Gânduri desperecheate

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ștergând punctul de final.

Read the rest of this entry »

147 comentarii

Astronomic

El
Era astronomic
Atât de pierdut
În amintiri
Că deseori
Universul
Îi cerea sfatul
Iar Timpul
Încetinea pasul
Când îi trecea
Pe față
Dar poate tocmai de aceea
Era singurul având
Sărutul priceput
Numai ei

El
Era astronomic
Sărutul priceput
Numai ei

Lăsați un comentariu

Un sărut priceput

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi
Ca niște galaxii
Fabuloase
Înconjurați
Lung
De gene
Fremătând
Aurore
Sentimentale
Izbucnind zâmbete
La capătul buzelor
Neîncăpute încă
În gura unui sărut
Priceput
Și sâni
Ca niște saturni
Gemeni
Constelați cu inele
Polare
Necercetate încă
De gura unui sărut
Priceput
Ea nu avea
Vârstă
Doar un pântec
Neted
Zburdat de un singur crater
Moștenirea unei cândva
Creații
Început putându-i-se
Oricând întâmpla
Dintr-un singur sărut
Priceput

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi așteptând
Gura unui sărut
Priceput
Să-i descoase
Suspinele
Ascunse între coapse

Lăsați un comentariu

Dihotomie

Plouă
Cu cireșe amare
Curg roșu
Și se împreunează
Pământ
Cu negru
Bărbați
Încremeniți
Își dezgheață
Sevele
În dulce
Amarul
Creației
Pline de flori
Mii
De alburi
Le vor fi brațele
Verzi
Și de roșu
Dulce
Amar
Cărămizie
Agonie
Înainte de moartea
Albă
Adunată din mii
De vieți
Albe
Dezbracă-te iubito
Și joacă-mi
Cireașă amară
Cu tălpi albe
În brațe de pământ
Negru
Încremenit bărbat
Dezgheață-mi sevele
Cu dulce
Amarul
Creației
În mii
De alburi
Alte vieți așteptându-mă
În tine
Înainte de agonie
Cărămiziu
Infern

Lăsați un comentariu

Însușire

Sălta ștrengărește
Fără să-i pese de privirile rodind-o
Ca o rândunică tocmai desprinsă
De cuib
Și bucurându-se
De înaltul cerului
Deși
Timpul îi înflorise mugurii
De primăvară
În culori de vară
Fierbinte
Ridicându-i sânii
Să le fie palmelor lesne
Să le deprindă rotundul
Și buzelor
Să le trezească interesul
Curgându-și sărutul
Peste
Și sub
Bolțile lor
Pe șeile șoldurilor
Spre gura pântecului
Deschizându-se
Gata
Mirată
Dintre coapsele
Încă neștiind
Frământările
Necunoscutului

Iar de-o auzi râzând
Ai să roșești
De rușinea gândurilor
Însușindu-ți-o

Lăsați un comentariu

Mondenă

E coadă
La toate chioșcurile
De ziare
Cu tine
Pe prima pagină
Se strânge lumea
Nebună
Să plătească
Câțiva arginți
Pentru ochii tăi
Verzi
Doar câțiva
Cu mâinile în buzunare
Îți comentează
Jerpelit
Frumusețea goală
Toți ceilalți se împing
Unii în alții
Să-ți cumpere
Ochii
Verzi
Au anunțat la știri
Misterul
Din adâncurile lor
De atunci
Toți
Se îmbulzesc să-l caute
Câteva femei
Tinere
Pipăie cu gelozie
Hârtia
Lucioasă
Se visează
În trupul tău
Și sunt uimite
De misterul
Verde
Al ochilor
Dacă ar privi cu atenție
În strălucirea
Tiparului
Iubindu-te
Cu lumina ochilor
Căprui
M-ar zări
Mister

Un comentariu

Amorul artei

Cu o mână ții cartea
Cum i-ai ține lui
Puțin ridicată
Bărbia
Cu un deget
Răscolești ușor colțurile
Paginilor
Cum i-ai răscoli lui
Sprâncenele
La răstimpuri
Îl umezești pășindu-l
Cu vârful limbii
Să poți deschide lesne
Altă pagină
Cum i-ai deschide lui
Buzele
Suspini și tresari
Uimindu-te
De carnea cuvintelor
Și le regăsești urmându-te
Cu gânduri umplându-ți palma
Scriindu-ți-se cu degetele
Pe trup
Te împotrivești coperților sfioase
Închizându-se
Și ți le supui
Dintr-o mișcare apăsată
Printre ele
Cum
Ți-ar deschide el
Coperțile
Coapselor supunându-i-te
Sfioasă
Apăsând
Printre ele
Dintr-o mișcare
Bărbia
Să-ți poată citi
Uimit
Carnea
Albă scrisă Braille
De orbul degetelor
Furișate
Printre mătăsuri
Umezind-o pășit
Cu vârful limbii
Să-i poată răsfoi paginile
Ușor

Ți-aș umple palma
De cuvinte
Pe care le-ai putea întinde
Dintr-o mișcare
Cu degetele
Printre coperțile coapselor
Dacă mi-ai ține
Puțin ridicată
Bărbia
Să-mi citești în ochi
Dorința

Un comentariu

Alchimie

Torn‎
Intr-un trup
Feciorie‎
Pun sani
Inmugurind‎
In palme‎
Lipesc‎
Fruntea‎
De pantec
Sa-i ghicesc viitorul
Cat ii sarut gura
Aspra
Ma sprijin
Pe coapse
Si leg totul
Cu unghii
Patrunse
In carne
Iar in ochi
In ochi iti stralucesc
Smaralde‎
Acoperite cu gene lungi
Oftandu-ma
Printre buze
Pipaindu-mi
Existenta‎
Asa sunt obtinut‎
Eu‎
Iubindu-te

Lăsați un comentariu

Imaginarius

Simțeam căldura
Sânilor
Parfumul
Început de poveste
Pe trup
Îți număram bătăile inimii
Și înmuguream
Vopsit cu acuarele
De primăvara
Care-ți topea privirile
Alăturându-mă-ți
Iscoditor
În cuvintele roșii
Pe care mi le imaginam
Toate
Chemându-mă
Să le obosesc
Până mi s-ar fi supus
Șoapte oftate
Cu ochii închiși
Zâmbeai cu alb ascuțit
Gata să-mi muște
Coronițe
Pe umeri
Și pe piept
Înnobilându-mă premiant
Al fecioriei tale
Te-am atins
Ușor
Din graba poftelor
Și te-ai strâns
Ca o anemonă
Ferindu-și culorile
De ochii pictorului
Dar povestea mea e tot acolo
În tine
Așteptând liniștea
Care să-i desfacă
Tâlcul
La căldura sânilor
Și în parfumul trupului

Un comentariu

Neștiut

De atâtea ori
Un genunchi peste celălalt
De câte ori
Îmi trec limba
Peste buzele
Uscate
Te privesc în ochii limpezi
Și în adâncuri
Îți zăresc gânduri
Zămislind povești
Doar născocite
Te inspir
Și-ți simt sânii
Strecurându-mi-se
Înfrigurați
Sub plapuma palmelor
Mă inspiri
Și-mi simți gura
Strecurându-ți-se
Flămândă
Pe sub dantelele coapselor
Un genunchi lângă celălalt
Nu mă ridic din tine
Pleci
Te duci
Într-o casă
Te dezbraci
Te îmbăiezi
Te privești în oglindă
Goală
Eu vin din adâncuri
Limpezi
Zămislindu-mă
Născocire
Înlănțuindu-te
Din spate
Închizi ochii
Și mă strângi între coapse
Neștiut

7 comentarii

Muritor, femeie în floare

Tu
Primăvară
Verde
Lacrimi înmugurind
Mângâieri
Petale îmbobocind
Curcubeie
Te iau în palme
Și suflu peste tine
Gânduri
Să-ți desfac aripile
Zborul
Să te învăț
Șoptit
Sărut
Peste trupul
Înlănțuit cu rugi
Dezlegat cu parfum
De femeie în floare
Tei cu trup
Alb
De plop
Adormindu-mă
Sub privirea Lunii
În brațele anotimpurilor
Botezându-mă
Ultimul
Muritor
Uitat
Primul
În veșnicia
Zborului
Șoptit
Sărut
Peste trupul
Înlănțuit cu rugi
Dezlegat cu parfum
De femeie în floare

Lăsați un comentariu

Rosturi

Ți-e
Înmugurită
Abia
Mlădița
Că de rosturile mele
Și plină-i
Primăveri mijindu-mă
Verzi
Le astup
Cu toamnă
Începându-ți rodul
Castaniu
Și între buze
Rostul
Cu ale mele-ți
Ung
C-apoi
Să-mi astupi gura
Cu rostul sânilor
Zidindu-i între palme
Pe pântec
Nu-mi găsești
Rost
Dar mă împingi
În al coapselor
Pe gustul tău
Mâ-înveți
Cu gustul meu
Să-l umplu
Și rostul minții
Cu șoapte-ți lecuiesc
Vaietele
Eu te rostesc
Tu
Rostuiește-mă-ți

Lăsați un comentariu

Atât de prea puțin !

Atât
Te-am lipsit cât să-mi tragi sufletul
Fuioare prin inele de cuvinte
Vise păcătuindu-te nopți cu povești
Zile
Noi
Drumuri pășindu-se întors
Fulgi din zăpezile stelelor
Lut cântând în vatra curcubeielor
Stins cu apa sfântă a mângâierilor
Nevinovate
Născătoare de lumini în noroioase
Cenușiuri
Plouă-ne peste prăpăduri
Ceruri îmbujorundu-ți cuvântul
Gândul
Eu
Prea puțin

6 comentarii

Păcatul creației

Se zvonește, gândito, că s-ar fi deschis Raiul pe pământ. Să nu mergem să-l vedem, că la porți ne vor verifica sfințenia, iar lăsându-ne să intrăm te voi avea în auzul tuturor cuvintelor lumii, asurzindu-le cu uimirea mărturisirilor mele, iar ăsta îi va fi sfârșitul, și nouă începutul, de credință născută omenește, dintr-un păcat al creației.

4 comentarii

Goală

Știu că uneori
Ți-e poftă
Să te simți
Goală
Nici eu
Nu ți-s mult
Diferit
Am aceeași poftă
Ca a ta
De tine
Goală
Poate într-o zi
Îmi vei da
Să te golesc
Bându-te
Din adâncul ochilor
Din vârful limbii
Din cerul gurii
Din colțul buzelor
Din tresărirea umerilor
Din amforele sânilor
Din ochiul pântecului
Din palma coapselor
Din spatele genunchilor
Din buricele gleznelor
Să ne săturăm amândoi
De tine
Goală

3 comentarii

Insomnie

Așa-i că dacă n-ar fi gândurile mele ai dormi neîntoarsă până dimineață ?

4 comentarii

Te feresc de mine

Dacă mă port ocrotitor, și din cauza asta mă simți nelipsindu-ți, e pentru că te feresc de privirile care-ți sfâșie hainele, de palmele care te frământă, de buzele care te sapă, de gândurile care te amăgesc. Te feresc de mine.

3 comentarii

Teoria despre tine

Mărturisesc, înainte să te recunosc aveam o înțelegere fundamental greșită asupra divinității. Când am înțeles, a fost o revelație, că Tu, am început să fac tot felul de calcule, am descoperit chiar legi noi ale fizicii corpului, stări absolute, și critice, ale lui, ba chiar am experimentat imponderabilitatea, punându-mă în pericol de coeziune cu neantul. Iar rezultatul este atât de simplu că pare omenește imposibil de neînchipuit: Timpul există numai în afară din tine.

2 comentarii

Privindu-te, să mă ierți

Dacă mă întrebi
Nu mai știu ce povești
Îți spuneam
Că-mi cădeau cuvintele
În abisuri verzi
Și în liniștea de după
Li se amestecau ecourile
În ceruri căprui
Nu mai înțelegeam nici eu
Dacă începusem
Ce terminam
Sau terminasem
Ce începeam
Oricum
Tu ai înțeles
Că te umblam
Cu palme neastâmpărate
Încălțate în suspine
Pingelite
Dar
Eu te pășeam
În vârful buzelor
Încet
Sfios
Cu teamă
Pe alocuri
Să nu-ți las și ție
Urmele
Trecerii mele
Deși
Știi bine
Cum m-ai amețit
Plimbându-mă pe gură
Și de căte ori
M-ai pus
Să-ți înconjor
Sânii
Să-i cobor
Să-i urc
Până în vârfuri
Ca pe urmă
Să mă rostogolești
Pe pântec
Între coapse
Iar desfăcând
Genunchii
Și prinzându-mi palmele
În glezne
Să mă pierzi
Pentru totdeauna
Al tău

Ascultă
Acuma îți vorbesc
Ceruri căprui
Pline de ecouri verzi
Înțelegându-mă
Că niciodată nu m-am simțit
Mai bărbat
Altfel decât
Privindu-te
Iar când
N-am s-o mai fac
N-am să mai fiu
Să mă ierți

2 comentarii

Mușcate la fereastra gândurilor

Mi-e sete de verde, sorbit printre pleoape ascunzând pustiuri căprui
De roșu mi-e foame, mușcate înflorind între dinți nesătui
Mi-e sete de alb, sorbit rotund în palmele aspre
De suspine mi-e foame, mușcate înflorind între coapse

4 comentarii

Cu lacrimi în palme

A început să ningă
Cu fulgi mirați
Când am fugit de lângă tine
Peste stradă
Să iau florile
Din mâna târzie a iernii
Care le păstrase
Primăvară timpurie
Pentru tine
Cu mine
Timp trecut
Să ți le-aducă în brațe
Tu întristai
Cu umerii căzuți
Și brațele atârnând
Privind într-o vitrină
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Care nu mai era
Îi ținea locul un manechin
Orb
Mut
Surd
Doar sâni fără lapte
Și coapse fără viață
Din plastic
Negru
Mi-ai auzit respirația vie
Și te-ai întors cu spatele
La vitrină
Iar florile au fugit repede
În brațele tale
Și te-au umplut de culori
În obraji
Și de tremur în glas
Ce căutam eu acolo
Să mă privești întrebări
Cu ochi verzi
În ochi
Fără răspunsuri
Ai râs încet
M-ai luat de braț
Să mergem
Spre Undenueloculmeu
Îți povestisem despre el
Cu o săptămână înainte
Tu săreai
De pe un picior pe altul
Lăsând urme de ciută
În zăpada neîncepută
De alți pași
– De ce mi-ai dat ?
Vrei să fii prietenul meu ?
Am râs eu
– Eu ar fi trebuit să te întreb
Vrei să fii prietena mea ?
M-ai oprit smucit
Cum oprești un cal
Fermecat
M-ai întors spre tine
Te-ai ridicat pe vârfuri
Și mi-ai șoptit
Pe buze
– Vreau să fiu
A ta !
De peste stradă
Dintr-o altă vitrină
Ne privea
Sărutându-ne
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Dar tu erai cu spatele
La ea
Și cu lacrimi
În palmele mele
Fericire

5 comentarii

Alungând Soarele

Un braț îți trecuse mijlocelul subțire și, înconjurându-ți șoldul, își ajunsese palma strânsă între coapse, ocrotindu-le linia vieții cu a ei, stând, arogantă și nepăsătoare, chiar victorioasă, peste bobocul florii mușcăturii mele, în timp ce de celălalt, trecându-ți pe după umeri pe sub gât, și îndoit ca să-ți poți odihni obrazul pe el odihnindu-ți sânul chiar în locul în care-mi mai odihnesc eu buzele șoptindu-ți tropical, îți legănai visele ținându-te strâns cu amândouă mâinile, strângând la piept o îmbrățișare din care eu lipseam, acum privindu-vă cum vă dormeau trupurile împletite în spic din nuanțe de alb oriental, împletindu-mi bătăile inimii în dantele de iatac.
Am ocolit încet divanul și am tras draperiile alungând Soarele în Cerurile Lui, iar eu m-am întins lângă voi, sprijinit într-un cot ca să vă pot privi tresărind în timp ce-mi plimb degetele prin umbrele rotundurilor voastre, zăbovind în cercuri mărunte acolo unde dogoriți mai dulce, rămânând în Iadul meu, aici, iubindu-vă pe amândouă.

Lăsați un comentariu

Autoportret

Nu pot
Să te las
Că exact atunci
Când să
Mă împiedici
Decad
Şi mă ridic
Iar
Tâmple cărunte
Suindu-ţi dintre coapse
Buze ude
Ieșind din ale tale
Vii
Palme amorțite
Trezindu-ți sânii
De foame
Peste
Pântec lipindu-mă
Să nu-mi scapi
Cât mă privesc
Căprui
În Verde
Să-ți
Fiu
Cum vrei tu
Sau
Fiică
Cum vreau eu
Că de asta
Tot decad
Și mă ridic
În tine
Autoportret

4 comentarii

Să-mi țină loc

Tremuri
Toată femeie
Te sperie cuvintele mele
De-ți usucă buzele
Fără să le bea șoapta
De-ți saltă pieptul
Fără să-ți frământe sânii
De-ți udă pântecul
Fără să-ți alunece-între coapse
De te întind și te răsucesc
Fără să-ți strângă șoldurile
De strigi și oftezi și taci și plângi
Fără să-ți pătrundă
Numai gândurile
Așa cum le-am poruncit eu
Să-mi țină loc
Pe tine
De ochi
De gură
Și de palme
În tine
Loc de trup
În piept
Să-mi țină loc
De tine

Lăsați un comentariu

Carnifloră

Mă chemi
Să te
Potopesc
Cu buze
Lecuind asprimi
Lingușitoare cu sărutul
Cu palme
Înduioșând sâni obraznici
Cerșind bunătatea mângâierii
Cu dinți
Desfăcând coapse șirete
Cu smerenia mușcăturii
Cu vrăji
Amestecându-mă-ți
În pântec
Elixir
Iar tu
Nici nu te-ai zvântat bine
De ploaia
Stropindu-mă
Mărgăritar
Peste rotundurile-ți
Orhidee
Carnifloră

Lăsați un comentariu

Pierzi, dar câștigi

Aș putea să te joc
Pe degete
Dar trebuie să te prefaci
Lac
Cu maluri albe
Coapse
Unde
Eu o să-mi plimb degetele
Lebede
Prin ape vii
În pântec
Stârnindu-mă-ți vârtej
Nepotolit
Cu un sărut
Cu două
Iar dacă mă suspini
Îți pierzi
Inocența
Dar mă câștigi

Lăsați un comentariu

Nopți de trestie

Dorm nopți
De trestie
La tâmple
Obraji
De mere
Cu migdale-n buze
La brâu
Încinse-n piatră
Sfântă
Pe maluri
Alb
De lut
Și miere
Cu adânc
În ele
Scapăr
Stele
Dimineți
În lapte

Lăsați un comentariu

Ezoterică

Amintirile
Au gheare ascuțite
De diavol
Și sfâșie cu ele
Atât de adânc
Încât
Dacă mi-ai cerceta rănile
Ai vedea
În măruntaiele lor
Tăciunii aprinși
Ai Iadului
Pe care pășesc
Cu tălpile goale
Nopțile-ți
Căutându-mi-te
Ezoterică

2 comentarii

Speranțe

Te vor
Sperând
Mulți
Deja având
Cu mătăsuri fine
Arome orientale
Conduri de cleștar
Și giuvaere răpite stelelor
Cu prețuindu-te
Cuvinte
Scrise la rest de plată
Pe un bon
La casă
Nouă
Eu
Cu tăceri
Mărturisindu-ți
Te sper
Sperându-mă

4 comentarii

Ce-am căutat, am găsit. Dar de ce eu ?

Cineva m-a întrebat ce-și doresc bărbații de la femei, iar răspunsul meu urma să se audă în alte urechi, mai întâi. Însă cum timpul ne-a separat cu tăcere, cred că nu încalc înțelegerea dacă-l dezvălui, puțin modificat, eu, aici:

O întrebare scenariu, care cere un răspuns interpretat cu pasiune, ca pentru Oscar. Cred.
Nu mi-am dorit niciodată să fii frumoasă, mi-erai deja strălucire, ori gospodină, mi-erai deja îndestulare, nici supusă, mi-erai deja stăpână, și nici măcar poveste, mă trăiai deja cu a o mie una. Nu, nici măcar să mă iubești n-am vrut, ne iubeam deja noi. Când ne-am întâlnit nu am dorit ceva de la tine, te-am dorit pe tine și am fost dispus să te plătesc cu mine. Mă bucur că ai acceptat târgul, și că, pe cât de zgârcită ți-ai fost cu mine, pe atât de darnică mi-ai fost cu tine. În fiecare zi, din mine luai doar câte puțin, să-ți ajung toată viața, în schimb, tu m-ai lăsat să te consum cât și după cum mi-a poftit inima, și-n fiecare noapte, după ce, strângându-se la pieptul meu, doar sufletul mai rămânea din tine, renășteai. Diminețile mă trezeau zâmbindu-mi cu mereu alta aceeași tu, pentru același eu. Cititorii mai pretențioși ar putea spune, bine, dar întrebarea este ce-și doresc bărbații de la femei, nu ce-mi doresc eu de la tine. Păi, bărbați vor mai fi, fost, ori sunt, dar femei, cu siguranță, ești doar tu, și atunci ce ar mai putea să dorească eu bărbat de la femei, când te-am avut pe toate !
Totuși, după atâta tine, mă chinuie o remușcare, poate ai puterea să mi-o alinți. Aș dori să știu, de ce eu ?

8 comentarii

Cunoaștere

De te-ai îndemna
Să mă cunoști
Pragul buzelor
Să mi-l calci cu tălpile
Goale
Să-mi dăruiești palmelor
Stăpânirea
Sânilor
Când îngenunchindu-te
Cu strânsul
Pulpelor
Mă vei ridica
Numai tu
Cu nectarul
Coapselor
Singur cuvântându-ți
Cunoașterea
În limba
Adâncurilor

2 comentarii

Simțuri

Nu știu dacă tu
Simți
Răsfățându-mi-le
Simțurile
Oare ce ți se întreabă
Părul
Simțindu-se-mi inele
Pe degete
Ce-ți cred
Ochii
Cu povești
Înserându-se cu ai mei
Ce bârfe-mi poartă
Buzele-ți
Limbute
Între ale mele
Căror curiozități
Ascunzându-mi-le
Palmelor
Și gurii
Să le mai răspund
Simțindu-mă în tine
Întrebarea
Gândurilordespretine
Mă simți
Vrându-te ?

Un comentariu

Omul tău de zăpadă

Era atât de frig
Că degetele fierbinți
Ale șoaptelor
Îți desenau mușcate
Roșii
Pe obraz
M-am apropiat
Să-ți încălzesc buzele
Prinzându-le
Între palmele alor mele
Dar ai întors capul
Și ți-ai aruncat privirea
Peste granița pașilor
Pe care ai trecut-o
Dintr-un singur salt
Al inimii
Mi-ai luat șalul brațelor
Și te-ai înfășurat în căldura lui
Atunci am înțeles
Că nu mă pot juca
Pe derdelușurile
Și ulițele
Trupului tău
Decât în sania iubirii
Și te iubesc
Ca omul tău
De zăpadă

3 comentarii

Învață-mă

Învață-mă cum să te țin în palme
Pe șolduri bărbia să mi-o sprijin
Cum
Învață-mă pe luciul pântecului
Obrazul să mi-l culc
Iar părul
Până la jugul coapselor învață-mă
Șuvițe peste umeri să-ți întind
Învață-mă cu degetele cum
Sânii să îți ridic să mă aclame
Iar eu în fața lor
Învață-mă
Fruntea să-mi plec
Învață-mă cum să te țin în brațe
Solfegii de-amor
Timid să-încep să-ți cânt să-învăț
Învață-mă
Să-ți fiu arcuș
Vioară
Învață-mă
Cum numai eu
Te cânt

2 comentarii

De necâte ori singur

De necâte ori
Ți-am șoptit
Taci
Să-ți vorbesc numai eu
Întinzându-mi în vârful degetelor
Cuvintele
Să le guști
Cu buzele
Sprâncenelor
Gâtului
Umerilor
Gleznelor
Pulpelor
Și apoi
De necâte ori
Ți-am șoptit
Închide ochii
Să te văd numai eu
Întinzăndu-mi cu gura privirile
Să le auzi
Râzând
Pe sâni
Plângând
Pe coapse
De necâte ori
Ți-am strigat
Spune-mi
Privește-mă
Tot de atâtea ori
Tu m-ai tăcut
Astupându-mi gura
Cu palma
Pântecului
Tot de atâtea ori
Tu m-ai orbit
Acoperindu-mi ochii
Cu pumnii sânilor
Tot de atâtea ori
M-ai abandonat
Dimineților
Tăcute și oarbe
Singur

Lăsați un comentariu

Apele fecioare

Se fac
Și se desfac
Alianțe
Regi încornorați
Își mai gravează pe sceptru
Câte o cucerire
Uzurpatori complotează
Răsturnând tronuri
Nebuni
Joacă la ruleta istoriei
Soarta
Umanității
Întru credința-ți
Doar eu trudesc
Pe ogoarele Cerului
Grijind ca stelele
Ce ți-am sădit
În negrele-i măruntaie
Să-ți rodească
Lumină
În suflet
Și viață
Sfântă
În pântecul
Niciodată
Primindu-mă
Profet
Iubitor
Botezat în apele-ți
Fecioare

Lăsați un comentariu

În hainele tale

Te-ai îmbrăcat
Lejer
Cu albul catifelat
Al pielii
Străpuns doar de curiozitățile arămii
Ale sânilor
Și linia vieții din palma
Coapselor
Cu buze colorând
Roșu
Verdele ochilor
Întrebându-mă tăcuți
De valurile părului negru
– Te simți bine în hainele mele ?

Lăsați un comentariu

Am fost, dar mai ales

Am fost
Dar m-ai ales
În basmul
Povestindu-ne
Zână și demon
Prințesă și cerșetor
Geppetto
Cioplindu-te din buturugi de cuvinte
Cu rădăcini întoarse de cerneală
Smulse
Din revănul hârtiei
Cu neștiința peniței
Ochi negri
Să mă orbescă
Cu jarul Universului
Buze mure
Să mă amăgească
Cu dulceața șoaptelor
Sâni pietroși
Să mă curgă
Sărut bolților
Pântec vatră
Să mă coacă
Miez alb
De viață
Am fost
Dar mai ales
Te iubesc

Lăsați un comentariu

Arhimedică

Am socotit
Nu mai puțin de 360
De grade
Pe care adunându-le
Trupul tău
Descrie
Perfecțiuni
Concentrice
Cărora le calculez
De nimeni
Încă descoperite
Volumele
De poezie
Scrise arhimedic
Cu gândurile
Fără
Găsindu-ți
Cusur

Lăsați un comentariu

Indigo

Când te ghemuiești
Mi-aș umple golul
Brațelor
Cu rotundurile
Șoldurilor tale
Culcându-mi tâmpla
În moalele coapselor
Și lăsându-ți genunchii
Să-mi bată feciorelnic
În piept
Așteptând să le deschidă
Larg
Poarta casei
Fluturilor
Inima
Bătându-mi
Indigo

2 comentarii

Malpraxis

Am fost și astăzi pentru ce mă duc mereu, fără să știu exact de ce, doar că azi, la plecare, s-a ridicat în coate și mi-a spus:
– S-o lași în pace, ai auzit !
Apoi s-a întors pe burtă, și-a tras cearceaful printre coapsele ude, a ridicat perna căzută lângă pat, și-a încrucișat brațele peste ea și sprijinindu-și bărbia pe ele, puțin într-o parte, a început să-și lingă buzele în timp ce mă privea spălându-mă.
– Ce știi tu ! am încercat eu să închei discuția.
N-a răspuns imediat. Doar a îndoit genunchii, ridicându-și tălpile spre tavan, și, defăcând și strângând degetele picioarelor, a început să-și frece pulpele una de alta. Când și șoldurile au ajuns să i se clatine rotund, coapsele întinzând și strângând cearceaful, a închis ochii și a oftat șoptit înghițindu-și o lacrimă:
– Dacă nici eu nu știu …
M-am îmbrăcat fără să mai spun nimic, am privit-o încruntat, am lăsat banii pe masă și am ieșit închizând încet ușa. Pe drum m-am gândit să o sun mai târziu, să mă lămurească ce a vrut să spună. Dar am ajuns târziu acasă și am adormit la televizor mai înainte să văd știrea cu fata care s-a sinucis. În scrisoarea de adio spunea că a încălcat codul deontologic lăsându-se atrasă într-o relație sentimentală cu unul dintre clienți, iar în meseria ei asta nu-i doar interzis, ci și deosebit de rușinos.
O să sun mâine. Și o să-i trimit un buchet de flori și un pachet de țigări fine. Îmi place când după mine își aprinde o țigară. Nu știu ce a apucat-o azi să-mi zică de ea.

2 comentarii

Dulce amar

Te colind
Cu gânduri
Tu-mi vorbești
De dulce nesperat
Ore coapte
Și amar disperat
Clipe putrede
Eu mă văd prin tine
Pierdut în noi
Și-mi strecor poftele
Pe sub dantelele tale
Ce furnicar
De dulce
Și amar
Îți sunt
Știindu-mă
Ascultare
Simțindu-mă
Nisip
Taci !
Închide ochii
Deschide-ți trupul
Și vorbește-mă
Cu gura lui
Cea păcătuindu-ne
Dulce
Amar

2 comentarii

Înțărcată

Te adulmec
Ca un animal
Știindu-se
Pradă
Am chipul
Promisiunilor
Împietrit
Iar cu nările
Poftelor
Îți simt
Din tocmai celălalt capăt
Al vieții
Adus
De adierile
Tot mai puternice
Ale păcatului
Mirosul
De valuri mângâietoare
Al părului
De seri aprige și târzii
Împreunate
Cu dimineți somnoroase
Al ochilor
De șofran și busuioc
Al gândurillor
De muguri de pin și pară
Al sânilor
De pâine coaptă în vatră
Al pântecului
De ambră și tămâie
Al coapselor
Ai miros
De prima și ultima
Femeie
De cea singură născută
În zodia
Celeimaifrumoase
Spun astrele
Că e o singură șansă
În viață
Să fii întâlnită
Iar eu îți sunt
Norocosul
Căruia
Să-i devorezi
Sufletul
Înțărcându-ți
Fecioria

2 comentarii

Cochetărie

Mai ții minte
Când visam
Tu
Ascunzându-te-n
Mătăsuri
Și croieli
Culori
Broderii
Dantele
Toate potrivite
Cu anotimpuri
Eu
De toate astea
Dezvelindu-te
Ca să te-îmbrac
Pe pielea goală
Admirându-mă apoi
În oglinda Cerului
Îmbrăcat
Cu mătăsurile
Croielile
Culorile
Broderiile
Și dantelele
Trupului tău ?
Că nu degeaba se spune

Haina
Îl face
Pe om

Lăsați un comentariu

Și mai demente

Niciodată cuvintele mele
Nu ți-au ajuns
În suflet
Mereu le-ai rătăcit
Prin răspântiile trupului tău
Le ademeneai
Să-ți ajungă șoapte la ureche
Și mult sărut pe buze
Până-ți umpleau gura
Cu oboseli oftate
Și le alungai curgându-le
Printre sâni
Nu mai înainte să le răsucești
Prinzându-le cu degetele
Peste coarnele lor
Spre domolul pântecului
De unde le mânai
Și ele ascultătoare
Acunzându-le cu palma
Și rumenindu-le bine
Înainte să le topești
Cu totul
Devenindu-le cerneală
În învălmășeala coapselor
Te ridicai
Apoi
Și de-ți mai sclipea vreunul
Trecute dorințe
Pe trup
Îl striveai
Umplându-ți toți porii
Cu mândria mea
Spunânându-mi obosit
Tu
Fără ele
N-ai fi nimic
Eu mă încruntam
Mă priveam
Cum nu-ți sunt
Și răscoleam
Toate lumile
Nebunilor
Să caut altele
Și mai demente
Să-ți fiu
Mereu

Lăsați un comentariu

Declarație de mulțumire

Decența îmi cere
Să te îmbrac
Cu așternut
Mai înainte să-mi închei
Cu nasturii sânilor tăi
Butonierele buzelor
Că abia apoi
Mi te poți privi
În oglinda ochilor
Dorindu-te
Să vezi cum îți șade
Gătită cu strai nobil
De amor
Fără pereche
Iar eu am să-ți întind
Cele două cute mofturoase
Dintre coapse
Călcându-le delicat
Cu mine
Până te vei declara
Multumită

6 comentarii

Demiurgi

Am ochii grei
De parcă
Ți-ai fi agățat
Parfumul
De pleoape
Să mi le tragi
Peste priviri
Să nu te văd
Rostogolindu-ți sânii
Să-mi smulgi cu ei
Buzele
Sorbindu-i
Șerpuindu-ți fierbite
Pântecul
Să-mi împleticești limba
Cu el
Umplându-mi gura cu tine
Înghițindu-mi
Oftat după oftat
Cu necuvinte
De sfârșitul lumii
De parcă ar fi ultima zi
Când de fapt
E doar al meu
În tine
Și mâine
Va fi o altă zi
Să ne-împletească
Demiurgi

Lăsați un comentariu

Magdalenă

Nu mi-am făcut
Un plan
Cum ar fi
Să salvez lumea
Să-i fiu
Tată
Și fiu
Și sfântul ei duh
Dar mi-am făcut
O mie și unul
De gânduri
Cum ar fi
Să mă salvezi tu
De mine
Să-mi fii
Magdalenă
Să strigi lumii
După ce
Mă va fi dat jos
De pe crucea-i
Strâmbă
Nebunilor !
El !
El m-a iubit !

Lăsați un comentariu

Lăcrimându-ți

De le vei întâlni
Căutarea
Să nu-ți pară
Mâna lor
Prea iscoditoare
Ori buzele
Prea lacome
Și nici să nu le închizi
Gura
Strigându-te
Pe sub malurile
De dantele
Te colindă de mult
Iar dacă nu i-ai simțit până acum
Căutându-ți
Zor
Între coapse
Și mur înflorindu-te
În pântec
Ori căznindu-ți
La suișul
Sânilor
Printre care
Tot li se alunecă
Sub boltă
Înmugurindu-i
E fiindcă
Iscodeau
Să le țină calea
Alor tăi
Într-o trecătoare
Printre lumi
Prăpăstioase
Unde n-ai mai fi avut loc de întors
Privirea
Și i-ai fi înfruntat
De teamă
Că n-ar mai ști
Să te dezbrace
Lăcrimându-ți

Lăsați un comentariu

Poveste de adormit iubita

Au dor de ducă
Armăsarii
Degetelor mele
I-am hrănit cu jăratic
De pofte
Și de-or fugi
Înșeuază-i
Cu dezlegândurile tale
Lasă-i să-ți zburde pe umeri
Dându-le roată
Cu nebunie
Să-ți necheze
Pe sâni
Stârnindu-i
Cu gingașul lor galop
Să-ți coboare
Pe cumpăna spatelui
Până între dealurile
Pietroase
Ale îndărătniciei tale
Odihnește-i
În liniștea șoldurilor
Și adapă-i
Din fântâna coapselor
Apoi mă descalecă
Între ele
Domn al tău
Și mi te zidește
Cetate

4 comentarii

Te renunț

Devin
Dependent
Deși nu-mi place
Cafeaua
E nisipoasă
Și are gust
Amar
Dar sorbită
Din palma
Pântecului tău
După ce ți-a curs
Pe coapse
Fugită
Din cana așezată
Pe genunchii
Aducându-ți–o
La buze
De bucuria
Șoptind tresărit
A venirii
Sărutului meu
Pe sub bolta
Sânilor
Până pe
Cârnul lor
Naiv
Căutat îndelung
De degetele
Fluturând
Pe sub mătăsurile
Tale
De femeie
Răsfățată
E dulce
Și catifelată
Îmi umple
Cerul
Gurii
Cu voluptatea
Ta
Iar pe tine
Cu viciul
Meu
Vezi
Fără cafea
N-ai mai fi
Eu
De asta
Nu pot să
Te renunț

2 comentarii

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 725 other followers