Gânduri desperecheate

SouvenirDlBob

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ca să ștergi punctul de final.

Read the rest of this entry »

145 comentarii

Ce se petrece-n tine seara ?

Ce se petrece-n tine seara ?
Aud suspine ronde
Iar prin ferestrele dantelelor
Opace-împletituri
N-ai zice
Privesc degeaba
Abia dacă zăresc
Nisipul pielii strălucind amor
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să te privesc
Cu obrajii degetelor
Ard
Să știe
Ce se petrece-n tine seara ?
Ridică-ți tu mătăsurile fine
Și lasă-mă să îți ascult
Răsuflarea
Cu urechile palmelor
Chiar sub poala sânilor
Că pentru gustul ei
Din labirintul dantelelor
Printre coapse împletite
Îmi pleacă și buzele
Să-ți caute gura cuvintelor
Pe pipăite
Călcând încet
Cu tălpile umede de amor
Ca să afle
Ce se petrece-n tine seara
Mai înainte să mă petrec eu

Scrie un comentariu

Eu înfloresc cireșii

Iubesc să mănânci
Cireșe
Râzând alb
Cu buze roșii
Și codițe verzi
Ascunse la urechi
Poate de asta
Numai când mă gândesc eu
La sucul care-ți curge
Pe gât
Pe sâni
Și pe care o să-l beau
Picături
Chiar peste cișmelele lor
Și la sâmburii
Pe care am să ți-i culeg
Din poală
Ca să-mi fac loc
Gură lacomă
În dulce șerbetul
Tău
Înfloresc cireșii

Scrie un comentariu

Două palme

Doar două palme
Îmi trebuie
Să te trântesc
Îndărătnică
În moalele așternutului
Și doar două
Să-ți prind obrajii
Ca să-ți sorb răsuflările
Una câte una
Printre buzele ude
Două
Mi-ar trebui
Și să-ți strâng sânii
Să nu-mi mai fugă
Gurii
Și doar două palme
Să-ți prind fundul
Cât îți mușc
Între coapsele
Și apoi
Tot două
Să mă sprijin
Pe șoldurile tale
Iar ție
Două îți trebuie
Să mă pălmuiești
Citindu-mă
Și două
Să transcrii
În tine
Scrisul
Două palmelor mele
Ca să nu le uiți
Senzațiile

Scrie un comentariu

Dumnezeu știe

Ea se numea Dumnezeuștiecum
El, Dumnezeuștiedece
Numele le-au fost puse la naștere
De Dumnezeuștiecine
Nu se uscase lutul
Dumnezeuștiedece
Că ea și era ca trasă prin inel
Dintr-o coastă bună a fost
Dumnezeuștiecum
Apoi Dumnezeuștiecine
Le-a suflat Dumnezeuștiece
Că Dumnezeuștiedece
Și Dumnezeuștiecum
Ne-am întâlnit noi
Să rodim Dumnezeuștiece
Aici
Pe pământ
Dumnezeuștiecine
Poruncindu-i
Dumnezeuștiedece
Să te iubească
Dumnezeuștiecum

Scrie un comentariu

Ploile din ei

Ei nu s-au cunoscut niciodată
Într-o băcănie
Li s-au atins poftele
Dar nu și foamea
Într-o librărie
Li s-au atins curiozitățile
Dar nu și cunoașterea
Într-o gară
Li s-au atins plecările
Dar nu și destinația
Apoi
Într-un parc
Li s-au atins pașii
Dar nu și plimbarea
Până când
Într-o furtună de vară
Atingându-li-se norii
Pe cer
Sub un pod
Li s-au atins
Foamea
Cunoașterea
Destinația
Și trupurile
Dar nu privirile
El mirosea a iarbă udă
Ea mirosea a câmp reavăn
Ea înflorea în curcubeu
El rodea în poala ei
Și când se potolea furtuna
Ei nu se cunoscuseră niciodată
Și vară de vară
Nu se cunoscuseră niciodată
Doar ploile din ei
Se știau
Până s-au despărțit
Verile
El o aștepta
Foame
Cunoaștere
Destinație
Ea trecea
O toamnă
Iarnă
Primăvară
Și vara
Ea a venit
Iarăși
însoțită
De Celcarelestăpânea
Și Dineidoi
Iertarea păcatelor ei
Cu ochii lui
Și părul ei
Cu zâmbetul lui
Și râsul ei
Până când
În furtună
Dineidoi a fugit repede
În brațele Celuicarelestăpânea
Și ea a fugit către Celcarelestăpânea
Dar ploile din ea
Strigau după ploile din el
Cu glasul furtunii
S-a întors
Din nedrumul ei
Și a fugit
Către
Destinația
Cunoașterea
Foamea
Lui
Așteptând-o
Sub un pod
S-o înflorească curcubeu
Și să rodească în poala ei
Adăpostiți de furtună
Udați doar de ploile din ei
Și iertați
De Celcarelestăpânea
Și iubiți
De Dineidoi

Scrie un comentariu

Femeia femeilor mele

Femeie !
Nu știu
Ce Dumnezeu te-a făcut
Dar nu din coasta mea
Poate din gândurile mele
Dezbrăcându-te
În grădina Raiului
Din palmele mele
Împreunându-ți sânii
Să le închine sărut
Pe floare
Din buzele mele
Încercuindu-ți toate golurile
Cu sete
De gustul tău
Din brațele mele
Umplându-se cu tine
Să nu mai pleci
Din coapsele mele
Nemaidezlipindu-se
Dintre ale tale
Încleștându-le
Din mine
Făcându-te pe tine
Femeie
Femeia femeilor mele

Și vezi
Cuvintele mele
Sunt făcute
Cu tine
Femeie
Femeia femeilor mele

Scrie un comentariu

La ce bun?

Nici vorba
Eu n-am nevoie
Nu-mi trebuie
La ce bun
Trupu-ti mie? 
Eu ma satur
Privindu-te
Adulmecandu-te
Ascultandu-te
La ce mi-ar trebui
Privirea ta
La ce ti-ar trebui
Mirosul meu
La ce mi-ar trebui
Gustul vorbelor tale
La ce ti-ar trebui
Cuvintele gustului meu
La ce mi-ar trebui
Palmele sanilor tai
Peste obraji
La ce le-ar trebui
Obrajilor sanilor tai
Peste ei
Palmele mele
La ce mi-ar trebui
Ochiul
Pantecului tau
La ce i-ar trebui
Pantecului tau
Geana ochiului meu
La ce mi-ar trebui
Gura coapselor tale
La ce i-ar trebui
Gurii coapselor tale
Buzele mele
Ce tot o scalzi atat! 
Scalda-ma pe mine
La ce bun? 
Sa ne iubim! 

Un comentariu

Și o să mi te întorci

Îți plouă
Stropi fierbinți
Peste trupul nădușit
Lac de pofte
Satisfăcute
Peste care ai turnat
Balsamuri
Și arome
Să ștergi păcatul
Să piară mirosul
Și gustul
Meu
Să ți se moaie carnea
Să iasă din ea
Urmele dinților
Și palmelor
Mele
Părul
Ți-e ca o salcie
Curgând
Iertarea Cerului
Îndreptându-i
Inelele
Meșterite de mine
Cât le șopteam
Sânilor
Povești rușinoase
De pe ei
Ți se șterg toate
Ce ți le-am lăsat
Să nu-mi uiți
Gustul
Pe pântec
Printre coapse
La tălpi
Sub tălpi
Te speli de mine
De întâiul tău
Ca-n apa Iordanului
Iubito !
N-ai fost o sfântă
Că altfel
Nu mi-ai fi fost
Dar eu te iert
Și tu o să te ierți
Și o să mi te întorci

Scrie un comentariu

Senzație !

V-am văzut sărutându-vă !
Am văzut
Cum îți ținea capul
Pe după gât
Într-o palmă
Cum îți nesocotea mătăsurile
Cu cealaltă
Frâmântându-ți sânii
Cum îți depărtasei
Coapsele
Așteptând să te caute
Între bronzurile lor
Cum îi ții părul
Strâns în pumnii tăi
De teamă să nu-i plece gura
De peste a ta
Înrobindu-te cu plăcerile
Altui gust
Cu mușcătura altor dinți
Cu arsura altor buze
Nu
Nu-ți reproșez
Știu
Că eu
Nu te pot iubi așa
Dar poate
Data viitoare
Mă primiți și pe mine
Între voi două
Să mă învățați
Iubirea
Așa cum e ea
Senzație !

Scrie un comentariu

Unde și cum

Îmi spui că
Nu ești frumoasă
Ai doar
Un trup exotic
Gânduri excentrice
Și dorințe extatice
Că-i o coincidență
Să semeni cu ea
Păi nu
Coincidență ar fi dacă
Te-aș atinge
Unde și cum
O ating pe ea
Te-aș dezbrăca
Unde și cum
O dezbrac pe ea
Te-aș săruta
Unde și cum
O sărut pe ea
Te-aș avea
Unde și cum
O am pe ea
Așa că
Să-mi spui
Unde și cum
Și abia apoi
Putem vorbi
De coincidențe

Apropos
Și ea-mi spunea
Că de unde
Și cum
Că nu-i frumoasă
Coincidență ?

Scrie un comentariu

Guraliv (Simetrii, Vorbeste-ma si tu)

Tu la o masa, eu la o masa, tu singura, eu, ce sa spun, ma intriga simetriile tale, de exemplu, alunita de pe buza de sus, pai bine, m-ai intreba unde e simetria, pai, cum sa-ti spun, se vede ca stai picior peste picior, doar ca sa strici simetria coapselor, asa cum s-ar vedea ele pe sub masa, si s-a vazut, nu tot, dar pun pariu, pe dantelele lor, ca intre ele, sub dantele, ascunzi simetria alunitei de pe buza de sus. N-am sarutat niciodata alunite simetrice, ca daca as face-o nu te-as mai dezlipi de mine, si-n timpul asta ti-as masura celelalte simetrii, de exmplu, a sanilor, pe care i-as fixa cu palmele apoi as masura distanta dintre ei fix intre alunele lor, cu gura, si pun pariu pe dantelele lor ca ar fi la fel, de la stangul la dreptul, si de la dreptul la stangul, iar pe axa lor de simetrie as cobora cu ochii inchisi, ca doar te masor cu gura, pana la intersectia cu simetria soldurilor. Spune-mi tu ca nu exista si eu o sa te contrazic. O sa-i fixez cu palmele si o sa fac un desen ajutator, un triunghi isoscel, sa-i sprijini varful intre coapse cat il trasez eu, cu gura. Nu esti convinsa, pai nu pot sa-ti demonstrez asa, tu la o masa, eu la o masa. Trebuie sa te masor pe un acelasi plan, alb si orizontal. Nu, n-am terminat. Spui ca-s prea guraliv, asa-i. Ia mai vorbeste-ma si tu! 

Scrie un comentariu

Nu numai

Ce-ai mai facut astazi? 
Nu intrebam
Dar n-am avut altele
Si m-am gandit la tine
Sau m-am gandit la tine
Si din cauza asta
N-am avut altele
Oricum
Altele
Nu-s niciuna
Ca tine
Nu ma mai gandesc
La ele
Ca-s ocupat
Sa ma gandesc la tine
Tu te-ai gandit
La mine? 
Sa vezi
Ce am visat
Aparent nimic
Deosebit
Nevinovat
Buze
Sani
Coapse
Fierbinteli
Suspine
Panica de dupa
Ca nu puteam sa plec
Atat de bine mi-a fost
Cu mine
In tine
In vis
Ce mai zici
De asta
Si nu numai? 

P.S.
Celelalte… vorbeste lumea
Uita-te la palmele mele
Au numai urme
De trupul tau
In ele
Si privirile
Au numai urme
De trupul tau
In ele
Si cuvintele
Te imbraca
Ca niste dantele
Provocatoare
Doar pe tine
Ca buzele imi asteapta
Doar buzele tale
Intre ele
Si nu numai

Scrie un comentariu

Codul Culorilor

Cand ploua
Mirosi a Cer
Violet
Si eu a Pamant
Violet
Tu ma uzi
Eu te usuc
Si intre noi
Miroase a lavanda
Inflorind
Betie
Pentru simturi
Violet
Vezi
Tu peste mine
Eu sub tine
Asa am fost mereu
Violet
Poate intr-o noapte
Voi fi eu
Peste tine
Si tu
Sub mine
Ca noaptea
Nu se disting culorile
Nici pozitiile
Cardinale
Or fi stiind Cerul
Si Pamantul
De ce
Eu cred
Ca ne vor
Pe tine floare
Galbena
Pe mine
Polen
Galben
Ca atingandu-ne
Sa rodim
Verde
Tu mirosind a stea
Eu a intuneric
Nespus
Patrunzandu-te
Cu un viitor
Cuvant
Fara culoare
Doar cu
Insemnatate
Sa descifram
Codul culorilor
Cu cheia vietii

Scrie un comentariu

Capăt de începând

Ai părul negru și lung, câteodată cârlionti pe degetele mele îl pui
Și ochi verzi, ba albaștri, te necăjesc, știu, au adâncuri căprui
Obrazul alb, puțină rodie-n gropițele lui, ce oriental mister
Și buze pline de șoapte, care într-un zâmbet se nasc și în râsete albe pier
Pe gât îți zăresc o cărare, s-o urmez cu nedumeritul sărut, oare unde ajunge
Dă-mi, lasă-mă să-ți desfac bluza puțin, spre sâni drumul ei pare a curge
Doi bulgări, rostogoli de zăpadă cu nas cârn, sâmbur între petale de înflorită migdală
Să-i ocolesc, să trec printre ei, să-i mângâi, să-i mușc, le-ar place, am o banuială
Când e timpul să plec de la ei, îmi iau rămas bun lăsându-le chiar pe cârn, mă întorc, gustul meu
Urmez cărarea, un diamant pe pântec îmi spune că la capătul ei te voi întrupa, tu pe mine în zeu
Mă opresc să-înțeleg cum de-i acolo și nu în alt, plăceri mirene-ascunzând, loc
Îl ating cu vârful degetelor, cu buzele, simt cum altarul vieții îți arde al neînceputului foc
A lui fierbințeală și mie fruntea îmi scaldă în gânduri prefăcute sudoare
Buzele mi-s uscate, mi-e sete, să cobor să te beau, izvor mi-ești promisă la capăt de trupească cărare
Genunchii, ți-i văd strânși, fusta-i de vină, ori de călătoria mea le e teamă
Și răsuflarea, șoapte sporind răspunsuri la neîntrebări încep să o geamă
Încet, tare încet, petala de înflorată mătase o să-ți desfac, dar mai întâi funda ei de cordon
Pe-a trupului cărare mai bine îți merg dacă porți doar haina goliciunilor de femeie devenindu-mă om
S-o lași să curgă în colorate și potrivnice valuri
Și de se-agață, palme am s-o ajute, pe ale șoldurilor așteptându-le maluri
Tu doar să unduiești în marea de înflorată dantelă, cu îndemnare și lin
Genunchii nu-i lăsa să se desfacă până-n rotundul lor palmele nu încep să mi le închin
Abia când valurile de mătase o să-ți șadă acuarelă ghem la picioare
Din strângându-se-a lor sfială o să să urc spre a doritului capăt de păcătuind cu tine carare
Nu, nu tu, pe mine lasă-mă să urmez linia vieții dintre coapsele-ți tremurând
Încălțându-mi buzele cu jurată dorință, pe ea, la capăt de începând, în tine vreau să ajung.

Scrie un comentariu

Cum spun eu

Te-au mințit buzele mele
Desfăcându-le pe ale tale
În timp ce
Limbile ni se împleticeau
Ca într-o beție
Onirică
Și
Cu palmele
Îți mângâiam sânii
Ocolindu-le rotundul
Căutându-le prin dantele
Rosturile micuțe
Și tari
Și ce tari erau !
Sau
Pe sub fustă îți
Cercetam strânsul coapselor
De vreun izvor
Din care să-mi sting setea ?
Au mințit degetele mele
Descheindu-ți nasturii
Da, pe unii i-am rupt cu dinții
Dar nu din răutate
De foame
Simțeam prin mătăsuri
Parfumul tău de piersică
Moale și dulce
Îmi umpleam gura cu tine
Și te frământam
Și pe tine cu mine
Te umpleam
Până spuneai pierdută
Gata !
Și-ți opreai
Unghiile
În carnea mea ?
Poate că te-am amețit
Dar nu cum spui tu
Mințindu-te
Ci cum spun eu
Iubindu-te !

2 comentarii

La cină

E vina mea
Nu trebuia să-ți spun
Doar să mă mulțumesc
Privindu-te
Zâmbind, râzând, mergând
Căutându-ți gura
Mușcându-te
În toate formele
Gustându-ți toate culorile
Frământându-te
Și sorbindu-te
În gând
Acuma
Tu stai goală
Cu plăceri încă zbătându-ți-se
Sub pleoape
Cu așternutul potrivit ghem
Sub mijloc
Arcuindu-mi-te
Bizantin
Oferindu-mi-te
Să-ți sărut
Sfinții sânilor
Și icoanele
Altarului coapselor
Să te pătrund
În iureș păgân
Ca un sultan
Dând la perete ușile
De la iatacul cadânelor
Tu stai goală
Chemându-mă
În nesfârșit
Eu știu
Că s-a sfârșit
Mă așez în genunchi
La marginea patului
Și mi te-aduc
În podul pamelor
În cerul gurii
Să-mi iau rămas bun
De la fierbințelile
Și gusturile
Tale
Și nu mi-aș lua
M-aș arunca în tine
Ca un sinucigaș
În valurile oceanului
Tu-mi răsucești între palme
Toate văile și vârfurile
Trupului
Îmi răscolești între buze
Toate gusturile
Florilor lui
Cu o mână mă împingi
În iezerele tale
Sufocându-mă
Cu alta-mi umbli
La cingătoare
Și vrei să-mi spui
Nu-mi spune !
Taci !
Îți leg buzele
Cu ale mele
Să taci !
Să nu mă legi tu
Cu vorbele
Cu care te-aș lega eu
Mă muști
Mă doare
Până în suflet
Țipă, urlă
A înnebunit
Îl auzi ?
Mă ridic
Și te privesc
Printre lacrimi
Tu nici măcar nu vezi
Că plâng
Că plângi
Ai înțeles că trebuie !
Să plec
Altfel
Am rămâne unul în celălalt
O veșnicie
Pedeapsă
Pentru că ne-am dorit
Efemer
Și nu ne putem rămâne
Sclavi
Unul Altuia
Și eu, și tu
Suntem așteptați
De stăpânii noștri
La cină

2 comentarii

Ritual empiric (Electro-magnetic)

Poate nu știi
Dar când deschid palmele
Pot să fac din ele
Fluturi
Ți s-ar așeza
Pe obraji
Să-ți deschidă buzele
Întâmpinându-le
Pe ale mele
Cu ochii închiși
De
Nupoțisămaispuinimic
Că-ți aleargă respirația
Gonită de o frământare
Magnetică
Între coapsele
Apropiindu-mă de ele
Și pe sâni
Ți s-ar așeza
Fluturii palmelor
Acoperindu-le mugurii
Într-un
Ritual
Al fecundării
Pregătindu-i
Să-mi cunoască gura
Când ei ți-ar fi
Așezați electric
Pe șolduri
Paralizându-ți neîmpotrivirile
Cu fulgere
În pântecul
Așteptându-mă
Să-ți creez
Cel mai acustic
Scurt-circuit
Încă nedescoperit
În fizica moleculară
A trupurilor noastre
Al tău ca o floare deschizându-și
Cămările pline cu nectar
Fluturilor mei
Construiți de palmele
Unui savant
Înnebunindu-l
Empirismul
Ritualului fecundării
Tale
Acuma știi
Și te declar absolvită
Summa cum laude
De toate păcatele
Mele
Cercetându-ți fizica
Dorindu-mă-ți
Scurt-circuitându-ne
Electro-magnetic

Scrie un comentariu

Crezul

Nu cred în storii de paradă scrise prin albume ilustrânde
Și nici în cele iscusite de ruginite laice penițe prin romane
Nu cred în guri ce spun că buzele nu-și caută flămânde
Și nici în trupuri ce-și refuză a altor trupuri foame
Nu cred în coliere însăilate din împietrite-adânci morale
Și nici în inelare îndoite strâmb în cruci de pietate
Cred în iubire și-n ale ei nescrise legi fundamentale
Și în dorințe descuind centuri impuse de ipocrit sociala castitate
Eu cred în adevăr, chiar de nu e pe placul marilor prelați
Și-n rugăciuni șoptite-n întunericuri păgâne
Cred în altare având pereți doar cu nesfinți pictați
Eu cred în el și ea născând din efemerul ieri eternul mâine

2 comentarii

În premieră

Bat gongurile de amurg, vestind liniști ce peste zi se-îndeasă
Stele, sfios din țesătura cerului la joacă-încep să iasă
Lunii i se pare că nu-s poveștile de ieri la locul lor
Le rânduiește într-un pregătind pe mâine înserat decor
În părul verde, tei purtând parfum, de gâze rotunjit mărgele
Pe-un gard de mult bătrân, albe rochițe de înflorate rândunele
Castani cu barba deja aspră, pe colț un felinar clipind nervos
Foșnete de adorminde turturele într-un nuc sfătos
Orașul se acoperă cu plapumă de noapte bună
În umbra nerostirii, de aur un sărut pe-o tremurândă mână
Priviri pierind în lacrimi pe-ascuns îngreunând o geană
O întrebare pețitoare și un răspuns oblojitor pentru un suflet vie rană
Pe-o uliță pustie, trecând a timpului frontieră
Un cavaler de modă veche își pierde inima în premieră

Scrie un comentariu

Străin

Să fiu eu seara care taina știe să ți-o înțeleagă
Care de jurăminte sacre, cu sabia dorințelor trupul ți-l dezleagă
Departele care-l privești printre întredeschise gene
Răsuflarea care îți fierbe sângele în vene
Dorința nebunească care-ți înțeapă inima cu-a ei dulce putere
Dantela care te zgârie cu rușinata și nevinovata ei plăcere
Mătasea care în vårful sânilor de-obrăznicia lor ți se agață
Să fiu eu strășnicia care în pântec vrei să îți sădească viață
Glasul rostindu-ți gândurile pe care tu nu le poți spune
Palma care te mângâie cu încă ale tale-asprimi păgâne
Degetele care te țipă pătrunse-n locuri care după mine plâng
Sărmanul așternut pe care coapsele cu desfătare se desfac și-l strâng
Aș vrea să fiu eu ascunsa poftă care te-înăbușă, te nădușește
În tine să-întrupez străinul care pe-ascuns și în tăcere suspinul ți-l trezește

15 comentarii

Învăț învățându-te

Poate într-o zi
Îți voi ajunge
La buze
Să le învăț
Culoarea
Dis de dimineților
Învățându-le
Să mă sărute
Împungându-mă ușor
Cu vârful limbii
Hrănindu-mă
Cu gustul tău
Că până acuma
Ți-am învățat
Doar gustul pașilor
Învățându-i
Să-mi calce ușor
Șoaptele gâdilându-te
Și doar
Rotundul genunchilor
Ți-l știu
Învățându-i
Să-mi strângă sărutul
La spate
Și doar
Fierbințeala coapselor
Învățându-le
Să-mi stingă setea
Cu nectarul macului
Ascunzându-și petalele
Între ele
Poate într-o zi
Voi învăța
Cum e să mă săruți
Învățându-te
Să mă săruți
Dar până atunci
Mai am atâtea
Să învăț
Învățându-te
Linul șoldurilor
Cremenea pântecului
Povârnișul sânilor
Și nu cred
Să termin viața asta
De învățat
Învățându-te
Așa că
O să-ți las
Cu ce știu deja
O încă-o viață
Să o înveți
Să te învețe
Despre noi
Învățându-ne

12 comentarii

Îți pare rău, îți pare bine

Tu crezi că dorm, dar eu privesc din nouri de-așternut
Cum trupu-ți fierbe, de mângâierea dimineții petrecut
Sânii ți-ai prinde-n palme, și ei în ele urma gurii mele ar vrea
Dar mai-înainte între degete le prinzi mărgeaua de cafea
Nu-i tot la fel cum noaptea eu cu buzele-am mușcat-o, ceasuri fără număr
Când dimineața-ți curge printre ei spre pântec, alunecându-ți pe un umăr
Se-întâmplă-n el ceva, de mâna ca să-l liniștească-ți cere
Nu mult în urmă, ascuns de întuneric, gusta din trupul meu plăcere
Tu crezi că dorm, dar eu privesc neliniștea ce te cuprinde
Îți pare rău, și-ți pare bine, că ți-am rămas în trup, tu mie-n minte

6 comentarii

Necunoscută

Ai carnea tare și lucioasă, și dulce, ca de caramelă
Ochii-s scăldați de marea-albastră, ca-într-un Van Gogh, un orizont pictat în acuarelă
Părul, inele strălucind sidef, ascunde-n spice scoici mărunte
Iar buzele nu-ți reușesc decât în zâmbet de cireșe să se-încrunte
Când râzi ești un copil uimit ce vede ploaia prima oară
Trupul îți cântă când pășești, strunit pe sub mătăsuri în curbe de vioară
Privirile-mi, sub fustă fără teamă se ascund
Te mângâie și te sărută, te strâng în brațe, în gânduri îți pătrund
Îți număr alunițele, pe umeri și pe sâni, pe șolduri și pe coapse, de mai multe ori
Cu gura printre ele fac potecă, aștept să-ți înflorească în obraji fierbinți bujori
Când treci pe lângă mine, îți suflu vrajă la ureche, în șoapte desfăcută
Necunoscut să te iubesc, necunoscută

4 comentarii

Codex amoris

Se spune
Că nu-s destul de literare
Întâmpinându-tele
Ori
Despărțindu-nele
Mele cuvinte
Că au prea multă carne
Ori prea multă
Vegetație
Ori prea
Scornite
Chiar prea
Povestindu-ne
Și asta provoacă
Indispoziție
Dicționarelor
De parcă
Dicționarele
Ar fi așa
Niște colecții de legi
Universal morale
Și eu ar trebui
Să te iubesc
Urmându-le întocmai
Precum un pelerin
Profeția
Flagelându-mă
Sau măcar
Rupându-mi tălpile
Pe un drum anevoios
Către tine
Păi
Pe noi
Și cratima
Și dezacordul
Ne unesc
Iar strofele
Povestindu-ne-se
Una pe alta
Ne sunt aripi
Cum altfel ne-am ajunge
Unul cu altul
Să scriem ce nu s-a mai scris
În limba noastră
Codex amoris ?

Scrie un comentariu

u-ne

Vorbește lumea că te-aș fi iubit
Cu flămânzeala degetelor
Neduse la școală
Că nu mi-ar fi fost îndeajuns
Poftele gurii
Lăcomii trezite barbar
De nici ochii săturându-mi-se
De goliciunea
Aromelor
Gustului
Dantelelor
Ascunzându-ți trupul
Înfierbântând
Și umezind
Și înmugurind
Și înfrunzind
Și rodind
u-mă
Al cuvintelor
Și cu ele
Nedusele
Grabnic te-aș fi dezbrăcat
Până la gânduri
Cărora le-aș fi terfelit
În feluri și chipuri
Pielea
Mătase albă și fină
Murdărind-o
Cu un soi de nebărbăție
Nealtoită
Cu lăstari nobili
Tăiați din câmpiile
Elizeelor
Păi
Știe lumea
Că eu toate viețile viitoare
Mi le-am aruncat ca pe vreascuri
În focurile Infernului
Că din funinginea lor
Amestecată cu lacrimile
Stoarse vieții ăsteia
În chinuri
Am umplut călimara sufletului
Și cu astă cerneală
Am fi scris
Grijaniile rodind
u-ne ?

2 comentarii

Baclava

Aproape m-ai sufocat cu gura
Coapselor
De unde era să știu
Câtă lăcomie
Stă pe buzele ei
Că la început
Abia de-am reușit
Să-ți smulg ție
Hainele
Și câteva suspine
Apoi nu mă mai opream în ea
Nemaisăturându-se de mine
Și tu
Nu știu ce-mi faci
Așa tăcută
Că nu-ți aud
Decât palmele
Încercând să mă stoarcă
Însiropându-te
Dulce
Ca o baclava
O să te rostogolesc
Puțin
Că mai ai locuri
În care
Nu ți-am fost
De ajuns
Cu frământările mele

2 comentarii

Ieslea nemuririi

Coconi, giulgiuri de borangic se strâng pe crengile de tei
Sicrie albe pentru zborurile moarte ale fluturilor ce-au zburat spre zei
Ei căutau spre-acolo unde soarele răsare, iar vara le-a venit cu ploi dinspre apus
Lumina înșelătoare a unei vieți, cu-al alteia-întuneric având călău un echinocțiu, i-a răpus
Tremură crengile de greutatea morții, florile vieții-s sterpe, seci
Iar cerurile ochilor nu-și mai opresc potopul lacrimilor reci
Să fie asta o înălțare fără profeție, crucea de care suntem țintuiți în nemurire ?
Poate la un hotar de înserare, în ieslea unui alt solstițiu, o să ne naștem iar, iubire !

2 comentarii

Anonimă

Aveai un nume atât de simplu !
Eu mă gândisem la ceva complicat
Să fiu sincer
La ceva potrivit Universului
Din care veneau ochii
Smarald ascuns în umbre de mister
Buzele, ce tușă roșie !
Din ce fermecat penel !
Gâtul fin
Sprijinind cu grație
O bărbie războinică
Acum întinsă
Să mi se predea
Mă gândeam cu teamă
Nu cumva
Să te muște gândurile
Ale mele sunt sălbatice
Și își lasă urma trecerii
Prin teritoriile de carne albă
Pe care mai apoi
Cuvintele
Să le cucerească
Cu șoapte
Curgându-ți pe sâni
Râuri
Ascuns
Pe sub mătăsurile tale complicate
Nici nu m-aș fi obosit să ți le scot
La ce bun
Dacă Înțelesul
Ți-ar fi frământat deja coapsele
Cam obraznice
Dar nu ți-am mai spus asta
Că eram ocupat
Să te gust
Dulce-sărat
De la dorință ?
De la lacrimi ?
Și oricum
Nu știam cum te cheamă
Te-aș fi întrebat pe urmă
Dacă nu adormeam
Otrăvit
De singurul tău cuvânt
Mai îndrăzneț
Numele meu

Acuma zâmbesc
Ți-am spus
Că numai eu sunt prieten cu Moartea
Și tu te-ai folosit de asta
Atât de simplu !

5 comentarii

Un simplu spectator

Te porți cu mănuși
Cu mine
Deși coapsele tale
Mă strigă
Să le desfac curelușele
Să-mi alerge goale
Prin palme
Pântecul
Să-i scot hamul
Să-mi mănânce gura
Și sânii
Să le trag cortina de mătase
Și să jucăm împreună
Într-o piesă
Cu mai multe acte
Dar tu
Te porți cu mănuși
De parcă aș fi
Un simplu spectator
De cabaret

Scrie un comentariu

La astre

Mă caută în ceruri de smaralde
Când nouri de cleștare plouă lin
Și mă citește murmurat cu buzele în rouri calde
Mă soarbe tot cu ele, ca pe un pahar de vin

Și te îmbată cu a mele dorindu-te arome
Nebune gânduri lasă-le în trup să-mi steie
Toarnă-mi și mie un pahar cu slove
Întinsă-n simțu-ți fă-mă amețitoare curcubeie

Fă-te orb, închide ochii, mă deschide, mă citește
Moale, doar cu degetele-ți aspre
Mici bruboni pe trup îmi crește
Și din tine osteneli, mă ridică-încet la astre

Scrie un comentariu

Ziua murgă

Vezi iubito, de nopți în ceruri ziua astăzi murgă-i plină
Și-obrazul-îmbujorat al lanului de aur crăpat de vâne-albastre de neghină
Teii cu trup de plop, de amețindu-ne lipsindu-le parfumu-s plini
Și tu iubito, plină ești de stranii înnoptări printre străini
Cu uscăciuni udat-a ploilor minciună a promisiunilor nemairodind-însemnătate
Înțepenite și pline de rugină sunt porțile cuvântului cetate
Deplinul tău mi-e secetă, pe altul gol cu-amar îl umple și-l suspină
Și ziua-i murgă, cu ceruri înnoptânde care s-ascundă umbra ta străină

Scrie un comentariu

Numai eu

Aș vrea să-ți mai scriu ceva, dar mi-e atât de somn că mă duc să te visez. Cel puțin de visat, te visez numai eu.

7 comentarii

Topită de zăpadă

Ai văzut ?
A nins
Acuma la solstițiu
A plâns vara
Cu fulgi
Că începe să-i moară ziua

Dacă aș fi fost lângă tine
Te-aș fi răsturnat în mijlocul străzii
Să fi nins noaptea
Și ți-aș fi băgat zăpadă pe sub tricou
Să-ți frec sânii cât perele de toamnă
Acuma
Vara
Să-i simt cum
Îmi îngheață între palme
Apoi aș fi topit promoroaca
Adunată în vârfurile lor
Cu buzele
Cu gura
Lăsând vara să-ți curgă izvor
Rece
Mânat de răsuflarea ta speriată
Spre pântec
Până la estuarul
Coapselor

Să nu-i las verii nimic
Doar nopți tot mai lungi
Că pe tine
Te-aș fi băut eu
Topită
De zăpadă
La solstițiu

Scrie un comentariu

Vânătăi

Bună
Vreau doar să-ți spun …
Am văzut că porți la gât
O vânătaie
Știu
Nu mai e treaba mea
Acuma
Că am căzut amândoi de acord
Că-i treaba celuilalt
Dar să știi
Că cele mai frumoase vânătăi
Se ascund între coapse
Că bărbatul tău
Trebuie să-ți stea în genunchi
La cât ești de frumoasă

Nu-i așa
Că cele pe care ți le făceam eu
Te dor și acuma
Doar gândindu-te la ele ?

4 comentarii

Neputându-se

Mă gândeam
Că mi-a spus cineva niște cuvinte
Nu multe
Dar nici două
Cele, înrobitoarele
Și cu ele am deschis
Poarta Raiului
Așa cum mi-o deschideai și tu
În fiecare seară
Când mă strângeai
La piept
Neîntâmplare
Iar eu tremuram
Ca un miel în ajunul sacrificării
Știind că în zori
Urma să-mi curmi
Zilele următoare
Pentru un scop
Crezi că luând o viață
Fie ea și a viselor
Pentru un scop
Se iartă
Nespusele ?
Mă gândeam
Că mi-a spus cineva niște cuvinte
Care mi-au deschis Poarta Raiului
Că-i mai mare chinul
Să viețuiești veșnic
Neavând
Decât să înduri
Chinurile Iadului
Numai o viață
Neputându-se

Scrie un comentariu

Vraciul

Nu mai au căutare
Leacurile mele
Altădată
Era coadă până în stradă
Se strângeau vrăjitele
Dinainte să cânte cocoșul
Azi
Mai ești singură tu
Care-mi mai cauți
Mie
Îndemânarea
La dezlegat
Mă simt infirm
Să dezleg ce-a legat altul
Și totuși
Te aștept, și te primesc
Și-ți frec busuioc
La tâmple
Și buze
La sâni
Și la pântec
Și la coapse
Și la tălpi îți mai frec și tei
Să-ți adoarmă pasul
Să nu te mai întorci
La el
Dar tu tot pleci
Aprind candele cu mir
Și te spăl cu apă jelită
Te șterg apoi cu prosop aspru de in
Să iei foc
Să ardă nodurile cu care te-a legat
Celălalt
Mereu așa fac
Strâng apă de nuferi
Și o jelesc
După ce pleci
Să am pentru când te întorci
Și te întinzi goală
În altarul meu
Așteptându-mă
Să te dezleg
Cu busuioc și tei și rugăciuni
Spuse în vârful buzelor
Pe trupul tău
Dezlegându-mi-te
Înduri să-ți fac și semne
Când pleci
Parcă ești un câmp de lavandă
Plutești mov și parfumată ca o sfântă
Dezlegată de el
Și legată de mine

Un comentariu

Limba tăcerilor

Vorbești
O limbă
Pe care o înțeleg
Dar în care
Nu ne vom înțelege
Limbile noastre
Trebuie
Să ne vorbească
Tăcerile
A mea pe ale tale
A ta
Pe ale mele
Tăceri
Cu gust de necuvinte
Ca și gustul
Trupului
Și dacă mă întrebi
Al tău
Are gust de cherry
Al meu
Aș vrea să-ți guste
A brandy
Să te îmbete
Să-ți împleticească limba
Cu a cuvintelor mele.

Scrie un comentariu

Te !

Spun mulți
Că o femeie se privește de sus
Sau din spate
Că altfel.
De parcă
În altfelulurile astea
Ea ar fi
Mai femeie.
Dar mie îmi place
Să te privesc
Din creștetul
Tălpilor
Pe tot drumul
Până la
Șoldurile buzelor
Pe care să le încalec
Cu ale mele
E drept
Că asta înseamnă
Nu să te doar privesc
Ci
Să te
Iubesc.
Te !

Scrie un comentariu

Numele meu, Dorință

Sunt acolo de la începuturi
Dinainte ca timpul să curgă rod
În pântec
Urnit din veșnicie
De două guri căutându-și răsuflarea
Te știu
Dinainte să ne fi întâlnit
În buricele degetelor
În podul palmelor
În mușcătura buzelor
Când cutreierai curioasă
Prin locuri
În care te credeai
Singură
Neștiind că la fiecare atingere
Mă vei întâlni
Și descoperindu-mă
Încet, încet
Mă vei face
Mai puternic
Atât de puternic
Încât
Nimic.
Nimic
Nu mă mai putea opri
Să te supun
Să-ți stăpânesc răsuflarea
Tremurul pleoapelor
Țipătul
Sudoarea
Fără ca tu
Să te mai poți împotrivi
Ție-ți
Mie
Știu
Ce gust îți au
Buzele clocot
Sânii zburliți
Pântecul alunecându-mă
Spre răscolindându-ți coapsele

E timpul
Să nu ne mai ascundem
Eu numele trupului tău îl știu
Fă-ne cunoștință
Eu mă numesc
Dorință
Și ne putem întâlni
În oricare
Din locurile
Lui
Tale.
Oricând ți-e poftă
De mine
Tine.

Scrie un comentariu

Să te frământe

În tihnă să-mi pășești pe buze, fără zor
Le stau în palme nemărturisite șoapte de amor
De te vor gâdila puțin să nu le-alungi, așteaptă-le o clipă
Încolăcindu-se pe glezne, spre coapse tremurânde fierbințeală se ridică
Poate o să îmbobocești de gândurile lor atât de pământene
Dar de nu ți-s petalele sfioase, oprește-le în tine pentru-o vreme
Iar când le simți că suflă greu, rotund în trupu-ți rătăcind
Ridică-le la sâni și dă-le gustul lor ciocolatiu înmugurind
Și de vei vrea să-ți însoțească șoaptele oftânde
Închide ochii și lasă-le cu pasul lor mărunt să te frământe

Scrie un comentariu

La fereastra lumii

E liniște iubito, de la fereastra lunii se vede noapte și tăcere
În orologii și-au găsit mormântul clipe de vrajă pierite de durere
Pe străzi, vântul aleargă uscate flori de tei
Și poarta ta închisă o găsesc, cu zece ruginite chei.
Îmi spui cum coapse să mă-încingă am poftit, și sâni să-mi umple palma
Că trupuri betejite de păcat am vrut, din carnea lor să mă înfrupt de-a valma
C-am astupat icninde guri, deschise de bolboroseli făr’de-înțeles
Înveșmântate în cuvinte, nu poftelor spre tine le-am dat ghes.
Eu dus-am dorul iei ce-a sânului mătasă o-ascunde-n borangic
A poalei de bumbac peste-a genunchiului sfială doar ridicată-un pic
A buzelor ce de-alor mele rușine le e teamă
Și dorul ochilor care se pleacă când strălucirea umbra mea le-o cheamă
Eu dus-am dorul verii-n pântec, și-a rodniciei ei divine
A serilor în care adormeai acoperindu-mă cu tine
Eu dorurile astea-am dus, nu altele păgâne.
Și-acum tu pleci și mă alungi în astă blăstămată lume ?
Să cred nespusul spusului mă-îndemni, de noi să fiu ateu
Să fiu ce spune lumea, un drac cu chip de Dumnezeu ?
Un suflet de nimic, o hâdă și scârbavnică-arătare ?
Nu pot iubito, eu lumii nu îi datorez nimic, doar ție, a vieții mele încântare.

7 comentarii

Cea mai frumoasă poveste de iubire

Să te visez la noapte, palmele mi-am uns cu soare
De-o fi să vină visul, să-l leg cu lanțuri de lumină de picioare
Nopții i-am meșterit o temniță eternă chiar din al timpului granit
De-o fi să mi te-aducă, pentru vecie răsăritul în ea am să-i închid
Să nu mai ai cale de-întors, nici pași să o străbați de despărțire
Și împreună să trăim visând cea mai frumoasă poveste de iubire
Să ne unim cu-îmbrățișări de pleoape, să ne nășească Luna
În rochie de stele să te îmbrac mireasă și în altar de căi lactee să-ți cer mâna
Tu să mă-îmbraci în catifeaua nemuririi, când te sărut să plângi
Și nebuloasele singurătății cu cea mai frumoasă poveste de iubire să-mi alungi

Scrie un comentariu

Ultima noapte, prima dimineață

Piesă într-un singur act, jucată cu casa închisă la teatrul domniței Ralu

Păr lung și inelat și castaniu
Rochie scumpă de brocart cu tivuri de dantelă
Sub decolteu doi bulgări albi cu gust zburdând ciocolatiu
Buze chemând la întâlnire cu zâmbet roșu din amurgul acuarelă

Pășea mărunt, cu dor în tălpile sub catifea burgundă
De parcă-ar căuta la orizont pe cineva necunoscut
Mărturisiri frivole în tandre rotunjimi ar vrea s-ascundă
Șolduri pe care cu brațele privirii le înlănțui mut

Mă înfățișez în promenada ei ca o-întâmplare
O chem la braț c-un gând dorind fierbinte
O noapte întreagă să topim înverșunat în desfătare
Cu rămas bun șoptit în dimineață să m-alinte

Se-întâmplă toate câte-am vrut, și multe altele nespuse
Vine și dimineața desparțirii de-al ei trup cu mine parfumat
Dar parcă nu-i mai vreau de lângă mine gândurile duse
Și c-un sărut mi le ascund iarăși în ea, pe ale mele pline de păcat

Scrie un comentariu

Fața ascunsă

Fie
O să te scald în parfum de lavandă
Și o să te șterg cu petale de trandafiri
O să mă simți privind
Tot ce ai
Dar e numai ca să-ți înfloresc bujorii
În obraji
O să fur rândunicii rochița
Să te îmbrac cu ea
Conduri
O să-i ștepelesc pe-ai cucului
Și în păr
O să-ți împletesc lămâiță
La piept
O să-ți prind trifoi
Să-mi porti norocul
De a te avea
Floare
Cât vrei tu
Chiar și numai o zi
Doar cât să-ți sorb roua care te apasă
Atât
Ah !
De fapt
Chiar și numai o noapte
Fiindcă
Eu nu sunt soare
Sunt
Lună
Și nu-mi pot arăta decât ție
Împlinindu-ne
Fața ascunsă

5 comentarii

Sânziană

Astăzi se deschid Cerurile
De-ai să le străpungi limpezimea
Până în adâncurile
Care au rodit vara
Vei zări Luna
Geloasă
Ascunzând în cufărul cu stele
Iubirea mea pentru tine
Sânziană !
De-ar ști
Că împreunându-le
Va lăsa Lumea
Grea
Cu povești de iubire
Pentru tine
Sânziană !

4 comentarii

Am murit verde, și albastru

Am privit în ochi verzi, și albaștri
Și am văzut ochi negri
Am privit curbe line
Pregătite să-mi odihnească buzele
Și curbe amețitoare
De care să mă agăț cu dinții
Înainte să le cad
În desfătare
Am ținut palme
Strâns
Între palmele mele
Și genunchi mai rotunzi ca Luna plină
Mi s-au cuibărit în ele
Când încolăceam cu brațul talii
Sfioase
Îmbujorând obraji
Pe care i-am sărutat
Cum îi sărutam pe ai tăi
Privindu-te în ochii negri
Doar că acum priveam
Părăsindu-mă
În alte abisuri divine
Verzi, albastre
Agățându-mă cu dinții
De curbele lor amețitoare
Și odihnindu-mi buzele
În cele line
Înainte să le cad în ispită
Și să mă zdrobesc
De stâncile iubirii
Murind verde, și albastru
Nu negru
Cum m-ai ucis tu

2 comentarii

Prea multe

N-am eu atâtea iscusite mâini, cu ele-a-ți scrie
Cât trupul tău poate cuprinde, poezie
Nici buze n-am atâtea, cu ele să-ți rostogolesc în fiecare noapte
Cât trupul tău poate s-asculte, șoapte
Priviri am multe, dar niciodată nu au fost de-ajuns
Trupului tău, care la întrebarea lor cu despărțire a răspuns

12 comentarii

Ce mai faci tu, fată frumoasă ?

Pe vremea când încă mai căutam dimineți în umbra serilor am cunoscut o fată atât de frumoasă că obrajii iernii se îmbujorau în amurg precum ai unei fecioare mângăiată de vise pârdalnice în ascunzișuri de budoar. Avea părul împletit în spice de chiar degetele Soarelui și purta straie țesute de fluturi din parfumul florilor. Sub pașii ei înverzeau grădinile Raiului, iar glasul alinta precum șoapta unei adieri calde de vară. Avea nume de uimire cu ochi senini, sprâncene subțiri și buze mușcate de emoție, ca un dar divin.
M-a părăsit simplu, așa cum timpul e părăsit de clipe, de parcă ar fi urmat o poruncă a Creației, și n-aș fi știut că aproape am uitat-o dacă noaptea trecută nu i-aș fi zărit mantia în mâinile harnice ale Lunii grăbindu-se să i-o brodeze cu stele.
Oare ce mai faci tu, fată frumoasă ?

Un comentariu

CuTinecătură

Am învins zei stăpânind facerea lumilor din scântei iscate-n eter
Să le smulg din Olimp, cum vii din Infern, un uscat colț de cer
L-am străbătut dintr-un asfințit către altul cu tălpile crăpate încălțate în ploi
Ziua adunam sălbatice vise, noaptea le sădeam cuminți povești despre noi
Le-am privit cum răsar, cum cresc, cum li se umple spicul în cuvinte de-argint
Și-între palme le frământam, să văd de s-au copt, ori mai trebuie să le alint
Când colțul de cer l-au împânzit cu stele devenindu-l al tău sfânt pământ
Am tocmit Luna, cu secera ei să strângă fericirea din ele, peste noi să o treiere blând
Mi-era foame și sete de viață, ți-am gustat carnea și nectarul ți l-am băut
M-ai împărtășit iubito, grijește de sămânța pe care ți-am sădit-o în trup

Scrie un comentariu

Îmbrățișarea ta

Cine m-ar auzi citindu-ți atâtea despre împletirea trupurilor ar putea crede că mirosul cărnii tale albe m-a adus la demență. Nu ! La demență mă aduce gândul îmbrățișării tale. Atât ! De nimic nu mi-e așa poftă cum îmi e de îmbrățișarea ta. Poate într-o zi o să-mi lași tâmplele să-ți asculte murmurul genunchilor adăpostindu-mă sub mângâierea primei tale îmbrățișări.

11 comentarii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 692 other followers