat
Desparte de lume
Câțiva piersici
Aurii
Și un măr
Rubiniu
Culorile zeilor
Pe un covor
De iarba înaltă și deasă
Verde
Cu spic galben
Culori păgâne
Nu era poartă
Nimeni să nu tulbure
Posesia
Zeilor
Asupra păgânului
Dar la colțul dinspre deal
Dacă aplecai gardul
Mai mult
Puteai intra
Știi ce liniște moale
E înăuntru
Cum îți înconjoară gleznele
Iarba
Cum te îmbată parfumul
Fructelor
Mă gândeam
Să-mi spui
Dacă nu-i așa
Într-o noapte
Cât încă mai cântă
Greierii
Să ne strecurăm acolo
Aș apleca eu gardul
Să poți intra
Și eu
După tine
Ne-am ascunde în iarbă
Și te-aș iubi
Poate și tu
Pe mine
Apoi ți-aș împleti
Spice în păr
Și aș alunga
Domol
Firele de iarba
Care ți s-ar fi lipit
Pe umeri
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Tu ai râde
Și te-ai ridica pe vârfuri
Goală
Să iei o piersică
Ar trebui să te ridic în brațe
Lipindu-mi obrazul
De pântecul tău
Ca să ajungi
La poama aurie
Ai mușca din ea
Și nectarul ți-ar curge
Pe bărbie
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Pe pulpe
Pe glezne
Doar ca să-l sorb eu
Cu gust de trupul tău
Suspinând
Te-ai îmbrăca apoi
Iar eu
Aș privi
Încă întins în iarbă
Cum nu mai vrea să-ți alunece
Rochia
Pe acolo pe unde
Te-am gustat eu
Dar știi
E mai greu de ieșit
Din livada asta
Că nu-i nimeni
Să aplece gardul
Iar eu
Încă nu m-am săturat
Să te iubesc
Așa că de ce te-aș lăsa
Să-mi pleci ?

5 comentarii

S-a înamorat afară

Se strâng norii
Se joacă soarele
Prin barba lor cenușie
Babele din ei plâng
Iar moșii afurisesc cu vânt
Că vine toamna
Rod acru și amar
Ăst an
Tăcut
Și prefăcut
Să mai arunci
Niște vreascuri
În sobă
Că s-a înamorat afară
Și mi-e dor
Iubito !

Scrie un comentariu

Cu ochii la joacă

De câte ori te văd îmi fug ochii la joacă. Cât e ziua de mare se hârjonesc cu ai tăi prin grădinile abia îmbobocite ale dorințelor.
Când se lasă seara ai tăi se duc repede la culcare în baldachinul genelor. Alor mei, însă, le place să-ți mai hoinărească prin rotunjimile trupului până spre dimineață, când, istoviți de atâtea urcușuri și coborâșuri, îți adorm pe pântec învelindu-se cu palmele tale.

2 comentarii

Pășind frivol

Însingurat, ieșisem printre tei în căutare de povești și ele-însingurate
Te-am întâlnit desculță pe-alei pustii, pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte
Purtai o rochie cu flori de iunie, în miez, cu trenă lungă ca una de mireasă
La piept grădina lor era mai desfăcută, și-o coapsă se zărea printr-o deschizătură în mătasă
Te-am prins de cot, și într-o umbră, te-am tras pe-un pat de iarbă țesut pe margini cu argint din stele
N-am zăbovit prea mult și-am cutezat să îți desfac corsetul, șnururi se-amestecau răutăcios cu degetele mele
Printr-un noroc, ori de pe umeri scuturându-mi gura către piept, tu ai dorit așa de tare
Sânii în palme să-mi așezi, și ghinda să le-o mușc ușor, ca pentru ce va fi o bucuroasă-întâmpinare
Cu limba îmi vorbeai, și tot cu ea, vorbele-n călimară-mi răsuceai, să nu se-întâmple
Că le sorbeai oftând, mai înainte ca pe buze cerneala poftelor să mi se zvânte
Cu pașaport de rugăminți atingeri curajoase îți strecurai prin vama desfăcându-mă la cingătoare
Eu n-aveam încă gândul să mă las gustat, sete să te pătrund spre gustul tău mi-era mai tare
Te-am scos din faldurile de culori, nici de dantelă împotriviri sperând să nu mai fie
În palme goală mi-ai rămas, doar între coapse ascunzându-te sub o petală străvezie
Încet am tras-o de pe șolduri, ți s-a-încurcat la glezne, doar o clipă
Și-am aruncat-o peste ochii Lunii, care de după o perdea de trandafiri ne privea uimită
În palma coapselor mi-ai prins obrajii, simțeai cum să te răscolesc dorințele-ți îmi cer
Mă așteptai cu poarta pântecului descuiată, să mă primești pentru o noapte în trupul tău aventurier
Și-am fost până când dimineața ne-a îmbrăcat în straie ponosite, de singurătate
Dar o să cadă obosită pleoapa zilei și iarăși o să te găsesc pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte

2 comentarii

Aurora Irealis

Îmi plac ochii tăi
Verzi
Îmi pocnesc muguri
În oase
Când mă privești
Înfrunzesc
Ca un arțar
Trezit
În primăverile
Arctice
Dacă m-ai tăia
Aș curge dulce
Pe mânile care m-au ucis
Dar eu
Te iubesc
Ca un copac
Am prins rădăcini
În locul iubirii
Noastre
Iar tu ai putea
Să mă
Încolăcești
Ca o iederă
Să te agăți cu degetele
În părul meu
Arctic
Privind
Cu ochi
Verzi
Cerul care ne desparte
Când te sărut
Că așa se nasc
Aurorele
Ireale
Dintr-o îmbrățișare
Și un sărut
Iscate de ochii tăi
Verzi
Într-o primăvară
Arctică

10 comentarii

Fruntea sânilor

Când o să te dezbrac, de-o fi vreodată
În așternut brodat cu farmece de levănțică o să fie
Pe buze o să-ți strălucesc cu gânduri de amor o șoaptă deocheată
Și fruntea sânilor o să-ți încoronez cu lauri parfumați de iasomie

O să-i ridic în palme, sărut și-alint să le împart cu dărnicie
Și tu o să m-ajuți cu-abrupte trepte de suspine
Ei o să își zburlească miezul de smochină din rondul de petală cafenie
Cerându-mi să mă scriu cu vrajă un jurământ de viață-n tine

Domol o să alunec pe pântecul trăgându-mă-n altaru-ți de fecioară
Tu zăbovindu-mi descântarea cu prefăcută, neîncrezătoare și curioasă neștiință
Cu nume de femeie o să te botez întrând în Ierihonul coapselor întâia oară
Tu o să mă numești profet, și mag, și o să-mi dăruiești rodindu-mă credință

Minuni la care nu-îndrăznești să speri, pe care nici cu visul nu le-ajungi
O să-ți arăt în fiecare noapte, întotdeauna câte trei, ca-într-o magie
În așternut brodat cu farmece de levănțică tu singură o să-ți arunci
Trupul înmiresmat pe fruntea sânilor cu-îmbietor parfum de iasomie

Scrie un comentariu

Din nebăgare de seamă

E deja noapte, s-au schimbat anotimpurile, a încărunțit timpul. Mai ții minte ? Când te iubeam, la ora asta plângeau amurgurile de nebăgare în seamă. Acuma ele râd, nebăgându-mă în seamă.

2 comentarii

Cu pași de înapoi

Știu
Sunt
Gândurile
Sterpe
Cuvintele
Goale
Atingerile
Chinuri
Eu
Demon
Dar
Pe frunte
Sărutul
Unui vis
Te va zâmbi
Bucuria
Zbatere-între gene
Iar
Eu
Atingerile
Cuvintele
Gândurile
Ne luăm
Durerea
Care-ți sunt
În mine
Cu pași
De înapoi
În noaptea
Din care m-ai adus
Dându-ți binețe
Cu al meu
Adio
Îndepărtându-mă de tine
Cu pași
De înapoi

Scrie un comentariu

Încearcă și tu ( Să te uite )

Poate într-o zi
O să încerci și tu
La început
Îți trebuie curaj
Și nebunie
E confuz
Totul
Și nu te poți încrede
Nici măcar în tine
Nu te poți aștepta
Decât
La ce-i mai urât
Sperând
La ce-i mai frumos
Apoi
Te obișnuiești
Curajul
Îți dă aripi
Nebunia
Mărturisiri
Totul
E frumos
Dar în continuare aștepți
Ce-i mai urât
Însă nu-ți pasă
Ai curaj
Ai nebunie
Ai frumos, și ce frumos !
Să încerci
Așa am făcut și eu
Am încercat
Cu nebunie
Și curaj
Să te iubesc
Am reușit !
Frumosul așteptându-mă
Cu urât
Dar nu-mi pasă
Nu mi-a păsat
Încearcă și tu
Să iubești
Îți trebuie
Curaj
Nebunie
Și pe cineva dispus oricând
Să te uite

6 comentarii

Iscoada minții

Eu mă joc ? Cu mintea ta ?
Păi,
are curbe, ‘i obsesivă
udă-i când dorințe-o strigă
are bulgări de zăpadă
pe sub ei palma să-mi șadă
au ei nas, cârn, și pistrui
pot cu buzele să-i sui
mintea-ți are gură dulce
gustul meu în ea să-l culce
are coapse, și-între ele
pot să-ascund poftele mele
are brațe, să mă strângă
unghii-n carne să mă-împungă
când să țipe adânc îi vine ?
Nu cu mintea ta mă joc, cu tine

Scrie un comentariu

Bei o cafea cu mine ?

Dacă bei cafea
Bea-o
În fața ochilor mei
Așezată
În fotoliu
Cu picioarele strânse
Sub tine
Și deloc acoperite
De rochia
Prea scurtă
Să mi te ascundă
Privirii
Eu nu vreau
O să gust de la tine
Tu o să te apleci
Să-mi dai o gură
Dar
Or să mi-o vrea sânii
Iar eu
N-am să-i refuz
Doar o să-ți iau cana din mână
O să te împotrivești puțin
Dar o să-ți astup
Potrivnicia
Cu un sărut
Că doar vreau gustul tău de cafea
Ai promis că-mi dai
Să beau
De la tine
Apoi poți să te întinzi
În fotoliu
După ce ți se vor fi săturat
Sânii
Și gustul
De gura mea
O să-ți înapoiez cana
Să nu se răcească
Cafeaua
Cât o bei
Sprijinindu-ți picioarele
Pe umerii mei
Fără grija rochiei
Ramasă ridicată
Pe pântec
Că eu o să te beau pe tine
Așa ai promis
Că-mi dai să beau
De la tine

2 comentarii

Google

Numele meu
Nu are sonorități
Științifice
Ori academice
Financiare, nici atât
Iar în lumea afacerilor
Tale
E o ofertă
De neluat în seamă
Ca să-l găsești pe Google
Trebuie să cauți
“Cine mă iubește”
Și să apeși
“I’m feeling Lucky”

Scrie un comentariu

Neputând să iubească

Îl ignora
Cu o liniște
A buzelor
Și o lene
A privirilor
Pe care nu le mai credea
Nici ea
Trăda interesul
Doar pieptul
Care i se zbătea
În zădărnicia neajungerilor
În asprimile palmelor lui
Sufocând-o
Cu strânsoarea doritelor
Începuturi
Așteptându-se, hai odată, pornite
Și ea mai mult
Și-l umplea
Cu răsuflări ascunse
Îndemnându-i inima
Mai repede, mai repede
Să-i facă loc
Să-l strige, să-i vină
Printre coapsele încă săturându-se
Doar una cu alta
În pântec
În care să-l închidă apoi
Cu palme tremurând
Fierbinți uimiri
Ce mult îl vrea
S-o dezbrace
Cu palmele
Cu gura
Cu degetele
Așa cum o dezbrăca cu privirile
Numai pe ea
Numai pe ea dintre toate
Doar urechile
Îi sorbeau otrava
Altor șoapte
Îndemnând-o să se vândă
Ieftin
Că așa-s alte începuturi
Ieftine
Pentru un profit sclipitor
Ca un ciob
Dintr-o mărgea de sticlă
Spartă
Nici măcar de Murano
Cui o vrea
Pentru o chimie de-o noapte
Orientală
Poate două
Mințind-o
Că toate nopțile
Lângă o nouă viață
Sunt plicticos de păguboase
Și ea credea
Răsuflările
I se făceau de piatră
Și inima de piatră
Și pântecul
Tot de piatră
Ca și coapsele
Și palmele-i deveneau reci
De piatră
Iar privirile lui
N-o mai puteau dezbrăca
De piatră
Nu-l mai dorea
De piatră
În ea
Aștepta
Să i se umple fântâna trupului
Cu bănuți aurii
Aruncați în schimbul poftelor
De turiști tocmiți
Să-i aducă profit
Începând-o ieftin
Profitând de ea
Neputând să iubească
Cu sinceritate

Scrie un comentariu

Cu tine

O să mă urc în tren
Mai fumez o țigare
La capătul peronului
Aștept să urce oamenii mari
Cu bagaje mari
Cu vieți scumpe
Și frumos împachetate
Să nu se șifoneze
Ce oroare !
Până la destinație
Să-și verifice biletele
Eliminând orice urmă
De îndoială
Și apoi
Să-și ocupe locurile
În fotolii confortabile
Moi
Să nu le zdruncine drumul
Ordinea
Interioară
Eu sunt un om
Mic
Bagajul meu
E mic
Îl țin în palmă
Și nu am loc
Nici bilet
O să stau în picioare
Pe culoar
O să mâ zgâlție
Fiecare imperfecțiune
La îmbinarea șinelor
Fiecare trecere
De macaz
Dar o să mă pot plimba
De la un capăt la altul
Al trenului
Fugind din calea
Controlorilor
Vieții
Pot să deschid toate geamurile
Să șuiere
Răsuflarea vieții
Pe culoar
Oamenii mari
Să închidă grăbiți
Ușile compartimentelor
Lor
De teama
Romantismului
Eu o să stau cu ochii închiși
Cu capul atârnat
Afară
Răsuflarea vieții
O s-o fure pe-a mea
Când n-o să mai pot
O să mă trag înăuntru
Râzând
Iar oamenii mari
O să mă privească
Dezaprobator
Eu o să râd
Și o să strâng în palmă
Bagajul meu mic
Mai e puțin și ajung
Se văd deja culmile dealurilor
Care înconjoară orașul
Tău
Iubito
Trenul meu nu oprește
În gara ta
Dar eu o să sar
Oamenii mari o să-și facă cruce
Și o să-și continue drumul
Nemaitulburat
De mine
Rostogolindu-mă pe un câmp
Pustiu
De lângă
Orașul viselor mele
Tu
Așteaptă-mă
La tei
Am un bagaj mic
De om mic
Având doar vise
Mari
Îl strâng în palmă
Linia vieții
Cu tine

Scrie un comentariu

Ce se petrece-n tine seara ?

Ce se petrece-n tine seara ?
Aud suspine ronde
Iar prin ferestrele dantelelor
Opace-împletituri
N-ai zice
Privesc degeaba
Abia dacă zăresc
Nisipul pielii strălucind amor
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să te privesc
Cu obrajii degetelor
Ard
Să știe
Ce se petrece-n tine seara ?
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să îți ascult
Răsuflarea
Cu urechile palmelor
Chiar sub poala sânilor
Că pentru gustul ei
Din labirintul dantelelor
Printre coapse împletite
Îmi pleacă și buzele
Să-ți caute gura cuvintelor
Pe pipăite
Călcând încet
Cu tălpile umede de amor
Ca să afle
Ce se petrece-n tine seara
Mai înainte să mă petrec eu

2 comentarii

Eu înfloresc cireșii

Iubesc să mănânci
Cireșe
Râzând alb
Cu buze roșii
Și codițe verzi
Ascunse la urechi
Poate de asta
Numai când mă gândesc eu
La sucul care-ți curge
Pe gât
Pe sâni
Și pe care o să-l beau
Picături
Chiar peste cișmelele lor
Și la sâmburii
Pe care am să ți-i culeg
Din poală
Ca să-mi fac loc
Gură lacomă
În dulce șerbetul
Tău
Înfloresc cireșii

3 comentarii

Două palme

Doar două palme
Îmi trebuie
Să te trântesc
Îndărătnică
În moalele așternutului
Și doar două
Să-ți prind obrajii
Ca să-ți sorb răsuflările
Una câte una
Printre buzele ude
Două
Mi-ar trebui
Și să-ți strâng sânii
Să nu-mi mai fugă
Gurii
Și doar două palme
Să-ți prind fundul
Cât îți mușc
Între coapsele
Și apoi
Tot două
Să mă sprijin
Pe șoldurile tale
Iar ție
Două îți trebuie
Să mă pălmuiești
Citindu-mă
Și două
Să transcrii
În tine
Scrisul
Două palmelor mele
Ca să nu le uiți
Senzațiile

Scrie un comentariu

Dumnezeu știe

Ea se numea Dumnezeuștiecum
El, Dumnezeuștiedece
Numele le-au fost puse la naștere
De Dumnezeuștiecine
Nu se uscase lutul
Dumnezeuștiedece
Că ea și era ca trasă prin inel
Dintr-o coastă bună a fost
Dumnezeuștiecum
Apoi Dumnezeuștiecine
Le-a suflat Dumnezeuștiece
Că Dumnezeuștiedece
Și Dumnezeuștiecum
Ne-am întâlnit noi
Să rodim Dumnezeuștiece
Aici
Pe pământ
Dumnezeuștiecine
Poruncindu-i
Dumnezeuștiedece
Să te iubească
Dumnezeuștiecum

Scrie un comentariu

Ploile din ei

Ei nu s-au cunoscut niciodată
Într-o băcănie
Li s-au atins poftele
Dar nu și foamea
Într-o librărie
Li s-au atins curiozitățile
Dar nu și cunoașterea
Într-o gară
Li s-au atins plecările
Dar nu și destinația
Apoi
Într-un parc
Li s-au atins pașii
Dar nu și plimbarea
Până când
Într-o furtună de vară
Atingându-li-se norii
Pe cer
Sub un pod
Li s-au atins
Foamea
Cunoașterea
Destinația
Și trupurile
Dar nu privirile
El mirosea a iarbă udă
Ea mirosea a câmp reavăn
Ea înflorea în curcubeu
El rodea în poala ei
Și când se potolea furtuna
Ei nu se cunoscuseră niciodată
Și vară de vară
Nu se cunoscuseră niciodată
Doar ploile din ei
Se știau
Până s-au despărțit
Verile
El o aștepta
Foame
Cunoaștere
Destinație
Ea trecea
O toamnă
Iarnă
Primăvară
Și vara
Ea a venit
Iarăși
însoțită
De Celcarelestăpânea
Și Dineidoi
Iertarea păcatelor ei
Cu ochii lui
Și părul ei
Cu zâmbetul lui
Și râsul ei
Până când
În furtună
Dineidoi a fugit repede
În brațele Celuicarelestăpânea
Și ea a fugit către Celcarelestăpânea
Dar ploile din ea
Strigau după ploile din el
Cu glasul furtunii
S-a întors
Din nedrumul ei
Și a fugit
Către
Destinația
Cunoașterea
Foamea
Lui
Așteptând-o
Sub un pod
S-o înflorească curcubeu
Și să rodească în poala ei
Adăpostiți de furtună
Udați doar de ploile din ei
Și iertați
De Celcarelestăpânea
Și iubiți
De Dineidoi

2 comentarii

Femeia femeilor mele

Femeie !
Nu știu
Ce Dumnezeu te-a făcut
Dar nu din coasta mea
Poate din gândurile mele
Dezbrăcându-te
În grădina Raiului
Din palmele mele
Împreunându-ți sânii
Să le închine sărut
Pe floare
Din buzele mele
Încercuindu-ți toate golurile
Cu sete
De gustul tău
Din brațele mele
Umplându-se cu tine
Să nu mai pleci
Din coapsele mele
Nemaidezlipindu-se
Dintre ale tale
Încleștându-le
Din mine
Făcându-te pe tine
Femeie
Femeia femeilor mele

Și vezi
Cuvintele mele
Sunt făcute
Cu tine
Femeie
Femeia femeilor mele

Un comentariu

La ce bun?

Nici vorba
Eu n-am nevoie
Nu-mi trebuie
La ce bun
Trupu-ti mie? 
Eu ma satur
Privindu-te
Adulmecandu-te
Ascultandu-te
La ce mi-ar trebui
Privirea ta
La ce ti-ar trebui
Mirosul meu
La ce mi-ar trebui
Gustul vorbelor tale
La ce ti-ar trebui
Cuvintele gustului meu
La ce mi-ar trebui
Palmele sanilor tai
Peste obraji
La ce le-ar trebui
Obrajilor sanilor tai
Peste ei
Palmele mele
La ce mi-ar trebui
Ochiul
Pantecului tau
La ce i-ar trebui
Pantecului tau
Geana ochiului meu
La ce mi-ar trebui
Gura coapselor tale
La ce i-ar trebui
Gurii coapselor tale
Buzele mele
Ce tot o scalzi atat! 
Scalda-ma pe mine
La ce bun? 
Sa ne iubim! 

Un comentariu

Și o să mi te întorci

Îți plouă
Stropi fierbinți
Peste trupul nădușit
Lac de pofte
Satisfăcute
Peste care ai turnat
Balsamuri
Și arome
Să ștergi păcatul
Să piară mirosul
Și gustul
Meu
Să ți se moaie carnea
Să iasă din ea
Urmele dinților
Și palmelor
Mele
Părul
Ți-e ca o salcie
Curgând
Iertarea Cerului
Îndreptându-i
Inelele
Meșterite de mine
Cât le șopteam
Sânilor
Povești rușinoase
De pe ei
Ți se șterg toate
Ce ți le-am lăsat
Să nu-mi uiți
Gustul
Pe pântec
Printre coapse
La tălpi
Sub tălpi
Te speli de mine
De întâiul tău
Ca-n apa Iordanului
Iubito !
N-ai fost o sfântă
Că altfel
Nu mi-ai fi fost
Dar eu te iert
Și tu o să te ierți
Și o să mi te întorci

Scrie un comentariu

Senzație !

V-am văzut sărutându-vă !
Am văzut
Cum îți ținea capul
Pe după gât
Într-o palmă
Cum îți nesocotea mătăsurile
Cu cealaltă
Frâmântându-ți sânii
Cum îți depărtasei
Coapsele
Așteptând să te caute
Între bronzurile lor
Cum îi ții părul
Strâns în pumnii tăi
De teamă să nu-i plece gura
De peste a ta
Înrobindu-te cu plăcerile
Altui gust
Cu mușcătura altor dinți
Cu arsura altor buze
Nu
Nu-ți reproșez
Știu
Că eu
Nu te pot iubi așa
Dar poate
Data viitoare
Mă primiți și pe mine
Între voi două
Să mă învățați
Iubirea
Așa cum e ea
Senzație !

Scrie un comentariu

Unde și cum

Îmi spui că
Nu ești frumoasă
Ai doar
Un trup exotic
Gânduri excentrice
Și dorințe extatice
Că-i o coincidență
Să semeni cu ea
Păi nu
Coincidență ar fi dacă
Te-aș atinge
Unde și cum
O ating pe ea
Te-aș dezbrăca
Unde și cum
O dezbrac pe ea
Te-aș săruta
Unde și cum
O sărut pe ea
Te-aș avea
Unde și cum
O am pe ea
Așa că
Să-mi spui
Unde și cum
Și abia apoi
Putem vorbi
De coincidențe

Apropos
Și ea-mi spunea
Că de unde
Și cum
Că nu-i frumoasă
Coincidență ?

Scrie un comentariu

Guraliv (Simetrii, Vorbeste-ma si tu)

Tu la o masa, eu la o masa, tu singura, eu, ce sa spun, ma intriga simetriile tale, de exemplu, alunita de pe buza de sus, pai bine, m-ai intreba unde e simetria, pai, cum sa-ti spun, se vede ca stai picior peste picior, doar ca sa strici simetria coapselor, asa cum s-ar vedea ele pe sub masa, si s-a vazut, nu tot, dar pun pariu, pe dantelele lor, ca intre ele, sub dantele, ascunzi simetria alunitei de pe buza de sus. N-am sarutat niciodata alunite simetrice, ca daca as face-o nu te-as mai dezlipi de mine, si-n timpul asta ti-as masura celelalte simetrii, de exmplu, a sanilor, pe care i-as fixa cu palmele apoi as masura distanta dintre ei fix intre alunele lor, cu gura, si pun pariu pe dantelele lor ca ar fi la fel, de la stangul la dreptul, si de la dreptul la stangul, iar pe axa lor de simetrie as cobora cu ochii inchisi, ca doar te masor cu gura, pana la intersectia cu simetria soldurilor. Spune-mi tu ca nu exista si eu o sa te contrazic. O sa-i fixez cu palmele si o sa fac un desen ajutator, un triunghi isoscel, sa-i sprijini varful intre coapse cat il trasez eu, cu gura. Nu esti convinsa, pai nu pot sa-ti demonstrez asa, tu la o masa, eu la o masa. Trebuie sa te masor pe un acelasi plan, alb si orizontal. Nu, n-am terminat. Spui ca-s prea guraliv, asa-i. Ia mai vorbeste-ma si tu! 

Scrie un comentariu

Nu numai

Ce-ai mai facut astazi? 
Nu intrebam
Dar n-am avut altele
Si m-am gandit la tine
Sau m-am gandit la tine
Si din cauza asta
N-am avut altele
Oricum
Altele
Nu-s niciuna
Ca tine
Nu ma mai gandesc
La ele
Ca-s ocupat
Sa ma gandesc la tine
Tu te-ai gandit
La mine? 
Sa vezi
Ce am visat
Aparent nimic
Deosebit
Nevinovat
Buze
Sani
Coapse
Fierbinteli
Suspine
Panica de dupa
Ca nu puteam sa plec
Atat de bine mi-a fost
Cu mine
In tine
In vis
Ce mai zici
De asta
Si nu numai? 

P.S.
Celelalte… vorbeste lumea
Uita-te la palmele mele
Au numai urme
De trupul tau
In ele
Si privirile
Au numai urme
De trupul tau
In ele
Si cuvintele
Te imbraca
Ca niste dantele
Provocatoare
Doar pe tine
Ca buzele imi asteapta
Doar buzele tale
Intre ele
Si nu numai

Scrie un comentariu

Codul Culorilor

Cand ploua
Mirosi a Cer
Violet
Si eu a Pamant
Violet
Tu ma uzi
Eu te usuc
Si intre noi
Miroase a lavanda
Inflorind
Betie
Pentru simturi
Violet
Vezi
Tu peste mine
Eu sub tine
Asa am fost mereu
Violet
Poate intr-o noapte
Voi fi eu
Peste tine
Si tu
Sub mine
Ca noaptea
Nu se disting culorile
Nici pozitiile
Cardinale
Or fi stiind Cerul
Si Pamantul
De ce
Eu cred
Ca ne vor
Pe tine floare
Galbena
Pe mine
Polen
Galben
Ca atingandu-ne
Sa rodim
Verde
Tu mirosind a stea
Eu a intuneric
Nespus
Patrunzandu-te
Cu un viitor
Cuvant
Fara culoare
Doar cu
Insemnatate
Sa descifram
Codul culorilor
Cu cheia vietii

Scrie un comentariu

Capăt de începând

Ai părul negru și lung, câteodată cârlionti pe degetele mele îl pui
Și ochi verzi, ba albaștri, te necăjesc, știu, au adâncuri căprui
Obrazul alb, puțină rodie-n gropițele lui, ce oriental mister
Și buze pline de șoapte, care într-un zâmbet se nasc și în râsete albe pier
Pe gât îți zăresc o cărare, s-o urmez cu nedumeritul sărut, oare unde ajunge
Dă-mi, lasă-mă să-ți desfac bluza puțin, spre sâni drumul ei pare a curge
Doi bulgări, rostogoli de zăpadă cu nas cârn, sâmbur între petale de înflorită migdală
Să-i ocolesc, să trec printre ei, să-i mângâi, să-i mușc, le-ar place, am o banuială
Când e timpul să plec de la ei, îmi iau rămas bun lăsându-le chiar pe cârn, mă întorc, gustul meu
Urmez cărarea, un diamant pe pântec îmi spune că la capătul ei te voi întrupa, tu pe mine în zeu
Mă opresc să-înțeleg cum de-i acolo și nu în alt, plăceri mirene-ascunzând, loc
Îl ating cu vârful degetelor, cu buzele, simt cum altarul vieții îți arde al neînceputului foc
A lui fierbințeală și mie fruntea îmi scaldă în gânduri prefăcute sudoare
Buzele mi-s uscate, mi-e sete, să cobor să te beau, izvor mi-ești promisă la capăt de trupească cărare
Genunchii, ți-i văd strânși, fusta-i de vină, ori de călătoria mea le e teamă
Și răsuflarea, șoapte sporind răspunsuri la neîntrebări încep să o geamă
Încet, tare încet, petala de înflorată mătase o să-ți desfac, dar mai întâi funda ei de cordon
Pe-a trupului cărare mai bine îți merg dacă porți doar haina goliciunilor de femeie devenindu-mă om
S-o lași să curgă în colorate și potrivnice valuri
Și de se-agață, palme am s-o ajute, pe ale șoldurilor așteptându-le maluri
Tu doar să unduiești în marea de înflorată dantelă, cu îndemnare și lin
Genunchii nu-i lăsa să se desfacă până-n rotundul lor palmele nu încep să mi le închin
Abia când valurile de mătase o să-ți șadă acuarelă ghem la picioare
Din strângându-se-a lor sfială o să să urc spre a doritului capăt de păcătuind cu tine carare
Nu, nu tu, pe mine lasă-mă să urmez linia vieții dintre coapsele-ți tremurând
Încălțându-mi buzele cu jurată dorință, pe ea, la capăt de începând, în tine vreau să ajung.

Scrie un comentariu

Cum spun eu

Te-au mințit buzele mele
Desfăcându-le pe ale tale
În timp ce
Limbile ni se împleticeau
Ca într-o beție
Onirică
Și
Cu palmele
Îți mângâiam sânii
Ocolindu-le rotundul
Căutându-le prin dantele
Rosturile micuțe
Și tari
Și ce tari erau !
Sau
Pe sub fustă îți
Cercetam strânsul coapselor
De vreun izvor
Din care să-mi sting setea ?
Au mințit degetele mele
Descheindu-ți nasturii
Da, pe unii i-am rupt cu dinții
Dar nu din răutate
De foame
Simțeam prin mătăsuri
Parfumul tău de piersică
Moale și dulce
Îmi umpleam gura cu tine
Și te frământam
Și pe tine cu mine
Te umpleam
Până spuneai pierdută
Gata !
Și-ți opreai
Unghiile
În carnea mea ?
Poate că te-am amețit
Dar nu cum spui tu
Mințindu-te
Ci cum spun eu
Iubindu-te !

2 comentarii

La cină

E vina mea
Nu trebuia să-ți spun
Doar să mă mulțumesc
Privindu-te
Zâmbind, râzând, mergând
Căutându-ți gura
Mușcându-te
În toate formele
Gustându-ți toate culorile
Frământându-te
Și sorbindu-te
În gând
Acuma
Tu stai goală
Cu plăceri încă zbătându-ți-se
Sub pleoape
Cu așternutul potrivit ghem
Sub mijloc
Arcuindu-mi-te
Bizantin
Oferindu-mi-te
Să-ți sărut
Sfinții sânilor
Și icoanele
Altarului coapselor
Să te pătrund
În iureș păgân
Ca un sultan
Dând la perete ușile
De la iatacul cadânelor
Tu stai goală
Chemându-mă
În nesfârșit
Eu știu
Că s-a sfârșit
Mă așez în genunchi
La marginea patului
Și mi te-aduc
În podul pamelor
În cerul gurii
Să-mi iau rămas bun
De la fierbințelile
Și gusturile
Tale
Și nu mi-aș lua
M-aș arunca în tine
Ca un sinucigaș
În valurile oceanului
Tu-mi răsucești între palme
Toate văile și vârfurile
Trupului
Îmi răscolești între buze
Toate gusturile
Florilor lui
Cu o mână mă împingi
În iezerele tale
Sufocându-mă
Cu alta-mi umbli
La cingătoare
Și vrei să-mi spui
Nu-mi spune !
Taci !
Îți leg buzele
Cu ale mele
Să taci !
Să nu mă legi tu
Cu vorbele
Cu care te-aș lega eu
Mă muști
Mă doare
Până în suflet
Țipă, urlă
A înnebunit
Îl auzi ?
Mă ridic
Și te privesc
Printre lacrimi
Tu nici măcar nu vezi
Că plâng
Că plângi
Ai înțeles că trebuie !
Să plec
Altfel
Am rămâne unul în celălalt
O veșnicie
Pedeapsă
Pentru că ne-am dorit
Efemer
Și nu ne putem rămâne
Sclavi
Unul Altuia
Și eu, și tu
Suntem așteptați
De stăpânii noștri
La cină

2 comentarii

Ritual empiric (Electro-magnetic)

Poate nu știi
Dar când deschid palmele
Pot să fac din ele
Fluturi
Ți s-ar așeza
Pe obraji
Să-ți deschidă buzele
Întâmpinându-le
Pe ale mele
Cu ochii închiși
De
Nupoțisămaispuinimic
Că-ți aleargă respirația
Gonită de o frământare
Magnetică
Între coapsele
Apropiindu-mă de ele
Și pe sâni
Ți s-ar așeza
Fluturii palmelor
Acoperindu-le mugurii
Într-un
Ritual
Al fecundării
Pregătindu-i
Să-mi cunoască gura
Când ei ți-ar fi
Așezați electric
Pe șolduri
Paralizându-ți neîmpotrivirile
Cu fulgere
În pântecul
Așteptându-mă
Să-ți creez
Cel mai acustic
Scurt-circuit
Încă nedescoperit
În fizica moleculară
A trupurilor noastre
Al tău ca o floare deschizându-și
Cămările pline cu nectar
Fluturilor mei
Construiți de palmele
Unui savant
Înnebunindu-l
Empirismul
Ritualului fecundării
Tale
Acuma știi
Și te declar absolvită
Summa cum laude
De toate păcatele
Mele
Cercetându-ți fizica
Dorindu-mă-ți
Scurt-circuitându-ne
Electro-magnetic

Scrie un comentariu

Crezul

Nu cred în storii de paradă scrise prin albume ilustrânde
Și nici în cele iscusite de ruginite laice penițe prin romane
Nu cred în guri ce spun că buzele nu-și caută flămânde
Și nici în trupuri ce-și refuză a altor trupuri foame
Nu cred în coliere însăilate din împietrite-adânci morale
Și nici în inelare îndoite strâmb în cruci de pietate
Cred în iubire și-n ale ei nescrise legi fundamentale
Și în dorințe descuind centuri impuse de ipocrit sociala castitate
Eu cred în adevăr, chiar de nu e pe placul marilor prelați
Și-n rugăciuni șoptite-n întunericuri păgâne
Cred în altare având pereți doar cu nesfinți pictați
Eu cred în el și ea născând din efemerul ieri eternul mâine

2 comentarii

În premieră

Bat gongurile de amurg, vestind liniști ce peste zi se-îndeasă
Stele, sfios din țesătura cerului la joacă-încep să iasă
Lunii i se pare că nu-s poveștile de ieri la locul lor
Le rânduiește într-un pregătind pe mâine înserat decor
În părul verde, tei purtând parfum, de gâze rotunjit mărgele
Pe-un gard de mult bătrân, albe rochițe de înflorate rândunele
Castani cu barba deja aspră, pe colț un felinar clipind nervos
Foșnete de adorminde turturele într-un nuc sfătos
Orașul se acoperă cu plapumă de noapte bună
În umbra nerostirii, de aur un sărut pe-o tremurândă mână
Priviri pierind în lacrimi pe-ascuns îngreunând o geană
O întrebare pețitoare și un răspuns oblojitor pentru un suflet vie rană
Pe-o uliță pustie, trecând a timpului frontieră
Un cavaler de modă veche își pierde inima în premieră

Scrie un comentariu

Străin

Să fiu eu seara care taina știe să ți-o înțeleagă
Care de jurăminte sacre, cu sabia dorințelor trupul ți-l dezleagă
Departele care-l privești printre întredeschise gene
Răsuflarea care îți fierbe sângele în vene
Dorința nebunească care-ți înțeapă inima cu-a ei dulce putere
Dantela care te zgârie cu rușinata și nevinovata ei plăcere
Mătasea care în vårful sânilor de-obrăznicia lor ți se agață
Să fiu eu strășnicia care în pântec vrei să îți sădească viață
Glasul rostindu-ți gândurile pe care tu nu le poți spune
Palma care te mângâie cu încă ale tale-asprimi păgâne
Degetele care te țipă pătrunse-n locuri care după mine plâng
Sărmanul așternut pe care coapsele cu desfătare se desfac și-l strâng
Aș vrea să fiu eu ascunsa poftă care te-înăbușă, te nădușește
În tine să-întrupez străinul care pe-ascuns și în tăcere suspinul ți-l trezește

15 comentarii

Învăț învățându-te

Poate într-o zi
Îți voi ajunge
La buze
Să le învăț
Culoarea
Dis de dimineților
Învățându-le
Să mă sărute
Împungându-mă ușor
Cu vârful limbii
Hrănindu-mă
Cu gustul tău
Că până acuma
Ți-am învățat
Doar gustul pașilor
Învățându-i
Să-mi calce ușor
Șoaptele gâdilându-te
Și doar
Rotundul genunchilor
Ți-l știu
Învățându-i
Să-mi strângă sărutul
La spate
Și doar
Fierbințeala coapselor
Învățându-le
Să-mi stingă setea
Cu nectarul macului
Ascunzându-și petalele
Între ele
Poate într-o zi
Voi învăța
Cum e să mă săruți
Învățându-te
Să mă săruți
Dar până atunci
Mai am atâtea
Să învăț
Învățându-te
Linul șoldurilor
Cremenea pântecului
Povârnișul sânilor
Și nu cred
Să termin viața asta
De învățat
Învățându-te
Așa că
O să-ți las
Cu ce știu deja
O încă-o viață
Să o înveți
Să te învețe
Despre noi
Învățându-ne

12 comentarii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 694 other followers