Gânduri desperecheate

SouvenirDlBob

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ca să ștergi punctul de final.

Read the rest of this entry »

145 comentarii

Perfect

Și dacă încă mai caut
Sărutul perfect
Plimbându-mi buzele
Printre altele
Culegându-le atent
Dulceața
Cu vârful limbii
Și dacă încă mai caut
Mângâierea perfectă
Înconjurând cu palmele
Sâni
Cu rotocoale leneșe
Să nu-i obosesc
Ridicându-i dintr-o dată
Mai înainte să-mi fie gata
Gura
Să-i urce
Și să-i coboare
Spre pântece
Cărora încă le caut
Răsuflarea perfectă
Nici fierbinte
Nici rece
Doar cât
Să le înflorească macii
Între spicele coapselor
Eu căutându-le
Încă
Mușcătura perfectă
Cea care nu le pătează cu liliacul dinților
Doar cu nuferii amintirilor
Lăsându-le să tânjească umede
După hărnicia mea
Blândă
Și hotărâtă
Ca a unui bărbat
Indecis
Încă mai căutând perfecțiunea
Prin alte înserări întrupându-se
Căutare
E fiindcă
Pe Tine Te
Iubesc
Perfect
Și pentru nimic în lume
Nu ți-aș întâlni
Trupul
Neștiind a-i fi
Perfect

10 comentarii

Nici una

Când ai plecat
Ai uitat
Să stingi focul
În sobă
Încă ard vreascurile
Sufletului meu
Încă sar scântei
Pe covorul Cerului
Și încă se nasc stele
Dar nici una
Tu
Ai uitat
Să arunci apa
Din cană
Încă ud florile
Și ele înfloresc
În fiecare primăvară
Dar nici una
Tu
Ai uitat
Să închizi geamul
Și încă se aud
Povești
Trecând grabite
De la “A fost odată”
Către “Și au trăit fericiți”
Dar nici una
Tu
Când ai plecat
Ai oprit
Doar timpul
Într-o noapte
Către dimineață
Iar eu tot vreau
Să te sărut
La fiecare Tic
Iar tu te tot rușinezi
La fiecare
Tac
Iar Soarele
Nu mai răsare
Niciodată
Fiindcă
Nu-i nici una
Tu

3 comentarii

Vernil, albastru, în anotimpul Paradis

Plouă iubito ! Și ninge, în luna lui april
Liliacul plânge-albastru peste obrajii de vernil
O buhă țipă-albastru peste vernilul primăverii, un blestem
Plouă vernil iubito ! Și ninge-albastru, cu-albastrul norilor vernil te chem
Te chem albastru peste obrazul meu vernil
La sânul tău de mamă strânge-mi albastru vernilul gurii mele de copil
Tâmpla albastră mi-o mângâie vernil cu mâna ta fierbinte
Iubește-mâ iubito ! Vernil, albastru, pe coapsa ta înșiră-mi mușcăturile-n cuvinte
În pântec mă primește, vernil venind dintr-un albastru vis
Plouă și ninge, iubește-mă iubito, vernil, albastru, în anotimpul Paradis

4 comentarii

Destin

Simți cum îi scapă și o îndesă repede înapoi, în buzunarul de la piept. Se sperie de moarte numai gândindu-se că ar putea s-o piardă, prostește, pe drum. Apoi grăbi pasul, deși nu știa cu exactitate unde trebuia să meargă. Și își petrecu bine coastele, să nu-i sară iar din piept mai înainte s-o termine.

Scrie un comentariu

Sărut

Dă-mi pulpa buzelor să ți-o frământ
Și coapsa lor s-o gust să-mi dai
Pântecul șoaptelor desfată-l cu al meu cuvânt
Gura mi-o dăruiește cu al gurii tale Rai

Scrie un comentariu

Ceamaifrumoasă

Te-îmbracă fluturi, cu aripile lor, domol
Țes fire de mătasă colorată-n purpuri pe trupușoru-ți alb și gol
Gâze mărunte se agită, în păr ți-agață curcubeie în petale stinse
Iar cu scântei de stele, privirile îți sunt în vatra gândurilor mele aprinse
Roșu bogat și moale, pe buze rozele cu gelozie imperială-apasă
Zâmbet îți întinde visul în care eu, și-atât, iar tu crăiasă
Înlănțuit cu șnur de aur îți e mijlocelul, și încuiat în catarame de rubin
Tălpile ți-s mângâiate de catifea din Orient, și de sărutul meu satin
Frumoasă ca o zână ești, în cartea vieții mele poveste misterioasă
În purpuri te îmbracă fluturi, eu în cuvinte, tu ești Ceamaifrumoasă

2 comentarii

Fițoși

Ador
Să mă îmbrac elegant
Și scump
Cu veșmintele
Îmbrățișărilor tale
Să-mi conduc
Bolidul buzelor
Încet
Și sfidător
Pe străduțele întortocheate
Ale trupului tău
Să-ți par interesant
Jucându-mă dezinvolt
Cu tehnologia
Din ultima generație
A sărutului
Să te privesc
Ca pe ultima
Femeie
Privindu-mă
Ca pe ultimul
Bărbat
Când pe măsuța de sticlă
Arunc cheile
Apartamentului tău
Așteptându-mă
Cu draperiile
Acoperind ca niște pleoape
Grele, smokey eyes
Ochii limpezi ai geamurilor

Sunt un șmecher
Dar am o singură
Fiță
Tu
În rest
Sunt un domestic
Urban
Și-mi place să evadez
Oricât de des
Să mă plimb
Cu tălpile goale
Ale palmelor
Pe cărările
Alunecgândurilor
Trupului
Să-ți respir
Aerul tare
De pe înălțimile sânilor
Să-ți admir de acolo
Priveliștea pântecului
În care să mă
Îndrumi
Voinică
Până obosim
Nebunia asta
Și redevenim fițoși
Tu a mea
Eu al tău

11 comentarii

Frămânțică

Ai fost odată, într-o iarnă petrecută noapte
Un fulg de Rai stârnindu-mi adieri de șoapte
Bujori care în obrăjiori îți înfloreau din buze furișate la ureche
O inimioară din poveste, pe a mea și-o dorindu-și-o pereche
Și ochișori sfioși și zăpăciți de a privirii mele îndrăzneală
Iar între palme aspre, mânuțe tremurându-și fierbințeala goală
Mătasea părului ți-am răsucit în inelușe, închipuite jurăminte
Lipit de trupușorul tău oftam, oftez și-acum, dorindu-l să m-alinte
Ai fost ca niciodată, într-o iarnă devenită dimineață
O frămânțică dându-i vieții mele frământată viață

Scrie un comentariu

Își sting cireșii floarea

Iubito ! Se sting cireșii-n floare, cu ei și eu mă sting
Petalele le pleacă, pământul verde cu alb parfum îl ning
Se-întâmplă și minuni, dar nu în astă noapte
Se sting cireșii-n floare, se sting și ale mele șoapte
Ținut-am soarele aprins târziu după apus
Ți-am așteptat sosind cuvântul, dar tu în alte depărtări l-ai dus
Iubito ! Se sting cireșii-n floare, și eu mă sting cu ei
Se stinge trupul alb și moale al plopului care-înflorește tei
Se stinge-a nopții Lună, și stelele-i se sting, și ale lor povești
Și tot ce eu ți-am fost se stinge, și tot ce tu nu-mi ești
Iubito ! Își sting cireșii floarea cea înflorită numai pentru tine
Mă sting și eu cu ea, pământul verde îl ning cu albul lor, cu mine

5 comentarii

Lavandă

O să-ți ridic căsuță ca-n povești și te voi pune-n geam, lavandă
Cu primăvară să m-aștepți, când voi sosi cu pași de toamnă
Din Indiile singurătății o să-ți aduc în dar mătăsuri mângâieri, săruturi în dantele
Iar din pustiuri de poveste, un voal de Cer pe înserat și giuvaere stele
O să topesc lumina Lunii și-n ea o să mă împletesc inel, tu să mă porți la mână
Și de la vraci păgâni o să-ți aduc, o vrajă să ne lege gândul de-împreună
Tu primăvară, să mă aștepți la geam lavandă, și să mă chemi la miez de noapte
Cu pași de toamnă voi veni, de nu voi fi pierit uitat în vara care ne desparte

Scrie un comentariu

Sinucigaș duminical

M-am cocoțat
Cu coatele pe fereastră
Fumez
Și ascult gândurile
Strigoilor
S-a muiat pământul
Și ele ies ca aburii
Din mațele lui
Doi se ceartă
Bețivi
Și-au crăpat capetele
Cu băutură
Unul plânge
După mă-sa
Ce femeie !
Parcă l-ar fi legat cu lanțuri
De țâțele ei
Unii încă sforăie
Și într-un colț
De Iad
Câțiva râd
De mine
De gândurile mele
Urlând după tine
Chiar și când zâmbesc
Ce femeie !
Parcă m-ai fi legat cu lanțuri
De frumusețea ta

Băăă !
Va ia mama dracu !
Dacă sar acum la voi
Până jos praf vă fac !

Un comentariu

Ți-am înflorit cireșii

Că nu-s bun de cele numai bune
Că nu mă ridic la înălțimea eticului tău
Amurg
Că în picioare cuvintele-mi îți calcă
Minima-ți moralia
Că mă-înconjor cu ciude
Ciute
Că-ți umbresc degeaba calea
Fructelor
Împiedicându-le pârgul
Ce tot spui ?
Tu nu vezi ?
Tu nu vezi că Ți-am înflorit cireșii ?
Frumoaso !
Ce păcate o să-mi mai găsești
Parfumându-le florile ?
Deschide-ți ochii
Pentru mine
Și uită-te !
Uită-te să vezi ce frumos
Ți-am înflorit cireșii !
Soarbe-le parfumul
Că-n el șade
Numai un singur păcat
Al meu
Ăla că te iubesc
Frumoaso !
Te-aș invita să gustăm
Dacă vrei
Dacă mă poți
Primăvara
De Ți-am pregătit
Astă iarnă
Când eram un biet
Cireșar
Aspirant
La mugurii atenției tale
Și uite !
Azi
Ba ieri
Ți-am înflorit cireșii
Ieri, da
Că azi mi-am pus în gând
Să te iubesc
Frumoaso !
Și să te scot la plimbare
Prin primăvară.
Vrei ?
Spune, mă vrei ?
Am pus virgula
Greșit, cu un pas înainte
Din politețe
Și de-al dracu
Că nu concep
Să ne despartă o virgulă
Mai bine ne unesc
Trei puncte
De tăcere
Sunt și eu mândru
Că Ți-am înflorit cireșii
Mă ierți
Dacă așteptându-le rodul
O să-ți agăț la urechi
Doar șoapte
Dulci ca mierea
Și roșii ca focul
P.S.
Să te gândești și să-mi spui
Dacă ieși cu mine
Să hoinărim
Prin primăvara cireșilor Tăi
Între timp
Eu le șoptesc teilor
Vreau să le cer o favoare
Să înflorească pentru tine
Le spun eu când
Din timp
Se uită lumea
La mine
Ca la un nebun
Cum murmur
Cu gura lipită
De urechile copacilor
Nebun
Cum mi-ai spus și tu
Poate
Că așa-i
Cine dracu
S-ar mai fi certat
Cu zeii
Cu timpul
Ca să-ți înflorească Tie
Cireșii
Dacă nu unul iubindu-te
Nebun
Ca mine
P.P.S.
Să-mi spui !

5 comentarii

Icar

Acolo unde calci, țărâna naște stele
Iar eu, Icar nebun, plutesc cu aripi de ceară parfumată printre ele
Îți caut glezna, să-i leg la gât sărutul, din sidefiu de perle colier
Îți caut talpa, ca-n stea să îl transformi când eu din dragoste în urmă-ți pier
Și pulpele-ți le caut, ca-n palme frământându-le rotundul împietrit și fin
Să mă pricinuiești ca-n strânsul coapselor zborul eteric în osteneală de păcat să-l odihnesc puțin
Cu lacrime de parafină-încinsă orînduiala zeilor s-o stric când aripa-mi se frânge
Și cu mătasea șoaptelor să-ți șterg obrazul pe care nemaitrăită fericire ochii încep a plânge
În brațe tu să mi te strângi și prin țărâni să nu mai calci, miracolul să ți-l ascunzi de hâda și murdara lume
În tine să se nască stele dintr-un Icar cu aripile frânte de-a frumuseții tale fierbințeală și minune

Scrie un comentariu

Încredințată

Lasă orașul să doarmă … noi să ne trezim amintirile, să le lăsăm să-și dezmorțească aripile, să le aprindem visele, să le privim roind împrejurul strălucirii lor.

Lasă orașul să doarmă … noi să înviem primăverile, să le înverzim mugurii adormiți de suspine, să le înflorim grădinile îmbătrânite de nespusa iarnă.

Lasă orașul să doarmă … noi să ne întâlnim la răscrucea șoaptelor, să ne încălzim mâinile la căldura sărutului, iar tu cuibărește-ți gerurile în arșița pustiurilor mele

Lasă orașul să doarmă … și din jarul uitării aprinde rugul poveștilor cu vreascurile cuvintelor mele uscate de netimpul preatârziului eu.

Lasă orașul să doarmă … și hai să fugim în cea mai scurtă noapte, să ne privim crescând teiul cu trup de plop, să ne acoperim cu parfumul lui ferindu-ne de ochii bănuitori ai stelelor atunci când te voi săruta pentru întâia noastră ultimă oară.

Lasă orașul să doarmă … și oftează oftărilor mele, privește privirilor mele, bate bătăilor inimii mele, cuvântă cuvintelor mele, lăcrimeză lacrimii mele, caută căutărilor mele. Și găsește-mă găsindu-te, chiar dacă ești în somnul orașului încredințată …

Scrie un comentariu

Închipuirea unei stele

Ești oare tu, ori doar închipuirea unei stele în nebunu-mi gând
Parfumul tău îmi tremură singurătatea cu zbateri din aripi de cuvânt
Ori pasul tău e furișat prin ale sufletului meu cotloane
De trupul tău i-e gurii mele noaptea sete, foame
Tu ești, privește-mă în ochi să văd de-s cei născând cu lacrimă lumină
Buzele-ți mușcă, să mă conving că-s cele care nu doresc pe ele sărutul meu să vină
Și frânge-ți degetele care în nopți de dor cu ale mele-și împleteau suspine
Ești oare tu, ori doar închipuirea unei stele acuma-i lângă mine
Hai, fugi la el, iubirea nu-ți mai leg lanțuri iertând la ale minciunilor picioare
Închipuirea stelei tale mi-e alint, când strălucirea ta cu adevărul ei murdar mă doare

Scrie un comentariu

Impredictativă

O să-ți Cer și o să-ți stele
O să-ți vise și povești toropindu-te-între ele
Ploaie îți voi, din ochi picături plecând de dor
O să-ți șoaptă printre buze și-n obraji o să-ți bujor
O să-ți gând să mă mă alungi, faptă îți voi, să mă chemi
Lângă tine o să-ți, despre noi să nu te temi
O să-ți crâncen apă vie, dacă vrei, adânc în trup
Și o să-mi icoană, să mă-închin, să te sărut
O să-ți tot, dar nu-ți nimic, nici măcar nu-ți o fărâmă
Doar în nopți neterminate îți o strângere de mână
Să-ți mai mult, dar tu nu să-mi numai mie
Ce s-atunci, tu să-mi, să se nască noi, să fie ?

Scrie un comentariu

Noapte bună iubito

Mi s-au lipit pleoapele de tălpile frumuseții tale. E timpul să-mi duci la culcare sărutul în iatacul buzelor și să-i cânți șoptită iubire până când apune noaptea în răsăritul dimineții. Apoi mă poți trezi să-mi reiau locul în pieptul tău, pentru încă o zi, încercând să repar cu truda cuvintelor “noi”-ul din tine. Noapte bună iubito.

Scrie un comentariu

Nodul gordian

Și dacă ne-am încurca amândoi, am reuși să împletim, din borangicul frumuseții tale și cânepa iubirii mele, nodul gordian al tainei noastre, pe care nici zeii, cu furia săbiilor lor de foc, să nu-l poată taia, zădărnicindu-le planurile cuceririi tale și aruncării mele în temnița uitării ? Ai putea tu să fii înțelepciunea cunoașterii mele ?

Scrie un comentariu

Gelozie

Ce gând îți cauți în amintiri lipsite de păcate
De pieptul ți se dezvelește-n rece jale
Și-n ochi, stele cu despărțirea împăcate
Pășesc cu umbre de lumină pe a eternității cale

Al cui sărut îți arde buzele cu lipsă
Dulceața căror șoapte obrajii nu-ți mai înfierbântă
Nopțile cui nu-s mai ascunse în a dimineților eclipsă
Asprimea căror palme mătasea trupului nu-ți mai frământă

Din rugăciuni pe cine tu nu lași să-ți plece
Cine-i acest martir printre cuceritori mișei
A cui creație divin prin suflet încă-ți trece
Cine-i acesta-ți credincios ce-ai deslușit între atei ?

Te uită cât ești de frumoasă
De nu te vezi întreabă-mi slova lăcrimând cerneală mie
Întreabă-mi inima ce nu te lasă
Chiar numai amintirea altuia să fii, din gelozie

11 comentarii

Tsunami

Făceai valuri
Cu părul tău
Negru
Acoperindu-mi fața
Tunai și fulgerai
În priviri
Aducându-mi
Șoapte sidefii
În cochilii de sărut
Chiar pe malul buzelor
Iar valurile
Se spărgeau spumegând
De stâncile pieptului meu
Și mă afundai mai tare
În tine
Să mă liniștesc
În adâncurile tale
Să nu mă mai zbat
Tulburându-ți
Ostrovul pântecului
Prea devreme
Mai înainte ca pâcla dimineții
Să-mi închidă ochii
Obosiți după o noapte întreagă
De luptat cu furtuna
Frumuseții tale
Lăsându-mă naufragiat
Pe o insulă pustie
Dar plină de întrebări
Luxuriante
Oare te iubesc ?
Ce întrebare
Uscată
Și plină de ghimpi
Cum să te iubesc ?
Te-am acoperit cu flori
Doar ca să mă îmbăt cu parfumul
Zâmbetului tău
Am îngenuncheat în fața ta
Doar din lăcomie
Pentru rodnicia
Trupului tău
Ți-am sărutat tălpile
Doar că să-mi apropii
Rugăciunea șoaptelor
De praful pasului tău
Divin
Nu te-am iubit
Poate tu
Eu te-am venerat

2 comentarii

Întâlniri

După o idee de Kyoteea

Eu
Am întâlnit
Numai femei frumoase
Care mi-au făcut cadouri
Scumpe
Frumusețea lor
Curgându-mi mie
Pe trupul
Curgându-le lor
Pe trupul
Dăruit mie
Împachetat luxos
În dantele
Legate cu funde
De mătase
Numai femei frumoase
Am întâlnit
Eu
Dar nici una Ceamaifrumoasă
Uscându-mi
Cerneala gândurilor
În cuvintele ei
Așa
Ca tine
Poate într-o zi
Sau mai bine
Începând dintr-o seară
O să anulez
Toate întâlnirile
Și o să-ți cer
Să ne întâlnim
Noi doi
Ca să avem ce povesti
Nepoților

2 comentarii

În zile

Un tavan crăpat, de el, cu cenușiul scorojit a patru pereți, o podea agățată
Scânduri aspre despărțind cu vreme o amintire, roșu viu devenit negru uscat într-o pată
Pe la colțuri păienjeni naive zbateri de aripi pândesc în tăcere
În plasa lor se mai prind doar fluturi de timp, șoapte înaripate de-a lui adiere
Umbre prăfuind cu uitare urme de viață, un divan, un scaun, un scrin
Cioburi de călimară, stropi de cuvinte sfărșite în ac de peniță tremurat cu suspin
Un stliet ruginit, care nu mai e teamă pentru taine ascunse-n scrisori
Dăruit niciodată, un buchet ofilit jelind o iubire născută moartă din flori
Un tărâm de povești devenit din grădina iubirii un rece pustiu
Și eu scormonind nopțile după cel ce n-am putut în zile să-ți fiu

Scrie un comentariu

Să nu ne mințim

Să nu minți, am văzut cum ai atins-o, degetele ți-au fost cheia cu care i-ai descuiat zâmbetul ca să-ți intre privirea în el cu totul, nu mai înainte să-ți ștergi tălpile sărutului chiar pe pragul buzelor ei. Ai prins-o de mijloc, strânsoare prietenească pentru cine nu te-ar cunoaște, dar palma-ți tremura când i-a atins pântecul, iar ei i-a strălucit în priviri dorința, a pus picior peste picior strângând între coapse timpul pe care urma să-l înlocuiești cu gura care-i sufla deja șoapte disperate la ureche făcându-i sânii să numere cu bătăile inimii așteptarea. Să nu minți, știu că-ți place, știu că și ei îi place, știu că o să vă smulgeți hainele să vă priviți cu lăcomie trupurile mai înainte de a vă devora cu sălbăticie. O să vă mușcați și o să vă gustați fără rușine, o să vă mângâiați chiar sub privirile mele, și nu mint, o să vă privesc cu plăcere, o să învăț chiar de la voi ce vă aprinde și ce vă stinge, iar când voi veți fi obosit prea tare o să vă dezleg și-am să ne fac alt nod, strâns bine cu pofta mea de a vă iubi pe amândouă.

3 comentarii

Așteptând dimineața

De-ai ști ce închipuiri aprind vise în cerul gândurile mele ! Cum te aduc în iatacul poveștilor, cum te întind pe divanul dorințelor așternut cu mătăsuri tăcute și moi, cum te dezbrac blând cu degetele tremurânde ale privirilor, cum cu limba cuvintelor gust direct de pe limba ta cuvintele-ți îndulcind, cum cu buzele îți caut agale nectarul prin toate grădinile trupului , cum aștept la răscrucea coapselor să-mi sosești asudată de povara poftelor pe care le-ai renegat mereu și care acum te aleargă, cum mă încrucișez cu tine devenindu-ne o singură sugrumând conștiințe plăcere, cum mă ridic din tine ascultându-ți țipetele chemându-mi tandrețea să le potolească foamea cu puterile mele roditoare, cum văd risipindu-ți-se toate rușinile mai înainte să adormi obosită și goală, cum plec închizând încet ușa în urma mea de teamă să nu-ți trezesc suspiciunile și cum dau fuga să mă întorc în dialogul nostru nevinovat mai înainte să-mi observi lipsa și să simți că răspunzându-ți doar cu câte un zâmbet mi-am strecurat fără voia ta gândurile bărbătești în tine. De-ai ști toate astea poate că într-o seară m-ai pofti înăuntru să așteptăm împreună dimineața.

Scrie un comentariu

La noapte

N-am să te mint, mă uit la sânii tăi, îi mângâi gândind văzându-le zbaterea prin bluzele strâmte, ori ghicindu-i liberi sub cămășile largi, mă aplec să-ți sorb mirosul, cu nările desfăcute larg, ca porțile Iadului, mă uit să văd dacă mă porți la mână, ori la ureche, sufăr că n-o faci, te privesc din spate când pleci și mă văd sfârșind între coapsele tale cu tine adormită de păcatul pe care nu ne vezi locuindu-l în tăcere în nopțile în care degetele mi te adaugă simțurilor petrecându-te de la tâmple în pântec, iar gura mi te gustă din toate dulcețurile desfătându-ți trupul, și apoi eu pierdut undeva adânc în apele lui până când mă vei izgoni din el, ca să mă chemi iar, să-ți adorm brațele în juru-ți și pipetul sub tâmple până dimineața când timpul ne va speria și ne vom grăbi să-l potolim, dar nu mai înainte să-ți dau ce-i al tău și să-mi iau ce-i al meu din noi. E bine ca lumea să nu ne știe lipsindu-ne câte ceva. Abia aștept să ne întânim la noapte.

Scrie un comentariu

Să nu-l greșească

Curg apele pe tine iar eu nu mă mai satur să te întorc pe toate părțile, și unde te-am mai gustat să mai mușc, să-ți storc încă o picătură de geamăt, să strâng, cu dinții, între buze, cu palmele, tu să te zbați ca prinsă în lanțuri să scapi de poftele mele, iar odată rupt lanțulul păcatului să te odihnești între perne și apoi să te arunci iar peste mine, ca o leoaică devorându-și prada să mă sfâșii cu unghiile, să mă muști de gât, să-mi bați cu pumnii în piept când nu mă mai poți încape, să mă privești în ochi curajoasă, să-mi întorci spatele rușinată, să-ți umpli gura cu mine și să te ștergi de mine pe mine, să-mi rupi buzele care doar oftează și nu te strigă deloc pe nume. Să nu-l greșească.

Scrie un comentariu

Senzații

Ce senzații ai tu
Când te privesc
Cu ochi de împătimit
De tine ?
Când buzele mi se usucă
Văzându-le pe ale tale
Moi și umede ?
Când abia-mi păcălesc palmele
Să nu le apuce
Foamea
De trupul tău
Simți toate astea ?
Ai vânătăi pe coapse ?
Acolo unde te mușc
Și te frământ
Când tu ai vrea
Să mă simți
Senzație
În tine ?

7 comentarii

Să te dezbrac (Rotundul care te sfințește)

Nu știu
Dacă ți-ai închipuit vreodată
Ai putea ?
Cum ar fi fost să te dezbrac
Undeva, oriunde
Într-o cameră încuindu-ne pe amândoi
Sărutându-te
Încet
Pe gura care m-a certat mereu
Pe gât, ușor mușcându-ți-l
Ți-aș măsura sânii
În timpul ăsta
Să știu
De ne-ar ajunge timpul
Să-i scot din ascunzișul lor
Și să le înconjor ecuatorul
Cu buzele
Gustându-le povârnișurile blânde
Și suindu-mă cu toată gura
Lacom
Pe culmile pe care le-am cutreierat doar cu gândul
Ai ofta de plăcere ?
Ți-ai petrece coapsele
Simțind-mi răscolindu-te lipsa
Dintre ele ?
Ți-ar tremura ?
Pântecul
Glasul ți-ar fi de neînțeles
Dacă aș îndrăzni
Să alunec pe el
În el
Cu mine ?
Nu știu dacă ți-ai închipuit vreodată
Goală să-mi fi fost
Dar eu
Și fără să te am
Știu exact
Prin care locuri
Ale trupului tău
Pașii gurii mele
Orbul palmelor
Încrâncenarea cărnii
Te-ar face
Să țipi !
Însă mai înainte
Ar trebui să te dezbrac
Încet
Gustând îndelung
Fiecare rotund
Care te sfințește

Scrie un comentariu

Dialogul surzilor

Habar n-am
Ce-mi tot spui
Urechile mi se văd
Astupate
De sânii tăi
Și-ți răspund zâmbind
Fiindcă toate cuvintele
Mi-au rămas visându-se între coapse
Certându-se pentru întâietatea
De a te pătrunde
Până la suflet
Gesticulezi
Convingător
Dar mâinile mele
Tac
În buzunare
Altfel
Te-ar dezbrăca
Mângâindu-te
Și eu aș fi mult mai interesat
Să-ți ascult oftatul
Ți-aș răspunde
Cu opinteli
Și gemete
Până am cădea
De comun acord
Că nu ne putem împotrivi
Destinului
Și mai bine ne iubim
Decât să ne despartă
Străinii
Care trag cu ochiul
La iubirea mea
Lacomă
Și lipsită de orice fundament
Moral

Tu vorbești
În continuare
Eu te dezbrac
În gând
Și-ți răspund
Cu măsura
Mereu potrivnică
A propunerilor mele
Literare

2 comentarii

Ghinion

M-am întrebat mereu
Ce gust ai
De nuci coapte
De migdale
Dacă buzele îti sunt mai dulci
Decât cireșele
Amare
După parfumul vorbelor
Aș putea să jur
Că ai gust de pelin
Dar știm amândoi
Că ești femeie
Roditoare
Și curgi dulce
În gura cui mușcă din tine
Ca dintr-o pară
Singura
Rodită
De pomul vieții
Ale cărui crengi
Le-am aplecat
Să ajung la tine
Și te-a cules altul
Venindu-mi din spate
Pe furiș
Măgarul
Nu știe că-i ghinion
Să furi
Un lucru
Deja furat ?

2 comentarii

Sub fusta ta

De m-ai lăsa sub fusta ta
Aș coborî singur până la glezne
Dantelă de sărut
Lăsându-ți pântecul
La bunul plac al privirii
Și coapsele calde
Să-mi umple palmele
Cu moale
M-ai ridica rușinată
Să-ți acopăr
Sfințenia
Dorindu-se botezată
În apa trupului meu
Cât tu prefaci păcatul
În rugăciune
Lăsându-mă să număr
Inele
În mătăniile
Părului tău
Până când te vei prăbuși peste mine
Murmurând
Versetul
Sfârșitului devenindu-ți
Început

Scrie un comentariu

Prima carte

Un sân încă se războiește cu-o neplecată cupă dantelată
Scăpat de-a alteia strânsoare rotundul celuilalt din palma ta cu mângâiere se adapă
Muguri se-arată, rod bogat din pământiul lor trufaș
Cândva pe-ogorul pieptului cu plugul gurii să-l frământ pe mine mă tocmisei arendaș
Sub pleoape ți se-ascund priviri scăldându-se într-o poveste terminată cu plăcere
Atât de vie-ți zburdă-n pântec că-ți unge coapsele cu miere
Răsufli șoaptele pe care ți le-am scris pe buze cu-a trupului cerneală
Și nu s-au șters cuvintele albastre pe care le-am mușcat pe alba-ți carne goală
Te mai acoperă doar o năframă, stele pătând apus păgân pe borangic pictat
De toate celelalte straie, la gândul meu poftindu-te, tu singură te-ai lepădat
Și mă primești oftând în tine deși în alte universuri sunt, și-un altul nedeparte
Dar nu mă poți uita scriindu-te întâiul, tu singura și prima-mi de iubire carte

Scrie un comentariu

Bilețele

Pe unde n-am mai fost, prin ce neumblate de vise cotloane
Am răbdat arșița dorului, gerul tăcerii, mi-a fost sete de tine, și foame
Am văzut răsărind prima oară și pentru ultima apunând glorios astre
Orizonturile peste umerii mei sângerau roșu, eu ți le-am răsărit nobile și albastre
Pe unde n-am fost, și peste tot ți-am lăsat lipite pe colțuri de Cer bilețele
Să nu le arunci, când o să mă pierd, suflete o să poți cumpăra cu fiecare din ele
O să poți naște lumi, la care acuma nici gândul să-ți ajungă nu poate
Iubiri agonisind furioase furtuni, tu o s-o-împarți, și liniști stăpânite de moarte
O să curgi râuri, sau în piatră o să le seci lacrima din izvoare
Norii o să-i ridici peste munții sub care mă vei îngropa în uitare
Tu vei fi Demiurg și totul, roditor ori sterp, numai Ție îți va fi robit
Și asta fiindcă în colțuri de Cer am agățat biletele, Taina prin care eu te-am iubit

Scrie un comentariu

Tu ploaie

Te bucură tu ploaie de-obrajii ei bujori
De palmele-i fugind de ale mele că-s fierbinți
De ochii ce-s cu negrul lor adânc tulburători
Te bucură de răsul ei și-n locul meu să o alinți

Să-i zăbovești puțin pe la sprâncene
Îi place molcom încordarea să le-o răscolești
Abia apoi să-ți legeni stropii pe la gene
Și pe la colț de ochi spre buze să-i plutești

De-o să te guste, să nu-i stai împotrivă
De-a gurii ei dulceață te bucură și tu
Să te strecori apoi printre rotundul sânilor misivă
Spre pântecul care îmbrățișării mele i-a spus întotdeauna nu

De trupul ei te bucură tu ploaie
Scaldă-l cu șoapte aduse-n stropii tăi din cer
Eu trebuie să ard în asfințit văpaie
Să vă privesc iubind-o când și din vise-i pier

5 comentarii

În formă ilustrată

Despre cândcine mă tot întrebi deceuri arțăgoase
Dar pentrucăurile niciodată nu ți-au fost frumoase
Nici așasimturile vreodată nu ți-au mai făcut pe plac
Nu știu deceuri tot întrebi dacă îți sunt mai de folos când tac
Îmi dai la schimb vaicum strivit între mirări
Pentru cândcineșidece răspuns la tot aceleași întrebări
Nu-mi trebuie atenție un punct ce sprijină o bară dreaptă
Ori tu, ori n-am nevoie de cuvinte în formă ilustrată

5 comentarii

Tu ești poveste

Îmi plac fustele tale, râuri în valuri crețe învolburate
Bluzele, dantele de un ger cosmic în mătase lucrate
Mărgelele rostogolind farmece de culori pe șnur de argint
Îmi plac botinele-ți brodate, mersul agale-ți pășind
Îmi plac sprâncenele de un maestru romantic rotunjite-n cărbune
Cum mă strigi, rostindu-mă șoaptă presărată la ureche fărâme
Buzele roșii, jumătăți de iubire întregind-o într-un sărut pe măsură
Îmi place cum le strângi supărată ascunzându-te după a încruntării armură
Îmi placi tare, mai mult nu știu ce să-ți spun
Doar că nu-s eu viața s-o porți pe-al tău drum
Eu sunt o iluzie, o scamatorie, de multe ori necurată
Sunt o umbră ascunzând în umbra-i gânduri nelipsite de pată
Sau nu sunt deloc, dacă existența mea amară îți este
Dar tu îmi placi, și mai stai, pentru mine tu ești poveste

8 comentarii

E timpul

N-am știu că iubirea din cuvintele mele pentru alții-i otravă
Că ce mă desface de tine nevrut, de alții icoană mă leagă
Că durerile mele alții le simt, cu a destinului universală putere
N-am știut că-s pelin pentru alte suflete, și nu miere
Vezi Iubito, e timpul să plec, să dispar
Să frământ între palme pământul, carnea mea dracii s-o jertfească pe al Apocalipsei altar
E timpul să plec, să te las cu ale tale, de mine neînțelese, nevoi
Am început să ucid suflete tot încercând să găsesc drumul spre noi
Poate că nici nu există, iar poteca pe care către tine-am pășit
E drumul altei iubiri, și-n calea ei stau eu, destin absurd, nepoftit
Iertare, în genunchii obosiți să care o viață vă cer
Iubito, ieri a fost timpul să plec, și-am plecat, astăzi e timpul să pier !

Vă las vouă mugurii gândurilor hrăniți, cu o cât a fost, a mea viață
Când o să-înflorească, cu parfumul lor să-mi scrieți la carte prefață
Epitaf ? Cine ar vrea de mine să-și amintească ?
Mai bine priviți cerul, lumea de-acolo-i cea dreaptă, cea de aici e strâmbă și nefirească

2 comentarii

Tu, Fecioară, de ce Tu ?

Mi-ai scris tu cu nume de fecioară făptură !
Tu, care porti la urechi stele și dulci ca rodia ți-s buzele neatinse de a mea gură
Tu, tu-mi spui mie iubire, ca unui Creator Demiurg
Ție lacrimile pentru mine iubire îți curg
Ai trup din povestea mea și știu că-l scalzi în fiecare noapte în ape de lună
Sub sânii de mâna mea neștiuți ți se zbate o dureroasă furtună
Pe pântec, pe coapse, nu ți-am alunecat niciodată
Și tu îmi spui mie iubire, și ce adevarată !
Dar eu, Zână Frumoasă, nu-s zeu, sunt un firav muritor
Trebuia ieri, dar am amânat pentru mâine să mor
De ce să-mi dai tu mie atâta Univers de iubire ?
Acolo unde mă duc nici nu-i permis să posezi fericire
O lacrimă poți să-mi dai, și primesc
Și tristețile toate, care pe tine din vorba mea te încercuiesc
Dă-mi-le și pe ele, dă-mi tot ce te frământă, ce te chinuie, ce te doare
Păstrează visele, poveștile fermecate, păstrează taina cuvintelor, nu le arunca în uitare
Tu rămâi, locuiește templul ridicat mie cu atâta credință
Eu o să plec, trebuie, mai înainte ca din Zeu să devin neputință

5 comentarii

email

Întrebărilor mele nu le răspunzi
Ori te prefaci că nu mi le-auzi
Pleci pe furiș, abia ce-ai sosit
În gând eu niciodată nu-ți sunt de găsit
Îți spun Te iubesc ultima oară
Dacă vrei să-l auzi caută-mă astăzi, spre seară
Spune-mi la ce-ți trebuie, la ce-l folosești
Arată-mi că vrei să-l primești
Semnează cu un sărut cuvintele pe care le-aștept
Dacă nu, orice altceva, semantic nu e corect

8 comentarii

M-am îndrăgostit de moarte

Obraz de lemn încrustat cu firimituri de cuvinte
Golită de sensuri, răsturnată o călimară
O hârtie pătată de gândurile curse din minte
Și-o viață, în palme sprijinindu-și tâmplele devenite povară

Luna privind mișelește printr-o înghețată fereastră
Un șemineu cenușiu, în vatră pași de stele abia mai răsar din cenușă
Un trandafir secat de parfumul culorii într-o ciobită vază albastră
O umbră se strecoară tăcută pe ușă

Un trup măsliniu de fecioară orientală
Păr negru și lung, de diavol în inele învârtit
Miroase a rădăcină de iarbă proaspătă, și e goală
Ea-mi va fi urmă peste al tău început niciodată pornit

Tandru îmi strânge mâinile peste piept
Cu iertare divină mă învelește
Închid ochii, să-i pătrund lumea de taină aștept
Îi dau zbaterea inimii, dar ea sufletul mi-l dorește

Vreau să-i sorb frumusețea, dar de chip e lipsită
Sub degete nu simt sprâncene arcuite-n mirare
De culoarea sărutului gura îi e lipsită
Dar o vreau și mă vrea, de ce oare ?

M-am îndrăgostit, iubito, de un trup fără chip, de moarte
Tu nu m-ai vrut, pleacă, ia-ți din mine și gândul
Împreună cu ea o să zbor în infinitul care de azi ne desparte
Chip o să-i fie de-acum numai ei iubind-o cuvântul

6 comentarii

E=mc2

Sunt doar efect atomic al unei cauze pierdute
Un muritor care înfruntă zeii cu ascuțime de peniță
Am fost trădat, și sunt, în bătălia Cuvintelor Nevrute
Luptând pentru onorurile tale, a lor cuantificată biruință

Un comentariu

Întâmplată întâmplare

Te urmăream oftând până-n apus de neant
Și-n răsărit de înălțimi ți-am fost zâmbindă-întâmpinare
Noaptea-ți soseam în vis misterios amant
Ziua uitai de mine ca de un oarecare

Ți-am stat la piept îmbrățișat de noapte bună
Și praful nu îl ridicam când în picioare mă călcai
Unul de altul ne îndrăgosteam când mă țineai de mână
Prea greu eu te iubeam apoi, iar tu cu ușurință mă uitai

Atât de complicate orologii-am fost, cu timpuri separate
Și doar o dată am întâmpinat același soare
Bătând aceeași oră-n miez de noapte
Când împreună s-a întâmplat să fim din întâmplare

Scrie un comentariu

Dantela unei nopți de amor

Te piaptănă vântul, dimineața te trezește ușor
Cămașă ai doar cerul pe tine, dantela unei nopți de amor
La fereastră timpul s-a oprit și cu dulci clipe te răsfață
Aduceri aminte te mângâie pe la tâmple, pe îmbujorata ta față
Sub pleoape-ți închide plăcerile trecute și aduse aminte
Ți se văd încă pe gât și pe umăr mușcate înflorite printre șoptite cuvinte
Un așternut de mătase îți stă încruntat la picioare
După ce coapselor le-a fost pentru fierbințeală moale și răcoroasă-alinare
Un sân pare că nu vrea să uite gura care cu cercuri de buze l-a rotunjit
Celălalt încă-i de petrecute plăceri bărbătești fermecat adormit
A fost o noapte senină, și doar seninul îți mai acoperă trupul
Peste goliciuni însă îmi porți mie cu amintiri de poveste sărutul

Scrie un comentariu

Îmi

Aș da mâna
Cu coapsele tale
Împrietenindu-ne
Binețe pântecului
Ți-aș da
Cu buzele
Sărutându-ne
Aș mângâia
Pleoapele
Căutându-ți alinarea
Cu palma
Pleoapelor mele
Întâlnindu-ne
Ochi în ochi
Ca doi necunoscuți
La prima vedere
Îndrăgostitoare
Te-aș purta
Semeț
Mănușă
De piele albă
Fierbinte
Și mâinii mele
Nu i-ar mai fi rece
Și gurii mele
Sete
Și ochilor mei
Somn

Scrie un comentariu

Mi-e greu

Mi-e greu să port pe umeri mantia brodată cu frumusețile acestei lumi
Singur să aprind, noapte de noapte, vreascuri de întuneric cu scântei de minuni
Să smulg aplauze spectatorilor nerăbdători la tragedie s-asiste
Jucând rolul zâmbetului ucis mișelește de gânduri triste
Să strabat fără odihnă nesfârșite întinsuri de fascinante iluzii
Să descurc ițele în care te-ai încurcat singură țesând netoarse confuzii
Reci dimineți să trezesc, zi după zi, în care binețea nu te bagă în seamă
Fără culori să pictez pasteluri niciodată agățate pe peretele vieții tale în ramă
Mi-e greu să culeg roade de pe ogoarele de pe care-ai stârpit împreună
Să-ți împletesc povești din fuioare de vise înflorindu-ți la tâmple cunună
Mi-e greu fără tine, doar pe mine purtându-mă în uitare numele meu
Fără tine în ea, o să lepăd desaga vieții, doar cu cu povara mea mi-e prea greu

Scrie un comentariu

Tot ce-i mai frumos (Să mă vrei)

Îmi place gura ta, buzele cum în fierbite tăcere se crapă
Sunt nebun când ochii cu lacrimi cuvintele mi le-adapă
Șuvița de păr pe care o treci peste ureche nervos
Tu ești tot ce am simțit văzând tot ce-i mai frumos
Trupul tău mă îndeamnă să facem multe șotii-împreună
Dar aștept să mă vrei, până atunci numai îmi amintesc cum mă țineai de mână
Cum îți tremura pieptul de nerușinarea scrisorilor mele
Sprâncenele cum ți se-încruntau bănuindu-mă de necredincioase gânduri cu iele
Îmi amintesc cum te-am iubit mărturisindu-ți doar, cu sfială
Aș vrea să-ți mai spun “Te iubesc”, dar de mine viața ți-e goală
Ai împrăștiat tot ce-i mai frumos în văzuri sterpe și cenușii
Într-al meu legănându-te pe gene de seară nu vrei să mai vii
Aștept să mă vrei, până atunci umbrelor mă las pradă
Știi unde să mă găsești dacă vrei, Ceamaifrumoasă, pe tine privirea mea iar să te vadă
Ochii încă mi-s ageri, nu li s-a stins iubirea care te-a strâns în brațe o noapte
Gura n-a uitat să te mângâie cu degete tremurânde pe buzele-ți însetate de șoapte
Să mă vrei, încă aștept
Dar nu mult, tot ce-i mai frumos, viața mi se stinge în piept
Când nu va mai fi, nu mai pot s-o aprind, scânteia Creației îmi lipsește
Am cumpărat cu ea steaua pe care numele tău neștiut strălucește
Aștept să mă vrei, și o să-mi spui că sunt nebun
Dar nu pot, ca tine, nepăsător iubirea să o aprind doar ca să o apun

3 comentarii

Cuvinte despărțite

Te-ai așternut alături de-o carte
O fotografie paginile-i desparte
Ți-a încălzit amintiri o cană-înflorată
La margine de divan e lasată abandonată
Privirea nu-ți văd, o ții strâns sub pleoape
Te-au pătruns cuvintele vrăjite din străina ta carte
Misterioase semne ți se încolăcesc până la umăr pe braț
O stea pe un sân, aș șorbi-o plin de nesaț
Aștept să dai drumul palmei pe care între coapse o încălzești
Mie mi-e locul acolo, cred c-ai uitat de când cartea mea n-o mai citești
Aș putea să-ți eu o poveste, trupul tău m-a ascultat mereu cu uimire
Dar probabil te-ai plictisit, mereu tu și eu, mereu despre iubire
Dacă-mi spuneai încercam intriga să o schimb
Dar oftai cu atâta poftă când prin văile tale începeam cu b uzele să mă plimb
Mă priveai cu atâta dorință când carnea ta moale îndelung gustam
Nu mă lăsai să termin, pofta gustului meu ți-o trezeam
Acum, te-ai așternut singură alături de-o carte
O fotografie de-a mea paginile-i desparte
Cândva eu întreg despărțeam coapse, cuvinte scriam cu buzele peste sâni
Răscoleam așternutul scriind păcatul în mii de feluri, ca doi nebuni
Ne citeam unul pe altul câte-o noapte întreagă
Acum, doar o dorință dintr-o fotografie despărțind cuvinte ne leagă

2 comentarii

Nu moarte visezi

Nu mai am vise de la un timp
Poate-au adormit ninse într-un înghețat anotimp
Sub troine de gânduri poate-s încarcerate
Spune-mi unde sunt stelele pe care ți le-am aprins, au apus toate ?
Te-am iubit, am plecat, m-am întors, ai plecat, te iubesc și mi-e dor
Nu moarte visezi, visele-ți strigă că fără tine eu mor
Că peste noi ninge cu tăceri absolute
Că pământul cade din cer îngropând neînțelese timpuri trecute
Că teiul nostru e singur într-o noapte fără pereche
Când am trezit orașul șoptindu-ți te iubesc la ureche
Nu moarte visezi, doar gândul meu cenușiu îți caută palma, în ea să adoarmă
Strânge-l la piept și sărută-l, alungă-i a singurătății lui iarnă

4 comentarii

Celfărădenume

Și de ți-aș spune
Că eu sunt noaptea fără nume ?
Să mi-l găsesc, am rătăcit prin lumi de stele
Mai misterioase și depărtate decât gândurile mele
Și reci, și colțuroase, întunecate și tăcute
Nenumărate alte nopți am întâlnit, la fel, cu numele pierdute
Pe-al meu nu l-am găsit, dar am văzut atâtea altele nespuse
Abandonate într-un dulce somn după ce-n vise-au fost seduse
Vândute-n schimbul altor nopți, fără de doruri, liniștite
Am întâlnit multe nume lasate de șoapte să piară-n uitare
Orfane de nopți frumoase care-mai-de-care
Doar numele meu nu l-am aflat
Poate din cauză că tu l-ai ținut strâns îmbrățișat ?
L-ai legat fiori care ard
Cu doruri l-ai împrejmuit într-un de netrecut gard
Cu insomnii l-ai hrănit când în palmă scâncea
L-ai învățat să vorbească, cu limba ta
Ah ! Abia aștept să mă-întoc, să-ți redevin străin într-o noapte
Să-mi aștepți în piept tremurând cuvintele prefăcute în șoapte
Să mă strigi Celfărădenume, sau oricum vei vrea
Să mă botezi cu numele tău, să-ți fiu fiindu-mi a mea !

Scrie un comentariu

Timp de gândire

Ți-e împletit părul, nu știu, cu mâinile îl ții strâns la spate
Pe mâneci flori, gânduri de-argint de îmbujorată fecioară brodate
Cămașă de neagră mătase păgân descheiată
Și seara care-ți curge pe trup, jinduiesc să-ți curg și eu peste el de îndată
Mă privești cu ochi de stăpână, cu buze de slujitoare mă chemi
Un diamant sclipește pe pântecul pe care să-l umpli cu mine nu te mai temi
Trupul uns cu-înserare ți-e pătat de lumină rotundă, din loc în loc
O să-l sărut chiar acolo, o să-l adulmec, cu carnea lui dulce o să mă joc
O să-ți astup gura cu-a mea, încet, să respirăm păcătoasa dorință-împreună
Între ascunsele coapse o să-mi alunec fierbinte o mână
Cu cealaltă o să-ți descopăr sânii, să văd de le sunt pe plac
De-i așa, în muguri copți sfârcurile o să le prefac
O să le gust cu buzele, în cercuri fără sfârșit o să le alint
Oare cât de mult poți să le înalți, răspunsul nu vreau să-l aud, vreau să îl simt
Printre șoapte oftând nebune silabe altă-întrebare în tine o voi ascunde
Simți cum ne leagă din mine sfârșitul, care pe tine început te pătrunde ?
Nu-mi răspunde acuma, în seara asta iubirea din dorințe-i însăilată
Îți las timp de gândire o viață, a mea, strâns coase-o de-a ta pe toată

Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 665 other followers