Gânduri desperecheate

Dacă vă întrebați unde au dispărut poeziile din Caligrafie, ei bine mă pregătesc să le aranjez frumos în rafturi, Souvenir de la Domnul Bob.
Până atunci vă invit să răsfoiți Scrisori cu Fata de Fragi, să savurați poeziile ei și să zâmbiți, ori poate nu, En minuscule.

Uneori, iubito, mă gândesc la tine cu trupul. Poate-i păcat, sau poate nu, poate că o să mă judece, Creatorul, sau poate nu. Dar până atunci toate gândurile astea mi le dezbrac de rostiri și le botez cu tine în apa Erostirii.

Un Souvenir în bibliotecă

Aș vrea să te iubesc într-o bibliotecă. Să smulg furios litere din romane de dragoste, să ți le împrăștii pe trup, să le culeg cu buzele, să le leg în șoapte și să ți le tipăresc pe suflet cu sărut. Să recit odiseea iubirii pe pielea ta albă, cu mângâieri fermecate, așa cum nici zeii, în nemărginita, eterna și netăgăduita lor putere, nu pot face. Să-mi ocrotești viața între brațele tale, precum coperțile ocrotesc cerneala gândurilor. Să mă așezi apoi Cartea Cărților în biblioteca inimii tale. Să mă recitești când serile îți vor fi prea lungi pe cărarea Timpului. Voi fi scris acolo despre noi, și despre amândoi. Despre cum te-am iubit. În bibliotecă. Poate o să râzi văzând o virgulă anapoda pusă, sau poate o să verși o lacrimă ștergând punctul de final.

Citește în continuare »

147 comentarii

Rău, răului

Am dat jos
Opincile
Cuvintelor
Le-am încălțat
Cu bocanci
Militari
Cu talpa groasă
Și catarame
Din piele
De porc
Le-am învățat
Să bată
Și
În pas de defilare
Să ucidă
Cu premeditarea
Absurdului
Că trebuie început
De Cineva
De undeva
Să continuăm
Să facem rău
Răului
Cu binele
Absurdului

Lasă un comentariu

Nu știe

Mirosea a tei
Și lavandă
Iar seara topea dulcețuri
De pară coaptă
În cuptor
De lună plină
Scăpată miraculos
Din încleștările
Zodiilor
Nemușcată încă
De colții rozelor
Aș fi adormit
În părul ei
Acoperindu-ne cu gânduri
Curioase
Sfioase
Iar diminețile
Le-aș fi făcut pe toate
Perne
Dar …
De ce mă spun ție
Cu toate
Păi
Ea nu știe
Că m-ar asculta
Atât de minunată
Cum ești tu

2 comentarii

Prăpădit

Stătea nemișcat
Într-o veșnicie poruncită
Din vrerile ei
Ai fi zis că-i pierdut
În labirintul lor
Oniric
Dar nu
El aștepta
Întoarcerea zeilor
În Olimpurile lor
Că atunci
Printre muritori
El ar fi avut-o întâietate
Așa că aștepta
Să-i fie rândul
Devenirii
Sfânt
Prăpădindu-i-se
În credință

Lasă un comentariu

Despre el, nimic

Cumva
O nepăsase
În ultimele lui
Timpuri
Probabile
Ar fi fost multe
Cauze
Totuși ipoteze
Fără demonstrații
Statornic
Adevărul
Nescornit
Neiscat
Dintr-o ambiție
A lui
Era
Că nu mai găsea
Ca ea
Alta Ceamaifrumoasalui
Că nici
Nu căutase
Dar ce știa
Ea
Despre el
Nimic

Lasă un comentariu

Neamintiri

Era frumoasă
Ca o seară de vară
Care-ți întâmpină singurătatea
Cu buzele calde
Ale apusului
S-ar fi dat
Prins în misterele ei
Să-i poată picta rodniciile
Cu penelul răsuflării
Întinzându-i culorile rușinării
Cu degete nerușinate
Dar el mergea către răsărit
Acolo unde poveștile
Mor
Devenind
Neamintiri

Lasă un comentariu

Lavandă cu gust de gutui

Pășea ușor
Cu tălpi de lavandă
Prin gândurile lui
Gutui
Lăsându-le mușcături
Arămii
Care să-l doară
Ar fi fost de ajuns
Să întindă mâna
Și ar fi cules-o toată
Ca pe o cireașă coaptă
Lui
Dar el
Își întindea numai gândurile
Ridicându-le pe vârfuri
Ca un copil râvnind
Dulce
La rodul verii
Gleznele i le prindea
Cu buzele
Și carnea
Cu dinții
Când ea pășea
Cu tălpi de lavandă
Prin gândurile lui
Gutui
Adormindu-l gustând-o
Cu brațele pline
De lavandă
Cu gust de gutui

Lasă un comentariu

Ghicitoare

Eu nu știu
Să fac aur
Doar castele
Din cuvinte
De nisip
Să le spele apele
Timpului
De murdăria gândurilor
Netezindu-le
Mal
Unde eu
Așteptându-te
Să mă răsucesc
Sidef
Într-un ghioc
De-ai să mă pui la ureche
O să te ghicesc
Vară
Șoptindu-te
Ceamaifrumoasă
Iluzie

Un comentariu

Cu spatele la viață

Frumoasă era
Toți întorceau capul
Când o vedeau
El
Singurul
Și-a întors viața
Doar că
Ea
Singură
Era cu spatele
Așa cum stai
Când se uită toți
După tine

3 comentarii

Strategii

Ce femeie frumoasă !
Cum ar fi ?
Se întrebau unii
Ah, de-ar fi !
Se rugau alții
Ba erau și dintr-aceia
Care treceau hotarul
Nespuselor
Cu pașii hoțești
Ai mângâierilor
Surprinzând-o descoperită
El
Ca un general căzut în dizgrație
Nota tot
Pe o hartă complicată
Trasând curbe
Astrale
Gândind strategii
Universale
Așteptând prielnicia
Solstițiului
Când urma să-i trădeze prietenia
Cu un nehotărând-o
Te iubesc
Destrămător de ceruri
Amestecate infinit
În singura lacrimă
Dăruindu-i-se vreodată
Ucigându-l
Cu otrava
Presupunerilor

Un comentariu

Amețitoare

I se nădușeau răcori
Tinere
Nerăbdătoare
Auzindu-î râsul
Ca o chemare în asfințiri
Orizontale
Pluti noros
Până în neatenția ei
Sprijinindu-li-se umerii
Cât brațul îi dădu ocol
Mijlocului
Cu palma căutându-și sprijin
În căutătura șoldului
Provocându-i un zâmbet
Chemător
Pe sub buza răsfrântă
A cămășuței
Încremenindu-i căutările
Cu teama începuturilor
Doar o clipă
Cât îi prinseră curaj
Degetele urcându-i
Spre măsliniul sânului
Acoperit cu trandafiri
Petale de borangicuri
Aproape că le simți spinii
Înțepându-i buricele
Când se crispă ea
Rostogolind bulgări de fierbințeli
Printre buzele crăpate
De arșița necunoscuturilor
Și făcându-i loc
Să se alunece
Pe sub dantele
Nemaitrebuincioase
Spre piersica plină
Cu roua pântecului
Culegându-se apoi gusturi
Una cu alta
Din înalturi
Amețitoare

Lasă un comentariu

Teoria înjumătățirii

Se tăia
În porții egale
Una
Ei
Și una
Ei
Îl ridiculizau unii
Că cine a mai văzut
Așa
Să-i dea ei atât
Și ei doar atât
Îl ridiculizau alții
Că cine a mai văzut
Așa
Să-i dea ei doar atât
Și ei atât
El se tăia
În porții egale
Dându-se ei
Întreg
Până nu și-a rămas
Nimic

6 comentarii

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost
Ea
El
Nu s-ar fi știut
Acolo
La porțile Olimpului
Uneori
Zeii îi aruncau
Câte un sunet
Greșit iscusit
De măiestriile lor
Poate alungânduri
El îl rostea înfrigurat
În privirile ei
Zâmbindu-l amuzată
Iertându-i poticnelile
În limba neștiuturilor
Încruntându-l supărată
Certându-i îndrăznelile
În limba nespusurilor
Socotindu-l nepăsătoare
Uitându-i sfioșeniile
În limba neîntâlniților

Nu s-ar fi știut
El
De n-ar fi fost
Ea

Lasă un comentariu

Către ca niciuna

În cuvintele lui
Ea încolțea
Înmugurea
Rodea
Suplu
Dulce bine copt
Cu sâmburi grei
Din care să se nască o alta
Dintr-un același
Devenindu-se altul
Acel
Sfârșindu-l

Lasă un comentariu

Fără cusur

Fără cusur
E ea
Lucrată complicat
De toate științele
Universului
Geometrii perfecte
Înflorite tantric
Mirt
În spirale lactee
Auroră
Deșteptându-i diminețile
Meșterului
Din gânduri ponosindu-l
Pe vecie
Împlinind-o har

Lasă un comentariu

Provocator

Îl cunoștea
După călcătura cuvintelor
Chipul
Nu-i umblase niciodată
În priviri
Nici mâinile
Pe drumurile
Mătăsurilor
Dar serile
Soseau întodeauna
Ajungându-i-l
Cuvinte
Călcând-o
Apăsat
Și întins
Și abia simțit
Rotit
Ca într-un dans
Al vrerilor
Amețind-o
Că adormea zâmbindu-i
Provocator

Lasă un comentariu

Teoria complicațiilor

Desfătul ei
Era curb
În timpul lui
Oricare ar fi fost
Ale ei
Două forme
Geometric perfecte
Întotdeauna
El găsea
Unic
Drumul cel mai scurt
Între ele
Curbându-i spațiul trupului
Până li se atingeau miezurile
Iar timpul imploda
În suspine fierbinți
Generând complicații
Sentimentale

Lasă un comentariu

Semne

Scrisorile lui
Se încheiau întotdeauna
Cu semnul încântării
Scrisorile ei
Cu semnul îngândurării

Dialogurile lui
Se încheiau întotdeauna
Cu semnul apropierii
Dialogurile ei
Cu semnul despărțirii

Tăcerile lui
Se încheiau întotdeauna
Cu semnul zâmbirii
Tăcerile ei
Cu semnul disprețului

În alfabetul lui
Toate literele erau accentuate
Cu semnul iubirii
În alfabetul ei
Toate literele erau accentuate
Cu semnul nepăsării

Romanul lor de dragoste
Începea
Cu semnul îndrăgostirii
Și se încheia
Cu semnul uitării

7 comentarii

Un închipuit

Știa
Să-i fie
Discret
Abia înainte de culcare
Îl simțea
Părăsindu-i gândurile
O mușca încet
De gât
Îl alunga
Spre umeri
Rostogolindu-l
Pierdut
Către sâni
Unde-i pierdea
Urma
Îi ținea în cale-i
Cu palmele
Ademenindu-l cu rotocoale
Strânse
Din degete
Să-i zăbovească în gustul
Smochinelor
Crezând că-i va prinde buzele
Furând-o
Dar până ofta
Îi fugea deja
Pe pântec
Printre coapse
Strângându-le tare
Își strecura și mâna
Căutându-se
În ascuns
Până osteneau
Dimineață
Îl lăsa să-i doarmă
Așternut în gânduri
Până seara

2 comentarii

Ai văzut vreodată ?

A surprins-o
De mai multe ori
Chiar
Privind abisuri
Izbucneau focuri
Verzi
În ochii ei
Apropiindu-i depărtările
Lumi neștiute
Pe care le cucerea
Fără îndrăzneală
Aștepta să-și scuture pleoapele
De praful iscat
Din încleștarea gândurilor
Ai văzut vreodată
Cum înfrunzește piatra ?
Îi citea
Istoriile uitate
Scrise sub ele
Și prelinse șoapte
Printre gene
Ai văzut vreodată
Cum plânge piatra ?
L-a surprins
De mai multe ori
Chiar
Trimițându-i depeșe
Din exil
Depărtări abisale
Din care nu se mai putea
Aproape
Să-i fie
I-ar fi întins mâna
Dar întindea spre el
Doar buzele
Curioase
Privindu-le pe ale lui
Curioase
Ai văzut vreodată
Cum se sfarmă piatra ?
Depeșele
Nu le-a citit niciodată
Le ascundea pe toate
La sân
Mângâieri din mâinile lui
Ai văzut vreodată
Cum înmuguresc cireșii ?
Mai înainte să se îmbujoreze
Dulce
Îndemnând la gustare
Rod
Pipăit cu buzele
Sâmburi
Mușcați cu grijă
Trunchi înconjurat
Cu brațele
Să-i poți ajunge
În mijloc
Să te bucuri de toată vraja
Fructului
Ai iubit vreodată
Primăvară mai frumoasă
Ca ea ?

Lasă un comentariu

Să nu te mai sature (Olimpuri sentimentale)

Nu se știe
Dacă a mai fost
O alta
Buze
Să nu te mai sature
Plimbându-te printre ele
Sâni
Să nu te mai sature
Rostogolindu-i prin palme
Șolduri
Să nu te mai sature
Împiedicându-le depărtarea
Coapse
Să nu te mai sature
Descrețindu-le fruntea
Pântec
Să nu te mai sature
Chemându-ți rodnicia
Șoapte
Să nu te mai sature
Învrednicindu-te să devii singurul
Ce se știe
Este că totul a început
Cu ochi verzi
Să nu te mai sature
Privindu-te înmugurindu-i
Trupul subțire
De mătase orientală
Adusă pe furiș
Din Olimpuri
Sentimentale
În lumea ta
Rătăcitoare

Lasă un comentariu

Solstiții lipsă

Gârbovite
Încărunțiseră sălciile
De n-ar fi venit el
De mână
Cu Primăvara
În mijlocul lor
A sărutat-o
Ea și-a rostogolit lacrimile
Verzi
Sălciile
Și-au scuturat pletele
Aurii
Cu fluturi
Verzi
Degeaba
El
Nu o iubea
Nu putea
Îi despărțeau
O iarnă
Și o vară
Le lipseau
Solstițiile
Dar tot ar fi strâns-o
În brațe
Ca a lui
Mai erau atâtea
Anotimpuri
Să le treacă
Împreună

Un comentariu

Singularități

Nu-i văzuse niciodată
Chipul
Deși
Se cunoșteau
Așa de bine că
Sânii
Singuri
I se așezau în palme
Pântecul
Singur
I se plimba peste al lui
Uneori
Sărutându-l
Pe gură
Fără să-l mai cheme
Iar buzele
Singure
I le crăpau pe ale lui
Cu suspine
Împreunându-se
Orb
De la naștere
Ochii
Îi erau închiși
În suflet
Dimineți albe
Singure
Nopți întunecate
Singure
Ca un cer
Înalt
Din care
Îi simțea
Doar tărâmurile
Și apele
Trupului
Zvâcnind
Chemându-l să le treacă
Printre anotimpuri
Pe la Ecuator
Și Tropice
Chipul
Ce rost ar fi avut
Sigur era
Ceamaifrumoasă
Doar era a lui
Singură

Un comentariu

Între două

El
Venea în fiecare seară
Aștepta răbdător
Să-i vină rândul
Între două zbateri
De pleoape
I se strecura
În privirile
Închizăndu-i ochii
Rămânându-și-l
Prizonier
El ofta
Din ea
Pănă o adormea
Suspinându-i-se
Apoi
Înainte să plece
Îi făcea și ei
Loc
Între două zbateri
De pleoape
În el
Rămânăndu-și-o
Până în altă seară
Când îi dădea drumul
Să-și poată face loc
Oftându-se
În ea
Între două zbateri
De pleoape
Suspinându-i-se

3 comentarii

Meșter făurar

El
Era meșter
Făurar
Îi ridica mijlocelul
Cu o singură palmă
Iar cu cealaltă
Sânii
Minarete
Așteptând
Glas tânguit
Chemarea
Să-i pătrundă
Prin porticul coapselor
Înflorindu-le mușcate
Cu dinții
În crenelul
Pântecului
La închinare
În fața vieții
Sau uitării

Dar el era făurar
Meșter

Lasă un comentariu

Drumuri de femeie

Îi alerga
După fiecare umbră
A genelor
Cădea privirea-i
Încurcată în primăveri
Venite să-l cunoască
Toate dintr-o dată
Murgii sânilor
Cu stea în frunte
Se lăsau încălecați
Cu palmele
Și struniți
Cu hamurile degetelor
Până li se-întâlneau buzele
La hotarul suspinelor
Învățându-se să-și vorbească
Unele
Pe limba celorlalte
Mai cutezătoare ale ei
Punându-i la încercare
Vitejia
Mai harnice ale lui
Pătrunzându-i
Prin miriștea pântecului
La strâmtoarea coapselor
Unde îi aștepta să-l cheme
Înăuntrul neînceputurilor
Deschizându-i
Cu uneltirile nepriceperilor
Drumuri de femeie
Iubită

2 comentarii

A n-avea

El n-avea
Nimic
Din el
Se daduse ei
Tot
Ea n-avea
Nimic
Din el
Cumva
Tot
El
Statea intre ei
N-avea
Alt loc
Al ei

Un comentariu

Inexplicabila posesie

El avea
Cearcăne mari
De cerneală ponosită
Până la unghii
Iar sub ele
Așchii
Gânduri
Șterse din timp
Nemaispunându-se
Ce curaj
Să i le fi așternut ei
Cândva
Pe albu-i
Și ochii ei
Îi avea
El
Verde
Privindu-l
A lui
Inexplicabil
Ea
Neștiindu-se
Îl avea pe el
Cearcăne mari
De cerneală ponosită

Un comentariu

Astronomic

El
Era astronomic
Atât de pierdut
În amintiri
Că deseori
Universul
Îi cerea sfatul
Iar Timpul
Încetinea pasul
Când îi trecea
Pe față
Dar poate tocmai de aceea
Era singurul având
Sărutul priceput
Numai ei

El
Era astronomic
Sărutul priceput
Numai ei

2 comentarii

Un sărut priceput

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi
Ca niște galaxii
Fabuloase
Înconjurați
Lung
De gene
Fremătând
Aurore
Sentimentale
Izbucnind zâmbete
La capătul buzelor
Neîncăpute încă
În gura unui sărut
Priceput
Și sâni
Ca niște saturni
Gemeni
Constelați cu inele
Polare
Necercetate încă
De gura unui sărut
Priceput
Ea nu avea
Vârstă
Doar un pântec
Neted
Zburdat de un singur crater
Moștenirea unei cândva
Creații
Început putându-i-se
Oricând întâmpla
Dintr-un singur sărut
Priceput

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi așteptând
Gura unui sărut
Priceput
Să-i descoase
Suspinele
Ascunse între coapse

Lasă un comentariu

Dihotomie

Plouă
Cu cireșe amare
Curg roșu
Și se împreunează
Pământ
Cu negru
Bărbați
Încremeniți
Își dezgheață
Sevele
În dulce
Amarul
Creației
Pline de flori
Mii
De alburi
Le vor fi brațele
Verzi
Și de roșu
Dulce
Amar
Cărămizie
Agonie
Înainte de moartea
Albă
Adunată din mii
De vieți
Albe
Dezbracă-te iubito
Și joacă-mi
Cireașă amară
Cu tălpi albe
În brațe de pământ
Negru
Încremenit bărbat
Dezgheață-mi sevele
Cu dulce
Amarul
Creației
În mii
De alburi
Alte vieți așteptându-mă
În tine
Înainte de agonie
Cărămiziu
Infern

Lasă un comentariu

Însușire

Sălta ștrengărește
Fără să-i pese de privirile rodind-o
Ca o rândunică tocmai desprinsă
De cuib
Și bucurându-se
De înaltul cerului
Deși
Timpul îi înflorise mugurii
De primăvară
În culori de vară
Fierbinte
Ridicându-i sânii
Să le fie palmelor lesne
Să le deprindă rotundul
Și buzelor
Să le trezească interesul
Curgându-și sărutul
Peste
Și sub
Bolțile lor
Pe șeile șoldurilor
Spre gura pântecului
Deschizându-se
Gata
Mirată
Dintre coapsele
Încă neștiind
Frământările
Necunoscutului

Iar de-o auzi râzând
Ai să roșești
De rușinea gândurilor
Însușindu-ți-o

Lasă un comentariu

Mondenă

E coadă
La toate chioșcurile
De ziare
Cu tine
Pe prima pagină
Se strânge lumea
Nebună
Să plătească
Câțiva arginți
Pentru ochii tăi
Verzi
Doar câțiva
Cu mâinile în buzunare
Îți comentează
Jerpelit
Frumusețea goală
Toți ceilalți se împing
Unii în alții
Să-ți cumpere
Ochii
Verzi
Au anunțat la știri
Misterul
Din adâncurile lor
De atunci
Toți
Se îmbulzesc să-l caute
Câteva femei
Tinere
Pipăie cu gelozie
Hârtia
Lucioasă
Se visează
În trupul tău
Și sunt uimite
De misterul
Verde
Al ochilor
Dacă ar privi cu atenție
În strălucirea
Tiparului
Iubindu-te
Cu lumina ochilor
Căprui
M-ar zări
Mister

4 comentarii

Amorul artei

Cu o mână ții cartea
Cum i-ai ține lui
Puțin ridicată
Bărbia
Cu un deget
Răscolești ușor colțurile
Paginilor
Cum i-ai răscoli lui
Sprâncenele
La răstimpuri
Îl umezești pășindu-l
Cu vârful limbii
Să poți deschide lesne
Altă pagină
Cum i-ai deschide lui
Buzele
Suspini și tresari
Uimindu-te
De carnea cuvintelor
Și le regăsești urmându-te
Cu gânduri umplându-ți palma
Scriindu-ți-se cu degetele
Pe trup
Te împotrivești coperților sfioase
Închizându-se
Și ți le supui
Dintr-o mișcare apăsată
Printre ele
Cum
Ți-ar deschide el
Coperțile
Coapselor supunându-i-te
Sfioasă
Apăsând
Printre ele
Dintr-o mișcare
Bărbia
Să-ți poată citi
Uimit
Carnea
Albă scrisă Braille
De orbul degetelor
Furișate
Printre mătăsuri
Umezind-o pășit
Cu vârful limbii
Să-i poată răsfoi paginile
Ușor

Ți-aș umple palma
De cuvinte
Pe care le-ai putea întinde
Dintr-o mișcare
Cu degetele
Printre coperțile coapselor
Dacă mi-ai ține
Puțin ridicată
Bărbia
Să-mi citești în ochi
Dorința

Un comentariu

Alchimie

Torn‎
Intr-un trup
Feciorie‎
Pun sani
Inmugurind‎
In palme‎
Lipesc‎
Fruntea‎
De pantec
Sa-i ghicesc viitorul
Cat ii sarut gura
Aspra
Ma sprijin
Pe coapse
Si leg totul
Cu unghii
Patrunse
In carne
Iar in ochi
In ochi iti stralucesc
Smaralde‎
Acoperite cu gene lungi
Oftandu-ma
Printre buze
Pipaindu-mi
Existenta‎
Asa sunt obtinut‎
Eu‎
Iubindu-te

Lasă un comentariu

Imaginarius

Simțeam căldura
Sânilor
Parfumul
Început de poveste
Pe trup
Îți număram bătăile inimii
Și înmuguream
Vopsit cu acuarele
De primăvara
Care-ți topea privirile
Alăturându-mă-ți
Iscoditor
În cuvintele roșii
Pe care mi le imaginam
Toate
Chemându-mă
Să le obosesc
Până mi s-ar fi supus
Șoapte oftate
Cu ochii închiși
Zâmbeai cu alb ascuțit
Gata să-mi muște
Coronițe
Pe umeri
Și pe piept
Înnobilându-mă premiant
Al fecioriei tale
Te-am atins
Ușor
Din graba poftelor
Și te-ai strâns
Ca o anemonă
Ferindu-și culorile
De ochii pictorului
Dar povestea mea e tot acolo
În tine
Așteptând liniștea
Care să-i desfacă
Tâlcul
La căldura sânilor
Și în parfumul trupului

Un comentariu

Neștiut

De atâtea ori
Un genunchi peste celălalt
De câte ori
Îmi trec limba
Peste buzele
Uscate
Te privesc în ochii limpezi
Și în adâncuri
Îți zăresc gânduri
Zămislind povești
Doar născocite
Te inspir
Și-ți simt sânii
Strecurându-mi-se
Înfrigurați
Sub plapuma palmelor
Mă inspiri
Și-mi simți gura
Strecurându-ți-se
Flămândă
Pe sub dantelele coapselor
Un genunchi lângă celălalt
Nu mă ridic din tine
Pleci
Te duci
Într-o casă
Te dezbraci
Te îmbăiezi
Te privești în oglindă
Goală
Eu vin din adâncuri
Limpezi
Zămislindu-mă
Născocire
Înlănțuindu-te
Din spate
Închizi ochii
Și mă strângi între coapse
Neștiut

7 comentarii

Muritor, femeie în floare

Tu
Primăvară
Verde
Lacrimi înmugurind
Mângâieri
Petale îmbobocind
Curcubeie
Te iau în palme
Și suflu peste tine
Gânduri
Să-ți desfac aripile
Zborul
Să te învăț
Șoptit
Sărut
Peste trupul
Înlănțuit cu rugi
Dezlegat cu parfum
De femeie în floare
Tei cu trup
Alb
De plop
Adormindu-mă
Sub privirea Lunii
În brațele anotimpurilor
Botezându-mă
Ultimul
Muritor
Uitat
Primul
În veșnicia
Zborului
Șoptit
Sărut
Peste trupul
Înlănțuit cu rugi
Dezlegat cu parfum
De femeie în floare

Lasă un comentariu

Rosturi

Ți-e
Înmugurită
Abia
Mlădița
Că de rosturile mele
Și plină-i
Primăveri mijindu-mă
Verzi
Le astup
Cu toamnă
Începându-ți rodul
Castaniu
Și între buze
Rostul
Cu ale mele-ți
Ung
C-apoi
Să-mi astupi gura
Cu rostul sânilor
Zidindu-i între palme
Pe pântec
Nu-mi găsești
Rost
Dar mă împingi
În al coapselor
Pe gustul tău
Mâ-înveți
Cu gustul meu
Să-l umplu
Și rostul minții
Cu șoapte-ți lecuiesc
Vaietele
Eu te rostesc
Tu
Rostuiește-mă-ți

Lasă un comentariu

Atât de prea puțin !

Atât
Te-am lipsit cât să-mi tragi sufletul
Fuioare prin inele de cuvinte
Vise păcătuindu-te nopți cu povești
Zile
Noi
Drumuri pășindu-se întors
Fulgi din zăpezile stelelor
Lut cântând în vatra curcubeielor
Stins cu apa sfântă a mângâierilor
Nevinovate
Născătoare de lumini în noroioase
Cenușiuri
Plouă-ne peste prăpăduri
Ceruri îmbujorundu-ți cuvântul
Gândul
Eu
Prea puțin

7 comentarii

Păcatul creației

Se zvonește, gândito, că s-ar fi deschis Raiul pe pământ. Să nu mergem să-l vedem, că la porți ne vor verifica sfințenia, iar lăsându-ne să intrăm te voi avea în auzul tuturor cuvintelor lumii, asurzindu-le cu uimirea mărturisirilor mele, iar ăsta îi va fi sfârșitul, și nouă începutul, de credință născută omenește, dintr-un păcat al creației.

4 comentarii

Goală

Știu că uneori
Ți-e poftă
Să te simți
Goală
Nici eu
Nu ți-s mult
Diferit
Am aceeași poftă
Ca a ta
De tine
Goală
Poate într-o zi
Îmi vei da
Să te golesc
Bându-te
Din adâncul ochilor
Din vârful limbii
Din cerul gurii
Din colțul buzelor
Din tresărirea umerilor
Din amforele sânilor
Din ochiul pântecului
Din palma coapselor
Din spatele genunchilor
Din buricele gleznelor
Să ne săturăm amândoi
De tine
Goală

3 comentarii

Insomnie

Așa-i că dacă n-ar fi gândurile mele ai dormi neîntoarsă până dimineață ?

4 comentarii

Te feresc de mine

Dacă mă port ocrotitor, și din cauza asta mă simți nelipsindu-ți, e pentru că te feresc de privirile care-ți sfâșie hainele, de palmele care te frământă, de buzele care te sapă, de gândurile care te amăgesc. Te feresc de mine.

3 comentarii

Teoria despre tine

Mărturisesc, înainte să te recunosc aveam o înțelegere fundamental greșită asupra divinității. Când am înțeles, a fost o revelație, că Tu, am început să fac tot felul de calcule, am descoperit chiar legi noi ale fizicii corpului, stări absolute, și critice, ale lui, ba chiar am experimentat imponderabilitatea, punându-mă în pericol de coeziune cu neantul. Iar rezultatul este atât de simplu că pare omenește imposibil de neînchipuit: Timpul există numai în afară din tine.

2 comentarii

Privindu-te, să mă ierți

Dacă mă întrebi
Nu mai știu ce povești
Îți spuneam
Că-mi cădeau cuvintele
În abisuri verzi
Și în liniștea de după
Li se amestecau ecourile
În ceruri căprui
Nu mai înțelegeam nici eu
Dacă începusem
Ce terminam
Sau terminasem
Ce începeam
Oricum
Tu ai înțeles
Că te umblam
Cu palme neastâmpărate
Încălțate în suspine
Pingelite
Dar
Eu te pășeam
În vârful buzelor
Încet
Sfios
Cu teamă
Pe alocuri
Să nu-ți las și ție
Urmele
Trecerii mele
Deși
Știi bine
Cum m-ai amețit
Plimbându-mă pe gură
Și de căte ori
M-ai pus
Să-ți înconjor
Sânii
Să-i cobor
Să-i urc
Până în vârfuri
Ca pe urmă
Să mă rostogolești
Pe pântec
Între coapse
Iar desfăcând
Genunchii
Și prinzându-mi palmele
În glezne
Să mă pierzi
Pentru totdeauna
Al tău

Ascultă
Acuma îți vorbesc
Ceruri căprui
Pline de ecouri verzi
Înțelegându-mă
Că niciodată nu m-am simțit
Mai bărbat
Altfel decât
Privindu-te
Iar când
N-am s-o mai fac
N-am să mai fiu
Să mă ierți

2 comentarii

Mușcate la fereastra gândurilor

Mi-e sete de verde, sorbit printre pleoape ascunzând pustiuri căprui
De roșu mi-e foame, mușcate înflorind între dinți nesătui
Mi-e sete de alb, sorbit rotund în palmele aspre
De suspine mi-e foame, mușcate înflorind între coapse

4 comentarii

Cu lacrimi în palme

A început să ningă
Cu fulgi mirați
Când am fugit de lângă tine
Peste stradă
Să iau florile
Din mâna târzie a iernii
Care le păstrase
Primăvară timpurie
Pentru tine
Cu mine
Timp trecut
Să ți le-aducă în brațe
Tu întristai
Cu umerii căzuți
Și brațele atârnând
Privind într-o vitrină
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Care nu mai era
Îi ținea locul un manechin
Orb
Mut
Surd
Doar sâni fără lapte
Și coapse fără viață
Din plastic
Negru
Mi-ai auzit respirația vie
Și te-ai întors cu spatele
La vitrină
Iar florile au fugit repede
În brațele tale
Și te-au umplut de culori
În obraji
Și de tremur în glas
Ce căutam eu acolo
Să mă privești întrebări
Cu ochi verzi
În ochi
Fără răspunsuri
Ai râs încet
M-ai luat de braț
Să mergem
Spre Undenueloculmeu
Îți povestisem despre el
Cu o săptămână înainte
Tu săreai
De pe un picior pe altul
Lăsând urme de ciută
În zăpada neîncepută
De alți pași
– De ce mi-ai dat ?
Vrei să fii prietenul meu ?
Am râs eu
– Eu ar fi trebuit să te întreb
Vrei să fii prietena mea ?
M-ai oprit smucit
Cum oprești un cal
Fermecat
M-ai întors spre tine
Te-ai ridicat pe vârfuri
Și mi-ai șoptit
Pe buze
– Vreau să fiu
A ta !
De peste stradă
Dintr-o altă vitrină
Ne privea
Sărutându-ne
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Dar tu erai cu spatele
La ea
Și cu lacrimi
În palmele mele
Fericire

5 comentarii

Alungând Soarele

Un braț îți trecuse mijlocelul subțire și, înconjurându-ți șoldul, își ajunsese palma strânsă între coapse, ocrotindu-le linia vieții cu a ei, stând, arogantă și nepăsătoare, chiar victorioasă, peste bobocul florii mușcăturii mele, în timp ce de celălalt, trecându-ți pe după umeri pe sub gât, și îndoit ca să-ți poți odihni obrazul pe el odihnindu-ți sânul chiar în locul în care-mi mai odihnesc eu buzele șoptindu-ți tropical, îți legănai visele ținându-te strâns cu amândouă mâinile, strângând la piept o îmbrățișare din care eu lipseam, acum privindu-vă cum vă dormeau trupurile împletite în spic din nuanțe de alb oriental, împletindu-mi bătăile inimii în dantele de iatac.
Am ocolit încet divanul și am tras draperiile alungând Soarele în Cerurile Lui, iar eu m-am întins lângă voi, sprijinit într-un cot ca să vă pot privi tresărind în timp ce-mi plimb degetele prin umbrele rotundurilor voastre, zăbovind în cercuri mărunte acolo unde dogoriți mai dulce, rămânând în Iadul meu, aici, iubindu-vă pe amândouă.

Lasă un comentariu

Autoportret

Nu pot
Să te las
Că exact atunci
Când să
Mă împiedici
Decad
Şi mă ridic
Iar
Tâmple cărunte
Suindu-ţi dintre coapse
Buze ude
Ieșind din ale tale
Vii
Palme amorțite
Trezindu-ți sânii
De foame
Peste
Pântec lipindu-mă
Să nu-mi scapi
Cât mă privesc
Căprui
În Verde
Să-ți
Fiu
Cum vrei tu
Sau
Fiică
Cum vreau eu
Că de asta
Tot decad
Și mă ridic
În tine
Autoportret

4 comentarii

Să-mi țină loc

Tremuri
Toată femeie
Te sperie cuvintele mele
De-ți usucă buzele
Fără să le bea șoapta
De-ți saltă pieptul
Fără să-ți frământe sânii
De-ți udă pântecul
Fără să-ți alunece-între coapse
De te întind și te răsucesc
Fără să-ți strângă șoldurile
De strigi și oftezi și taci și plângi
Fără să-ți pătrundă
Numai gândurile
Așa cum le-am poruncit eu
Să-mi țină loc
Pe tine
De ochi
De gură
Și de palme
În tine
Loc de trup
În piept
Să-mi țină loc
De tine

Lasă un comentariu

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 728 other followers