Gânduri desperecheate

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ștergând punctul de final.

Read the rest of this entry »

147 comentarii

Indigo

Când te ghemuiești
Mi-aș umple golul
Brațelor
Cu rotundurile
Șoldurilor tale
Culcându-mi tâmpla
În moalele coapselor
Și lăsându-ți genunchii
Să-mi bată feciorelnic
În piept
Așteptând să le deschidă
Larg
Poarta casei
Fluturilor
Inima
Bătându-mi
Indigo

Un comentariu

Malpraxis

Am fost și astăzi pentru ce mă duc mereu, fără să știu exact de ce, doar că azi, la plecare, s-a ridicat în coate și mi-a spus:
– S-o lași în pace, ai auzit !
Apoi s-a întors pe burtă, și-a tras cearceaful printre coapsele ude, a ridicat perna căzută lângă pat, și-a încrucișat brațele peste ea și sprijinindu-și bărbia pe ele, puțin într-o parte, a început să-și lingă buzele în timp ce mă privea spălându-mă.
– Ce știi tu ! am încercat eu să închei discuția.
N-a răspuns imediat. Doar a îndoit genunchii, ridicându-și tălpile spre tavan, și, defăcând și strângând degetele picioarelor, a început să-și frece pulpele una de alta. Când și șoldurile au ajuns să i se clatine rotund, coapsele întinzând și strângând cearceaful, a închis ochii și a oftat șoptit înghițindu-și o lacrimă:
– Dacă nici eu nu știu …
M-am îmbrăcat fără să mai spun nimic, am privit-o încruntat, am lăsat banii pe masă și am ieșit închizând încet ușa. Pe drum m-am gândit să o sun mai târziu, să mă lămurească ce a vrut să spună. Dar am ajuns târziu acasă și am adormit la televizor mai înainte să văd știrea cu fata care s-a sinucis. În scrisoarea de adio spunea că a încălcat codul deontologic lăsându-se atrasă într-o relație sentimentală cu unul dintre clienți, iar în meseria ei asta nu-i doar interzis, ci și deosebit de rușinos.
O să sun mâine. Și o să-i trimit un buchet de flori și un pachet de țigări fine. Îmi place când după mine își aprinde o țigară. Nu știu ce a apucat-o azi să-mi zică de ea.

2 comentarii

Dulce amar

Te colind
Cu gânduri
Tu-mi vorbești
De dulce nesperat
Ore coapte
Și amar disperat
Clipe putrede
Eu mă văd prin tine
Pierdut în noi
Și-mi strecor poftele
Pe sub dantelele tale
Ce furnicar
De dulce
Și amar
Îți sunt
Știindu-mă
Ascultare
Simțindu-mă
Nisip
Taci !
Închide ochii
Deschide-ți trupul
Și vorbește-mă
Cu gura lui
Cea păcătuindu-ne
Dulce
Amar

2 comentarii

Înțărcată

Te adulmec
Ca un animal
Știindu-se
Pradă
Am chipul
Promisiunilor
Împietrit
Iar cu nările
Poftelor
Îți simt
Din tocmai celălalt capăt
Al vieții
Adus
De adierile
Tot mai puternice
Ale păcatului
Mirosul
De valuri mângâietoare
Al părului
De seri aprige și târzii
Împreunate
Cu dimineți somnoroase
Al ochilor
De șofran și busuioc
Al gândurillor
De muguri de pin și pară
Al sânilor
De pâine coaptă în vatră
Al pântecului
De ambră și tămâie
Al coapselor
Ai miros
De prima și ultima
Femeie
De cea singură născută
În zodia
Celeimaifrumoase
Spun astrele
Că e o singură șansă
În viață
Să fii întâlnită
Iar eu îți sunt
Norocosul
Căruia
Să-i devorezi
Sufletul
Înțărcându-ți
Fecioria

2 comentarii

Cochetărie

Mai ții minte
Când visam
Tu
Ascunzându-te-n
Mătăsuri
Și croieli
Culori
Broderii
Dantele
Toate potrivite
Cu anotimpuri
Eu
De toate astea
Dezvelindu-te
Ca să te-îmbrac
Pe pielea goală
Admirându-mă apoi
În oglinda Cerului
Îmbrăcat
Cu mătăsurile
Croielile
Culorile
Broderiile
Și dantelele
Trupului tău ?
Că nu degeaba se spune

Haina
Îl face
Pe om

Scrie un comentariu

Și mai demente

Niciodată cuvintele mele
Nu ți-au ajuns
În suflet
Mereu le-ai rătăcit
Prin răspântiile trupului tău
Le ademeneai
Să-ți ajungă șoapte la ureche
Și mult sărut pe buze
Până-ți umpleau gura
Cu oboseli oftate
Și le alungai curgându-le
Printre sâni
Nu mai înainte să le răsucești
Prinzându-le cu degetele
Peste coarnele lor
Spre domolul pântecului
De unde le mânai
Și ele ascultătoare
Acunzându-le cu palma
Și rumenindu-le bine
Înainte să le topești
Cu totul
Devenindu-le cerneală
În învălmășeala coapselor
Te ridicai
Apoi
Și de-ți mai sclipea vreunul
Trecute dorințe
Pe trup
Îl striveai
Umplându-ți toți porii
Cu mândria mea
Spunânându-mi obosit
Tu
Fără ele
N-ai fi nimic
Eu mă încruntam
Mă priveam
Cum nu-ți sunt
Și răscoleam
Toate lumile
Nebunilor
Să caut altele
Și mai demente
Să-ți fiu
Mereu

Scrie un comentariu

Declarație de mulțumire

Decența îmi cere
Să te îmbrac
Cu așternut
Mai înainte să-mi închei
Cu nasturii sânilor tăi
Butonierele buzelor
Că abia apoi
Mi te poți privi
În oglinda ochilor
Dorindu-te
Să vezi cum îți șade
Gătită cu strai nobil
De amor
Fără pereche
Iar eu am să-ți întind
Cele două cute mofturoase
Dintre coapse
Călcându-le delicat
Cu mine
Până te vei declara
Multumită

6 comentarii

Demiurgi

Am ochii grei
De parcă
Ți-ai fi agățat
Parfumul
De pleoape
Să mi le tragi
Peste priviri
Să nu te văd
Rostogolindu-ți sânii
Să-mi smulgi cu ei
Buzele
Sorbindu-i
Șerpuindu-ți fierbite
Pântecul
Să-mi împleticești limba
Cu el
Umplându-mi gura cu tine
Înghițindu-mi
Oftat după oftat
Cu necuvinte
De sfârșitul lumii
De parcă ar fi ultima zi
Când de fapt
E doar al meu
În tine
Și mâine
Va fi o altă zi
Să ne-împletească
Demiurgi

Scrie un comentariu

Magdalenă

Nu mi-am făcut
Un plan
Cum ar fi
Să salvez lumea
Să-i fiu
Tată
Și fiu
Și sfântul ei duh
Dar mi-am făcut
O mie și unul
De gânduri
Cum ar fi
Să mă salvezi tu
De mine
Să-mi fii
Magdalenă
Să strigi lumii
După ce
Mă va fi dat jos
De pe crucea-i
Strâmbă
Nebunilor !
El !
El m-a iubit !

Scrie un comentariu

Lăcrimându-ți

De le vei întâlni
Căutarea
Să nu-ți pară
Mâna lor
Prea iscoditoare
Ori buzele
Prea lacome
Și nici să nu le închizi
Gura
Strigându-te
Pe sub malurile
De dantele
Te colindă de mult
Iar dacă nu i-ai simțit până acum
Căutându-ți
Zor
Între coapse
Și mur înflorindu-te
În pântec
Ori căznindu-ți
La suișul
Sânilor
Printre care
Tot li se alunecă
Sub boltă
Înmugurindu-i
E fiindcă
Iscodeau
Să le țină calea
Alor tăi
Într-o trecătoare
Printre lumi
Prăpăstioase
Unde n-ai mai fi avut loc de întors
Privirea
Și i-ai fi înfruntat
De teamă
Că n-ar mai ști
Să te dezbrace
Lăcrimându-ți

Scrie un comentariu

Poveste de adormit iubita

Au dor de ducă
Armăsarii
Degetelor mele
I-am hrănit cu jăratic
De pofte
Și de-or fugi
Înșeuază-i
Cu dezlegândurile tale
Lasă-i să-ți zburde pe umeri
Dându-le roată
Cu nebunie
Să-ți necheze
Pe sâni
Stârnindu-i
Cu gingașul lor galop
Să-ți coboare
Pe cumpăna spatelui
Până între dealurile
Pietroase
Ale îndărătniciei tale
Odihnește-i
În liniștea șoldurilor
Și adapă-i
Din fântâna coapselor
Apoi mă descalecă
Între ele
Domn al tău
Și mi te zidește
Cetate

4 comentarii

Te renunț

Devin
Dependent
Deși nu-mi place
Cafeaua
E nisipoasă
Și are gust
Amar
Dar sorbită
Din palma
Pântecului tău
După ce ți-a curs
Pe coapse
Fugită
Din cana așezată
Pe genunchii
Aducându-ți–o
La buze
De bucuria
Șoptind tresărit
A venirii
Sărutului meu
Pe sub bolta
Sânilor
Până pe
Cârnul lor
Naiv
Căutat îndelung
De degetele
Fluturând
Pe sub mătăsurile
Tale
De femeie
Răsfățată
E dulce
Și catifelată
Îmi umple
Cerul
Gurii
Cu voluptatea
Ta
Iar pe tine
Cu viciul
Meu
Vezi
Fără cafea
N-ai mai fi
Eu
De asta
Nu pot să
Te renunț

2 comentarii

Nețărmurită

Ai plecat devreme
Mai înainte să-ti pot descuia
Rotundul
Genunchilor
Cu cheia palmelor
Întinzându-se la drumul
Coapselor
Însorite
Trecându-mă prin gustul
Pântecului
Și odihnindu-se
La poala sânilor
Ca să mă urce apoi
Opintit
Spre șaua
Buzelor
Smulgându-le desfăcute
Necunoscutul
Limbii
Pătrunzăndu-ți
Rodnicia
Mușcându-ți
Țipătul
Și bându-ți lacrima
Din leagănul
Genelor
Ai plecat
Privindu-mă
Lăsându-mi gândurile
Pictate
Indecent
În culoarea
Furtunii
Răscolind marea
De atunci
Nețărmurită

Scrie un comentariu

Necredincioasă

Te ridici
Fără o vorbă
Și cuvintele privirii
Îți tac
De parcă aș fi
Doar o înfloritură
Pe așternut
Te apleci după un pahar
Răsturnat
Și eu după tine
Și te îndrepți
Cu pași nerușinați
Spre mângâierea aprigă
A focului
Oferindu-i pântecul
Leoarcă
Să ți-l zvânte
În timp ce sorbi
Ultima picătură
Care-ți fuge de pe buze
O prinzi la timp
Cu vârful limbii
Care a tăcut-o și pe a mea
Abia atunci
Întorci capul
Și mă privești
Privindu-mi urmele
Lăsate pe grumazul coapselor
Asta după ce le-am răsucit
În fel și chip
Ca să-ți desfac
Poarta sărutului
N-ai țipat atunci
Doar mă blestemai
Oftând
Uitându-te
Încruntată
La ce ți se întâmplă
Mai târziu
Ți-ai slobozit
Strigătul
Când nu făceam
Decât să te îndulcesc
Cu mine
Și mi-ai smuls brațele
Să te înconjori cu ele
Mușcându-mă de piept
Să te vezi tu
Acolo
În timp ce
Pe bolta sânilor
Mușcăturile mele
Ți se văd flori
Doar în priviri
Cred
Că nu mă știi de tine
Eu da
Că dacă-mi ling buzele
Tot gustul tău
E acolo
Deși
Ți-am spus de la începându-te
Că o să avem gusturi
Diferite
Eu pe al tău
Și tu
Pe al meu
Necredincioaso !

Scrie un comentariu

Întreg al vostru

Știu că te iubește
Și tu
Văd cum vă umpleți
Privirile
Cu trupul
Cum vi se umezesc buzele
Cu gânduri
Când vă vorbiți
Chiar în fața
Uimirii mele
Cum îți alintă părul
Cu degete tandre
Cum te îmbrățișează
Sânii tăi
Așteptându-i prietenia
Palmelor
Și coapsele
Mărturisirea atingerilor
Între ele
Purtând masca
Nevinovăției
Foamea
V-o simt eu
Și pe mine mă seacă
Setea
Cu care te aleargă
Când vă despărțiți
Tu la brațul meu
Și mă întreb
Dacă nu cumva
V-ați gustat
Fără știrea mea
Rămânându-ți nealungat
Continure
Și nu te mai înțeleg
Dacă tot ne păstrezi
Pe amândoi
Atunci împarte-mă
Și cu ea
Nu voi fi jumătate
Fiecăreia
Ci întreg al
Vostru

3 comentarii

Peltic

Îmi strigă coapsele tale
Tot felul de supărări
Aburinde
Între îndrăzneli de sfioasă mătase
Cu guler năzdrăvan de dantelă
Le astup gura
Cu mâna
Dar atunci
Le sare țâfna
Sânilor
Și mă pomenești
Cu buzele
Înger
Trezindu-mă
Din adormire
Și cu dinții
Demon
Jupuindu-mi de viu
Sărutul
Neștiindu-te așa
Sălbatică
Mă pedepsești
Cu toate frământările
Trupului
Abia reușesc
Să-ți șterg lacrimile
Să-ți mângâi obrajii
Să-ți întind zâmbetul
Coapselor
Cerându-le iertare
Peltic
Cu limba împleticită
De beția nectarului
Tău

Scrie un comentariu

Place Pigalle

Mi-am ghicit în cafea
Dar
Nu era nimic acolo
Nici drum
Nici întâmplare
Nici ochii tăi
Privindu-mă
Chihlimbar
Poveste
Încuiată într-o lacrimă
Uscată
Am împuns cu degetul
În zaț
Și abia atunci
Mi s-a arătat
Rotund
Dezvelit alb
Cu sfârc negru
Puternic
În mijloc
Ca un sân
De adolescentă flămândă
În Place Pigalle
L-am supt
Și avea gust
De sânul tău
Dulce amărui
Întâmplare
La drum de seară
Prin ce locuri
Îți mai ascunzi și tu
Gustul
De trufă
Consumată
În noiembrie
Rece
Cu șampanie
La un spectacol
De cabarat

4 comentarii

Figuri

Mă rup în figuri. Una pentru străini, decentă, sobră, o indiferență civilizată, dar fără a fi ofensatoare, una pentru conoscuți, jovială, atentă, sinceră, și una pentru tine, pe care nu o pot descrie fiindcă doar ție ți se arată, tu să-mi spui cum e, eu aștept să-mi faci și tu figura, că, nu-i așa, ce figură frumoasă am putea face împreună !

11 comentarii

Lefter

Ți-am scris atâtea, multe, poate nu ți-au plăcut, sau poate da, sau unele da, altele nu, sau poate nici nu le-ai citit pe toate, dar nu contează, nu de asta am venit, am venit pentru că mi-au spus că fiecare literă scurtează viața, da, acuma am aflat, acuma mi-au spus, acuma au aflat și ei, sunt cercetări de ultimă oră, rezultatele nici n-au fost făcute publice, încă, dar eu am un statut privilegiat, o știi, și problema e că eu le-am scris pe toate, câte le-am scris, irevocabil, și au calculat ei cât, iar ca să le plătesc pe toate a trebuit să mă împrumut și din moarte, așa că pentru moment sunt lefter și vroiam să te întreb, până primesc avansul următoarei vieți, n-ai vrea să-ți împarți câteva gânduri cu mine ?

12 comentarii

Cârceii gândurilor

Nu, nu știu numele tale. La ce mi-ar trebui ? Eu te chem cu orbul ochilor, cu știrbul dinților, cu rănile buzelor, cu bătăturile palmelor, cu înțepeneala degetelor, iar când toate chemările astea nu mi te aduc, îmi târăsc pe după tine cârceii gândurilor.

2 comentarii

Dispariție

Eu nu o să mor niciodată, înțelegi? Eu o să dispar. Așa cum dispare o picătură de ploaie, o știi, ai văzut-o, ai văzut chiar locul unde a căzut, dar când te apleci să o iei, nu mai e! A dispărut! Așa cum dispare vântul, acum îi simți palma moale și caldă pe obraz, dar când vrei să i-o strângi într-a ta, nu e! A dispărut! Înțelegi? Dacă o să treci pe strada noastră și o să întrebi de mine o să râdă lumea de tine. Nebuno! Să nu faci asta, o să râdă de tine. Eu n-am locuit niciodată acolo, pentru ea. Eu n-am fost, chiar dacă m-ai simțit, chiar dacă m-ai văzut, chiar dacă m-ai ținut de mână, chiar dacă te-am mângâiat, ca lacrimă poate, pe obraz, înțelegi? Eu o să-ți dispar, ca oricare alt gând iubindu-te.

3 comentarii

Cetate

Am căutat
Prin crestăturilor multor buze
Până le-am găsit
Pe ale tale
Pe sub bolțile multor sâni
Mi-au căutat palmele
Până i-am găsit
Pe ai tăi
Prin văile multor pântece
Mi-au căutat tâmplele
Până l-am găsit
Pe al tău
Și în adâncurile multor coapse
Mi-a căutat viața
Până le-am găsit pe ale tale
Întemeindu-mi-te
Cu numele meu
Cetate

2 comentarii

Sarmizegetusă (milenară)

Mă urmăresc
Oștile timpului
Iubito
Tot mai aproape-s
Ca mâine
Mă vor prinde
În plasa zbârciturilor
Și mă vor împunge
Cu sulițele neputințelor
Să afle
Unde mi-am ascuns
Comoara
Vieții
Dar mai degrabă
Mă întorc în lut
Decât să te mărturisesc
Sarmizegetusă
A scurtei mele istorii
În tine
Milenară

Un comentariu

Potrivnicul poftelor

Când văd o femeie frumoasă
Întâi îi privesc măinile
Să aibă degete subțiri
Și lungi
Care știu să mângâie printre
Nasturii cămășii
Care știu să caute
Fără să se poticnească în
Ghinturile curelei
Și unghii care nu se tem
Să zgârie
Blând
Abia pe urmă sânii
Să le ghicesc pârgul
De mi s-ar potrivi poftelor
Palmelor
Și picioarele
Să le ghicesc văile coapselor
De mi s-ar potrivi poftelor
Gurii
Iar buzele i le privesc
La urmă
Că aici aș începe
Dacă ar fi să încep
Să știu cum să-mi potrivesc
Sărutul
Poftelor
Iar ochii
Nu-i privesc
Niciodată
Ce mă fac dacă
Verzi
Albaștri
Căprui
Mi s-or potrivi poftelor
Inimii ?

3 comentarii

Delir

M-am săturat de toamne roșii în obraji și plumburii în frunte
De ierni cu dinții ascuțiți și plete lungi, cărunte
De-absurde primăveri mințind cu buze verzi cuvinte parfumate de culori
M-am săturat de verile plângând cu cer senin din încruntări de negri nori
Vreau anotimpul nostru înapoi, cu nopți în care sânii-ți freamătă de-a gurii mele teamă
În care palma între coapse tremurând mi-o strângi când buzele poftit mă cheamă
În care diminețile sunt tot mereu prilej de tristă despărțire până-n seară
M-am săturat de schimbătoare vremi, te vreau femeie-n brațe, nu în minți fecioară

2 comentarii

Războiul dorințelor

Această poezie nu-mi aparține, am găsit-o pe unul din drumurile mele, dar cred că-i foarte frumoasă și o să vă placă.

Din vârfuri de degete desenează-mi o hartă celestă pe pântec
Cu gura, car alegoric, umezește-i buzele cu al buzelor tale descântec
Sânilor, rotunzi ca doi aștri, răzvrătește-le luna când în palme-ți plutesc goi
Mușcă-i cu blând murmur de șoapte anunțând războiul dorințelor între noi
Aprinde-mi în trup păcatele, să ardă ca o furtună de stele
Și trupul tău dă-mi să-l acopăr cu dulcele strălucirii din ele
Fuioare de geamăt să împletim împreună în șnur de cuvinte nebune
Scânteile din ochi să le împreunăm și pe ele, sărutul să le cunune
Și dacă răbdarea-ți, țipătul meu care imploră să-l mai aștepte nu vrea
Toarnă-te-n mine cu totul, și, până iar crește, în mine lasă-l să stea

2 comentarii

Limba sărutului

Ți-ai întemnițat toate cuvintele în adâncurile întunecate și reci ale privirii, iar de mai îndrăznește vreunul să iasă, iute îl spinteci în silabe cu sabia încruntării, în loc să mi le îndeși cu forța printre buzele legate cu funia patimii, învățându-mă să le rostim împreună în limba sărutului, pe care o vom uita, negreșit, de vreme ce nici nu ne-am vorbit în ea niciodată. Că încercări am mai avut, dar accentul meu ți s-a părut prea romantic.

Un comentariu

Bătrânețe fără tinerețe

Să nu mai fugi când vreau să te sărut ! Îmi rămân buzele agățate în spinii timpului și mă îmbolnăvesc de bătrânețe fără tinerețe. Și nimic nu-i veșnic, iar fără mine la ce ți-ar fi de folos iubirea mea ?

2 comentarii

Friguroasă

Friguroaso !
Ador când încalți
Ciorapii de lână
Îți sunt mari
Și-ți acoperă tălpile
Până la pulpe
Iar asta înlocuiește
Mângâierea mea
Cu asprimea lor
Aș suferi
Numai la gândul ăsta
Dacă n-aș ști
Că așa
Te încălzești
Și-ți desfaci moalele
Coapselor
Cât să-mi pot
Strecura între ele
Tremuratul
Simțurilor
Să le potolesc teama
De sălbăticie
Sperând ca
Poate
Într-o dimineață
N-ai să mă mai alungi
O să mă domesticești
Și o să-mi faci cuib
În sufletul tău
Mereu friguros

4 comentarii

Suferindu-mă

Te văd arogantă
Femeie
De parcă ai fi
O împuternicită
A sorților mei
De a te avea stăpână
Ca un sclav păgân
Bărbat
Și atât
Care-și schimbă credința
De cum îi întorci privirea
Cu trupul tău unduind
Ca o năframă în vânt
Obligându-mi gândurile
Să te slujească
Cu dinți
Care să-ți muște buzele
Și sânii
Ofensați
Dacă mi-ar primi
Doar
Darul gurii lacome
Cu palme
Care să-ți rupă coapsele
Ca pe o pâine caldă
Aducându-le miezul
Nobil
Să-mi potolească simțurile
Brute
Ca apoi
Satisfăcută
În cruzimea cărnii
Să mă arunci
În temnița foștilor
Păi dragă doamnă
Eu mă leg în lanțuri
Doar
Femeilor
Pe care le iubesc
Singurele
Care știu
Cum să mă ucidă
Încet
Suferindu-mă

Scrie un comentariu

Sfârșitul născător

Nu sunt un bun istoric. Eu nu pot relata, încadrându-le în epoci, eforturile diplomatice, jocul intrigilor, combatanții, strigătele de luptă, pânda, frica, agonia, vitejia, trădarea, onoarea, doar sfârșitul născător de lacrimi, de bucurie, ori tristețe, victoria, ori înfrângerea. De asta eu nu pot spune nici de ce, nici când, nici cum, doar “Te iubesc”, sfârșitul născător de lacrimi, de bucurie, pentru tine, de tristețe, pentru mine.

7 comentarii

Cauza mea

Te-ai întrebat vreodată de ce tu ? Nu dintr-un capriciu al soartei, nici dintr-o eșuată reacție chimică, ori dintr-un experiment fizic rămas fără rezultat. Nu. Toate astea, întâmplându-ni-sele, sunt, au fost, iartă-mi optimismul romantic, din cauza mea. Tu. O utopie, o argumentație a absurdului, o logică fără sens, un cerc vicios. Păi cum altfel te-aș fi putut iubi tocmai pe tine ? Vezi, tu n-ai rezultat, ești doar o cauză. A mea.

2 comentarii

Surdă

Îmi stau pe limbă
Aspre cuvinte
O să ți le rostesc
Trupului
El știe
Să se pătrundă
Cu înțelesurile lor
Ascultându-ți dorințele
Surde

Scrie un comentariu

Bosfor

Ochii tăi au culoarea Bosforului și-n ei plutesc mistere orientale, povești călătoare furișându-se din adâncuri spre corabia dorințelor mele, poate voind să o scufunde. Dar eu te-aș lua în brațe și te-aș trece apa vieții de pe un mal pe altul, oricât de abrupte ar fi, din țara nimănui în țara mea.

Scrie un comentariu

Gâlceava iubirii

Nu-ți mai tac ochii
Atâta zarvă
Verde
Desfăcut albastru
De fluturii
Zbătându-și aripile
Gene lungi
Înconvoiate de lumină
Ai mei tac
Și te ascultă
Cum mă uiți
Și eu te uit
Dar pe furiș
Ca și cum
Ți-aș căuta prilej
De gâlceava iubirii

Scrie un comentariu

Întâlnire

Ai aflat că astăzi m-am întâlnit cu ochii tăi ? Nu degeaba vorbește lumea că m-ar cunoaște, chiar dacă ei neagă cu vehemența pleoapelor.

4 comentarii

Mormântul dimineții

De-aș fi eu Luna pe care la fereastră-aștepți în fiecare seară
Să-ți ocrotească sânii cu blândă palma ei imaginară
Și buzele să-ți gâdile cu un sărut fugind în jos, pe sub bărbie
Grăbit ca puful dintre coapse să-înfioare, cum vântul tulbură pe cel de păpădie
Adâncurile, cu lumini și umbre, Cerul să strigi pe nume când ți le răsfață
La fel ca ea, în brațe ți-aș muri, să mă îngropi într-un mormânt săpat în dimineață

4 comentarii

Venerându-te

Așa-i că prima scânteie a privit prin ochii tăi atunci când a născocit Universul ? Că adâncul lor de cer târziu îmi toarnă plumb în cuvintele dorindu-se istorii scrise în amurg pe papirusul trupului tău povestindu-se în suspine amestecate în valuri pe buzele alunecându-se cu ale mele în tăceri lăsând să vorbească doar frământarea frumuseții dezbrăcată de știința ei exactă și lăsată nudă și îmbujorată între palmele mele de muritor descoperindu-te divină. Venerându-te.

2 comentarii

Seninul care înstrăinează

Mai ții minte ce ploaie a fost când nu te-am sărutat ? Și astăzi, după atâta arșiță, mi-s tălpile gândurilor ude de potopul regretelor. De asta nu-ți mai trec prin grădina tăcerilor. Aș lăsa urme de iubire în colbul despărțirii. Ar ști lumea că norii ne-au adus aproape, iar seninul ne-a înstrăinat.

3 comentarii

De neștiut

Mă întreb, dacă n-ai fi fost tu aș fi cunoscut-o vreodată pe ea ?

4 comentarii

În tine

Ce văd eu în tine ?
Nu trup șerpuindu-mi
Ci îmbrățișare
Nu buze gustându-mă
Ci șoapte
Nu priviri chemându-mă
Ci geană căzută
Împlinindu-ne dorința
Rod
Din eu

3 comentarii

Departe

Amândoi avem departe
Al meu
Ne desparte
Al tău
Te înstrăinează
Departele meu înseamnă
Te iubesc
Al tău nu înseamnă
Nimănui

3 comentarii

Livada suspinelor

Azi am apucat pe o uliță
Nu știu de ce
Se pierdea
În talpa unui deal
Era îngustă și pietruită
Mai mult de ploi
Care parcă scoseseră
Toate măselele dealului
Să le înșire acolo
Albe
Să repare gura știrbă
Și mută
A pământului
Cu un zâmbet
De piatră
Oricum
La căpătul lui
E o livadă
Ca a nimănui
Un gard aplecat
Desparte de lume
Câțiva piersici
Aurii
Și un măr
Rubiniu
Culorile zeilor
Pe un covor
De iarba înaltă și deasă
Verde
Cu spic galben
Culori păgâne
Nu era poartă
Nimeni să nu tulbure
Posesia
Zeilor
Asupra păgânului
Dar la colțul dinspre deal
Dacă aplecai gardul
Mai mult
Puteai intra
Știi ce liniște moale
E înăuntru
Cum îți înconjoară gleznele
Iarba
Cum te îmbată parfumul
Fructelor
Mă gândeam
Să-mi spui
Dacă nu-i așa
Într-o noapte
Cât încă mai cântă
Greierii
Să ne strecurăm acolo
Aș apleca eu gardul
Să poți intra
Și eu
După tine
Ne-am ascunde în iarbă
Și te-aș iubi
Poate și tu
Pe mine
Apoi ți-aș împleti
Spice în păr
Și aș alunga
Domol
Firele de iarba
Care ți s-ar fi lipit
Pe umeri
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Tu ai râde
Și te-ai ridica pe vârfuri
Goală
Să iei o piersică
Ar trebui să te ridic în brațe
Lipindu-mi obrazul
De pântecul tău
Ca să ajungi
La poama aurie
Ai mușca din ea
Și nectarul ți-ar curge
Pe bărbie
Pe sâni
Pe pântec
Pe coapse
Pe pulpe
Pe glezne
Doar ca să-l sorb eu
Cu gust de trupul tău
Suspinând
Te-ai îmbrăca apoi
Iar eu
Aș privi
Încă întins în iarbă
Cum nu mai vrea să-ți alunece
Rochia
Pe acolo pe unde
Te-am gustat eu
Dar știi
E mai greu de ieșit
Din livada asta
Că nu-i nimeni
Să aplece gardul
Iar eu
Încă nu m-am săturat
Să te iubesc
Așa că de ce te-aș lăsa
Să-mi pleci ?

5 comentarii

S-a înamorat afară

Se strâng norii
Se joacă soarele
Prin barba lor cenușie
Babele din ei plâng
Iar moșii afurisesc cu vânt
Că vine toamna
Rod acru și amar
Ăst an
Tăcut
Și prefăcut
Să mai arunci
Niște vreascuri
În sobă
Că s-a înamorat afară
Și mi-e dor
Iubito !

Scrie un comentariu

Cu ochii la joacă

De câte ori te văd îmi fug ochii la joacă. Cât e ziua de mare se hârjonesc cu ai tăi prin grădinile abia îmbobocite ale dorințelor.
Când se lasă seara ai tăi se duc repede la culcare în baldachinul genelor. Alor mei, însă, le place să-ți mai hoinărească prin rotunjimile trupului până spre dimineață, când, istoviți de atâtea urcușuri și coborâșuri, îți adorm pe pântec învelindu-se cu palmele tale.

2 comentarii

Pășind frivol

Însingurat, ieșisem printre tei în căutare de povești și ele-însingurate
Te-am întâlnit desculță pe-alei pustii, pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte
Purtai o rochie cu flori de iunie, în miez, cu trenă lungă ca una de mireasă
La piept grădina lor era mai desfăcută, și-o coapsă se zărea printr-o deschizătură în mătasă
Te-am prins de cot, și într-o umbră, te-am tras pe-un pat de iarbă țesut pe margini cu argint din stele
N-am zăbovit prea mult și-am cutezat să îți desfac corsetul, șnururi se-amestecau răutăcios cu degetele mele
Printr-un noroc, ori de pe umeri scuturându-mi gura către piept, tu ai dorit așa de tare
Sânii în palme să-mi așezi, și ghinda să le-o mușc ușor, ca pentru ce va fi o bucuroasă-întâmpinare
Cu limba îmi vorbeai, și tot cu ea, vorbele-n călimară-mi răsuceai, să nu se-întâmple
Că le sorbeai oftând, mai înainte ca pe buze cerneala poftelor să mi se zvânte
Cu pașaport de rugăminți atingeri curajoase îți strecurai prin vama desfăcându-mă la cingătoare
Eu n-aveam încă gândul să mă las gustat, sete să te pătrund spre gustul tău mi-era mai tare
Te-am scos din faldurile de culori, nici de dantelă împotriviri sperând să nu mai fie
În palme goală mi-ai rămas, doar între coapse ascunzându-te sub o petală străvezie
Încet am tras-o de pe șolduri, ți s-a-încurcat la glezne, doar o clipă
Și-am aruncat-o peste ochii Lunii, care de după o perdea de trandafiri ne privea uimită
În palma coapselor mi-ai prins obrajii, simțeai cum să te răscolesc dorințele-ți îmi cer
Mă așteptai cu poarta pântecului descuiată, să mă primești pentru o noapte în trupul tău aventurier
Și-am fost până când dimineața ne-a îmbrăcat în straie ponosite, de singurătate
Dar o să cadă obosită pleoapa zilei și iarăși o să te găsesc pășind frivol peste covorul tăcerilor din noapte

2 comentarii

Aurora Irealis

Îmi plac ochii tăi
Verzi
Îmi pocnesc muguri
În oase
Când mă privești
Înfrunzesc
Ca un arțar
Trezit
În primăverile
Arctice
Dacă m-ai tăia
Aș curge dulce
Pe mânile care m-au ucis
Dar eu
Te iubesc
Ca un copac
Am prins rădăcini
În locul iubirii
Noastre
Iar tu ai putea
Să mă
Încolăcești
Ca o iederă
Să te agăți cu degetele
În părul meu
Arctic
Privind
Cu ochi
Verzi
Cerul care ne desparte
Când te sărut
Că așa se nasc
Aurorele
Ireale
Dintr-o îmbrățișare
Și un sărut
Iscate de ochii tăi
Verzi
Într-o primăvară
Arctică

10 comentarii

Fruntea sânilor

Când o să te dezbrac, de-o fi vreodată
În așternut brodat cu farmece de levănțică o să fie
Pe buze o să-ți strălucesc cu gânduri de amor o șoaptă deocheată
Și fruntea sânilor o să-ți încoronez cu lauri parfumați de iasomie

O să-i ridic în palme, sărut și-alint să le împart cu dărnicie
Și tu o să m-ajuți cu-abrupte trepte de suspine
Ei o să își zburlească miezul de smochină din rondul de petală cafenie
Cerându-mi să mă scriu cu vrajă un jurământ de viață-n tine

Domol o să alunec pe pântecul trăgându-mă-n altaru-ți de fecioară
Tu zăbovindu-mi descântarea cu prefăcută, neîncrezătoare și curioasă neștiință
Cu nume de femeie o să te botez întrând în Ierihonul coapselor întâia oară
Tu o să mă numești profet, și mag, și o să-mi dăruiești rodindu-mă credință

Minuni la care nu-îndrăznești să speri, pe care nici cu visul nu le-ajungi
O să-ți arăt în fiecare noapte, întotdeauna câte trei, ca-într-o magie
În așternut brodat cu farmece de levănțică tu singură o să-ți arunci
Trupul înmiresmat pe fruntea sânilor cu-îmbietor parfum de iasomie

Scrie un comentariu

Din nebăgare de seamă

E deja noapte, s-au schimbat anotimpurile, a încărunțit timpul. Mai ții minte ? Când te iubeam, la ora asta plângeau amurgurile de nebăgare în seamă. Acuma ele râd, nebăgându-mă în seamă.

2 comentarii

Cu pași de înapoi

Știu
Sunt
Gândurile
Sterpe
Cuvintele
Goale
Atingerile
Chinuri
Eu
Demon
Dar
Pe frunte
Sărutul
Unui vis
Te va zâmbi
Bucuria
Zbatere-între gene
Iar
Eu
Atingerile
Cuvintele
Gândurile
Ne luăm
Durerea
Care-ți sunt
În mine
Cu pași
De înapoi
În noaptea
Din care m-ai adus
Dându-ți binețe
Cu al meu
Adio
Îndepărtându-mă de tine
Cu pași
De înapoi

Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 701 other followers