De m-ai lăsa sub fusta ta
Aș coborî singur până la glezne
Dantelă de sărut
Lăsându-ți pântecul
La bunul plac al privirii
Și coapsele calde
Să-mi umple palmele
Cu moale
M-ai ridica rușinată
Să-ți acopăr
Sfințenia
Dorindu-se botezată
În apa trupului meu
Cât tu prefaci păcatul
În rugăciune
Lăsându-mă să număr
Inele
În mătăniile
Părului tău
Până când te vei prăbuși peste mine
Murmurând
Versetul
Sfârșitului devenindu-ți
Început

Un sân încă se războiește cu-o neplecată cupă dantelată
Scăpat de-a alteia strânsoare rotundul celuilalt din palma ta cu mângâiere se adapă
Muguri se-arată, rod bogat din pământiul lor trufaș
Cândva pe-ogorul pieptului cu plugul gurii să-l frământ pe mine mă tocmisei arendaș
Sub pleoape ți se-ascund priviri scăldându-se într-o poveste terminată cu plăcere
Atât de vie-ți zburdă-n pântec că-ți unge coapsele cu miere
Răsufli șoaptele pe care ți le-am scris pe buze cu-a trupului cerneală
Și nu s-au șters cuvintele albastre pe care le-am mușcat pe alba-ți carne goală
Te mai acoperă doar o năframă, stele pătând apus păgân pe borangic pictat
De toate celelalte straie, la gândul meu poftindu-te, tu singură te-ai lepădat
Și mă primești oftând în tine deși în alte universuri sunt, și-un altul nedeparte
Dar nu mă poți uita scriindu-te întâiul, tu singura și prima-mi de iubire carte

Te piaptănă vântul, dimineața te trezește ușor
Cămașă ai doar cerul pe tine, dantela unei nopți de amor
La fereastră timpul s-a oprit și cu dulci clipe te răsfață
Aduceri aminte te mângâie pe la tâmple, pe îmbujorata ta față
Sub pleoape-ți închide plăcerile trecute și aduse aminte
Ți se văd încă pe gât și pe umăr mușcate înflorite printre șoptite cuvinte
Un așternut de mătase îți stă încruntat la picioare
După ce coapselor le-a fost pentru fierbințeală moale și răcoroasă-alinare
Un sân pare că nu vrea să uite gura care cu cercuri de buze l-a rotunjit
Celălalt încă-i de petrecute plăceri bărbătești fermecat adormit
A fost o noapte senină, și doar seninul îți mai acoperă trupul
Peste goliciuni însă îmi porți mie cu amintiri de poveste sărutul

Te-ai așternut alături de-o carte
O fotografie paginile-i desparte
Ți-a încălzit amintiri o cană-înflorată
La margine de divan e lasată abandonată
Privirea nu-ți văd, o ții strâns sub pleoape
Te-au pătruns cuvintele vrăjite din străina ta carte
Misterioase semne ți se încolăcesc până la umăr pe braț
O stea pe un sân, aș șorbi-o plin de nesaț
Aștept să dai drumul palmei pe care între coapse o încălzești
Mie mi-e locul acolo, cred c-ai uitat de când cartea mea n-o mai citești
Aș putea să-ți eu o poveste, trupul tău m-a ascultat mereu cu uimire
Dar probabil te-ai plictisit, mereu tu și eu, mereu despre iubire
Dacă-mi spuneai încercam intriga să o schimb
Dar oftai cu atâta poftă când prin văile tale începeam cu b uzele să mă plimb
Mă priveai cu atâta dorință când carnea ta moale îndelung gustam
Nu mă lăsai să termin, pofta gustului meu ți-o trezeam
Acum, te-ai așternut singură alături de-o carte
O fotografie de-a mea paginile-i desparte
Cândva eu întreg despărțeam coapse, cuvinte scriam cu buzele peste sâni
Răscoleam așternutul scriind păcatul în mii de feluri, ca doi nebuni
Ne citeam unul pe altul câte-o noapte întreagă
Acum, doar o dorință dintr-o fotografie despărțind cuvinte ne leagă

Trupul tău dospește
Aruncat pe spate, frământat bărbătește
Când îi prind între palme, sânii-ți se strâng și coboară
Se ridică semeț de mușc leneș înmugurita lor pară
Pântecul ți-e de piatră și repede moale devine
De cum încerc să-l umplu cu îndârjire din mine
Gust să știu de mai trebuie să-ți adaug zahăr ori sare
Aproape mă sugrumi cu a coapselor încleștare
Ești bine dospită, timpu-i să te rumenesc
Îți curg fierbinte pe gât, în picături de viață iubirea-mi sfârșesc

Nu te-am mai întâlnit
Deși
Frecventez aceeași ghicitoare
Dar globul ei de cristal
Iscusit în focuri păgâne
A devenit întunecat
Cărțile de tarot
Arată toate la fel
Ghiocului
I-a amuțit limba
Aș căuta alta
Dar
După fiecare ședință de spiritism
Nereușită
Mă răsfață
Cu una
De amor
Sălbatic
Nestrâns în dogme
Ea spune
Gâfâind
Mai rău ca o ciută alergată
De o haită de lupi
Și privindu-mă
Cu ochi negri
Tăciuni dogorind farmece
Că-mi ghicește fericirea
Când
Mă mușcă de gură
Să tac
Să-și audă inima
Bătând ritmuri tribale
Când
Sânii
Iscusiți în focul creației
Îmi împung palmele
Când pântecul
Mi-l face poartă deschizându-și coapsele
Ca să-i șoptesc cu limba mea
Ghiocului
Toate ce i le voi face
Apoi țipă sfâșietor
Și-mi adoarme în brațe
Spunând
Că-i place oboseala
Eliberării de mine
După ce
Am posedat-o

Mulți
Le spun femeilor
Ești frumoasă
În toate felurile
Te vreau
Și mai sorb o gură
De cafea
Amară
Și-și mai aprind
O țigară
Amară
Și femeia
Îi acceptă
Fatidic
Cum acceptă
Un trandafir
Foarfeca
Grădinarului
Ce-i mojicia asta?
Unde-s privirile
Țesând-o împuns
Ca pe o broderie
De așternut ?
Unde-s buzele
Crăpate
De dorință
În care limba
Se zgârâie
Încercând
Să le aline usturimea
Poftelor
Unde-s palmele
Strecurându-se cu șiretenie
Sub bluza întinsă
Peste vârfurile
Sânilor
Ori între coapse
Amintindu-le
Că le va vorbi
Un bărbat
Dacă ele se vor desface
Ascultătoare
Nu-i spune
Unei femei
Te vreau
Fără să-i arăți și
De ce
Și
Cum
Iar tu
Femeie
Nu te mai uda
Cu toți mojicii
Când sunt artiști
Care-ți pot modela
Lutul trupului
Sublim
În ton
Cu fantasmele
Tale

Nu mă pot dezlipi
De așternutul
Mirosind
A floare de sân
A pară coaptă
Apretat
De călcătura
Coapselor tale
Sfârâind
În timp ce
Îmi strângeau grumazul
Ca un jug
Obligându-mă să-ți scormonesc
Cu gura
În adâncul pântecului
Prin uitătura
Buzelor
Lac de sudoarea poftelor
Asprindu-mi
Dezlănțuite
Limba cuvintelor
Mușcându-te
Cu dinți
De trântore
Înainte de a-ți pedepsi
Iscusința
Cu acul
Picurându-ți viață
În rana deschisă
A iubirii
Iar dacă
Vei rodi
Te voi încununa
Regină
Dar până atunci
Te voi înghesui
Sub duș
Să-mi speli sudoarea
Vinovăției
Și să te mai iubesc
În ploaie
De vară
Caldă
Și clăbuci
De săpun
Ca pe o femeie
Pregătită de soartă
Să-mi fie
Regină

De ce spui
Că dacă ne atingem
Dacă ne adulmecăm
Dacă ne mângâiem
Dacă ne gustăm
Dacă ne bem
Goi
E păcat ?
Păcat
Ar fi
Să stam țepeni
De-o parte și de alta
A unei mese
Ca doi străini
Discutând principii
De morală
În loc să ne amestecăm
Unul într-altul
Goi
Ca doi amanți
Păcat
Ar fi
Să nu ne îmbătăm
Cu mirosul de lavandă
Al așternutului proaspăt și aspru
Așteptându-ne să ne adulmecăm
Goi
Ca doi amanți
Păcat ar fi
Să ne strângem mâinile
Ca doi prieteni
În loc să ne mângâiem
Moliciunea
Și încrâncenarea
Goi
Ca doi amanți
Păcat ar fi
Să ne amețim
Foamea
Cu bucate aromate
Ca doi gurmanzi
În loc să ne mușcăm
Roadele trupurilor
Goi
Ca doi amanți
Păcat ar fi
Să savurăm
Un vin bun și inutil de scump
În loc să ne bem
Din paharele trupurilor
Goi
Ca doi amanți

E la modă
Să ai casă
La munte
Și la mare
Să vadă lumea
Că ai
Că ești împlinit
Realizat
Eu
Mi-aș face o casă la munte
Unde să-mi liniștesc
Tâmplele
Zbuciumându-se încă
După ce ne iubim
Și una la mare
Unde să-mi scald buzele
În valurile înspumate
Ale iubirii tale
Pe cea de la mare
O voi ridica
La malul pântecului tău
Dar pe cea de la munte
Nu știu
Să o ridic
Pe sânul drept
Pe cel stâng
Ori poate în valea
Dintre ei
Tu ce spui ?
Unde ai vrea să mă odihnești ?
Răspunde-mi repede
Vreau să ne lăudăm lumii
Că ne avem
Că ne-am împlinit

Fix
O oră
Și cinci minute
Ar dura
Să te fac
Să țipi
Înfigându-ți ghearele
În mine
O oră
Te-aș întoarce
Înainte, înapoi
Pe toate părțile
Să-ți încarc
Toate resorturile
Cu fierbințeală
Și tremur sacadat
Tic-tac
Arcuindu-te
Gata să pleznești
Cinci minute
Mi-aș roti limba
Mare
Peste cadranul
Zilelor
Și nopților
Albului tău
Gradat
De-a lungul și latul
Rotunjimilor
Până
Ți-aș petrece
Limba mică
Și tu ai țipa
Gâfâit
Să dai
Ora exactă
Fix
Una și cinci minute
Un Ceas
De amor
Precis
Doar că ceasul tău
E o făcătură
Din silicon
Cu baterie
Și rămâne mereu
În urmă
Iar pe al meu
De otel
Nu-l vrei
Încercându-ți
Încheietura coapselor
Poate că-ți vine
Odată
Să-l încerci
Vreau să știu
Precis
Câte ceasuri
De amor
Ar încăpea
În ziua și noaptea
Trupului tău
Alb
Gradat
Pe la rotunjimi

Mă scoți din sărite
Cu mofturile tale
Cochetăria ta
Mă disperă
Într-o zi
O să-ți arunc toate hainele
Și toți pantofii
Mănușile de dantelă
Rujurile
Și toate fardurile
O să te las
În pielea
Albă
Pistruiată pe umeri
Cu sânii la vedere
Să li se vadă sfârcurile
Tari
Și pântecul descoperindu-și
Buclele
Care-ți păzesc cu asprime
Intrarea
Către farmecul trupului
Să te văd
Cât o să reziști goală
Până o să-mi cazi
În genunchi
Implorându-mă
Să te învelesc
Cu buzele
Să te încorsetez
Cu brațele
Să te încălzesc
Cu vulgarul
Șoaptelor
Până la înfierbântare
Când sudoarea
Faptelor mele
Ne va lipi unul de altul
Obligându-te să uiți cochetăria
Și mofturile
O să le preschimbi bucuroasă
Cu pofte
Care-ți vin ca turnate

Mi-ar plăcea
Să te pictez
Să-ți pictez
Nudul
Mi-aș cumpăra
Toate nuanțele
De lumină
Și cu buricele
Degetelor
Cu buzele
Cu limba
Cu genele
Aș desena peste tine
Toate florile
Pe care nu ți le-am dat
Toate răsăriturile
Care nu ne-au trezit
Toate apusurile
Care nu ne-au adormit
Toate stelele
La care nu ne-am visat
Împreună
Goliciunea ta
Ar deveni
Operă Monumentală
De arta iubirii
Și poate
Dacă m-ai suporta
Aș picta în tine
Gândul
Pe care nu-l vrei
Încă
Dar mai înainte
Ar trebui
Să mă pictezi
Nud
Cu toate nuanțele
De lumină
Cu buricele degetelor
Cu buzele
Cu limba
Cu genele
Să mă faci
Floare
Răsărit
Apus
Stea
Așa cum
Tu
Ești
Floarea, Răsăritul, Apusul, Steaua
Viața
Mea

Ferească-ne Sfântu’ !
Să ne iubim
Așa cum se iubește
Tu să murmuri
Te iubesc
Tremurând
În brațele mele
Și eu să-ți mușc gura
Gâtul
Umerii
Sânii
Coapsele
Gura lor mută
Dar care știe să sărute
Altfel
Cu limbă de dragostea Ta
Mai dulce
Și iarăși
Coapsele Sânii Umerii Gâtul Gura
Stăvilindu-ți tremurul
Cu al meu
Adâncindu-se
În Tine
Murmurând
Te Iubesc
Cu gura mușcată
De-a mea
Icnind
De durerea
Unghiilor
Cu care îmi smulgi fâșii
De carne
Încercând să-mi ajungi
La suflet
Și eu mai adânc
În tine
Până
Te-oi potoli
Și ai plânge
În brațele mele
Și eu ți-aș săruta
Tâmplele
Sub care
Gândul m-a zămislit
Iubitul
Tău
Iubita
Mea
Dar asta
Ferească-ne Sfântu’ !
Ar însemna
Să ne iubim
Așa cum se iubește
Nu eu aici
Scriindu-ți
Murdăria gândurilor mele
Iar tu
Cine știe prin ce locuri
Blestemându-mă
Cu sfințenia gândurilor tale
Cine știe pentru cine

Sufli greu întinsă pe un aspru covor
Sânii-ți pleznesc de-încordare, mușcături pe coapse te dor
Ai răni în genunchi și pe coate
Sub unghii ai piele, mi-ai smuls-o fâșii de pe spate
Pe șolduri ai urme de palme care te-au strâns cu pofticioasă cruzime
Tu vroiai să fugi, ele mă aduceau iarăși în tine
Buzele-ți sunt seci și uscate
Ți le-am supt, ți-am sorbit de pe ele dorințele șoptindu-mi păcate
Ochii nu poți să-i deschizi, pleoapele ți le-am lipit cu sărut
În păr ai sclipiri rătăcite dintr-un mine peste tine pierdut
Sufli greu întinsă pe un aspru covor
Sânii-ți duc dorul gurii mele, dar ei de coapsele tale i-e dor

Precum un lup
Adulmecă
Mirosul ciutei
Tânără
Sălbatică
Pentru a-i dărui
Mușcatura
Lui
Flămând
Gâtului
Ei
Neștiutoare prefăcută

Eu adulmecam
Mirosul sângelui
Clocotindu-ți în trup
Și eram pe urmele
Cărnii tale
Albă și fragedă și dulce
Flămânzindu-i
Mușcăturii cărnii mele
Neagră și tare și amară
Aproape simțeam
Oasele tale mărunte
Cum se moaie
Între fălcile lacome
Ale oaselor
Brațelor mele

Dar când să te prind
De umeri
De mijloc
De șolduri
De glezne
Nu apucam decât
O promisiune
A ta
Urlam mutește
Mușcam în gol
Și înghițeam
Doar lacrimi

Dacă te-aș fi prins
Ți-aș fi sfâșiat
Buzele
Ți-aș fi zdrobit
Îmbrățișarea
Un alt
Vânător
Nu te-ar fi mărunțit
În atâtea bucăți
Mustind
De iubire
Cum aș fi făcut-o
Eu
Bărbat
Mestecându-te
Sorbindu-te
Pe îndelete
Cu vlaga
Învingătorului
Iar tu ai fi stat
Sorocită
Să-mi fii hrană
Ai mai fi zvâcnit
De plăcere
Încercând să scapi
De prea multă
Dar te-aș fi
Țintuit
Cu greutatea
Trupului meu
Odihnindu-se
În al tău

Și nu cu ochii sânilor privirii-mi vii-în întâmpinare
Doar îți ridici încet pe șolduri o rochie închipuind o floare
Mă-îndemni să gust pulpe scăldate-n lapte și pântec de smântână
Buze umede și moi acoperi astupându-i gura cu tremurândă mână
Aștepți să mă strecor sub ea cu șoapte care mușcă cu furie și la-întâmplare
Și să te zbați dorești în cleștii palmelor robindu-te cu mângâieri vulgare
Vrei să-mi dai gustul cărnii tale întreg, chiar dacă ai tarif de doamnă
Eu sunt sărac, flămând, o viață m-aș îndestula cu trupul ce mi-l dai pomană
Mușcând în fiecare zi din el, înfulecându-l cu pofte pe ale tale împlinind
Ia-ți mâna de la gura pântecului, vreau să-i văd buzele la gura mea poftind

Ți-am dat un gând
I-am pus sprijin patru anotimpuri
Și spătar o noapte
Să-i stai pe genunchi
Doar cât ar urma să-mi aștepți fruntea
Să sosească
În poarta pântecului tău
Lăsând-mi gura să zburde
Între drumurile coapselor
Despărțite de zbuciumul dorințelor
În pământul trupului tău
Și apoi
Când te vei fi săturat de gura mea
O îmbrățișare
Să lenevești în ea
Cu pieptul tolănit
Rotund într-al meu
Și buzele
Să ți se culce
Între-ale mele
Și ale mele
Între-ale tale
Sau să se joace între ele
Până când
Săturându-ni-se de joacă
Să te acoperi
Cu un basm alb
Ca un așternut imaculat
Într-un pat mare
Cât o carte de povești
În care
Tu să scrii începutul
Iar eu sfârșitul
Și odată terminată
Să începem alta
Cu tine
Așezată pe genunchii gândului
Așteptând-mi fruntea

Fără să calci pe-alături pășești pe un hotar
Care separă mângâieri de gândul născându-le imaginar
Flamuri de mătase fluturi, nurii îți dezvelști cu iscusință
Cu degetele pline de răgaz palma o plimbi, ca o nerăbdătoare stăruință
Te-împiedici de-o cătușă de dantelă, țesut pe coapsă cu înflorituri te strânge
O cerți cu unghii lungi care mă caută să-mi stoarcă-n carne lacrimi mici de sânge
Și zăbovești puțin întrebătoare pe șoldul tare ca de piatră
Asculți ispita ce te-îndeamnă să te-abați spre fierbințeala din a pântecului vatră
Ți-e teamă însă, să nu te rătăcești în tine-însingurată
Drumul mă chemi să ți-l descopăr, de gura mea oftând mușcată
Și știu, știm amândoi, că hrană poftelor, eu iadului, îmi vei ajunge
Când valuri peste trup, grăunțe de nisip dorința îți va strânge

Ivești rotund genunchi de sub dantele de mătase
Și altul peste el petreci ușor
Zâmbești și cu priviri aventuroase
Mă-îndemni ca printre ei spre-n tine privirea să-mi strecor

Cu palma lacomă de-a lungul lor întinsă
Descui grădina coapselor fierbinți
O floare ascunzi acolo și încă-i neatinsă
Până la mine cu-ale singurătății mângâieri a trebuit s-o minți

Strivești lumina între gene
Și printre buze lași să scape un oftat
Să le-întâlnească pe-ale mele-i prea devreme
Cu gustul tău pentru un timp le-am ocupat

Te-întinzi spre gura-mi însetată și flamândă
Te mușc, te beau și tu mai mult îmi ceri
Te smulgi când aprigă-mi dorința vrea să te pătrundă
Dar te supui apoi și cu un țipăt adâncul tău plăcere mi-l oferi

Te știu de-acum și trupul tău nu-mi mai e drum necunoscut
Tu nu mai ai vise să-ți picteze obrajii cu îmbujorare
Altele se vor naște, povestea de femeie îți e la pagina de început
Și cu cerneala mea ți-e scris primul cuvânt de desfătare

Din tălpi în creștet emoția te răscolește
Sfârșitul din cartea aventurii nu ochii, ci dorința îl citește
Te-întinzi, te strângi și între coapse simți fierbinte
O intrigă ce te pătrunde cu-înverșunare de cuvinte
Un sân se răvrătește sub straiul de mătase
Și tu mai tare strângi din coapse, care-ți devin alunecoase
Și nu mai poți să te oprești, ultima pagină vrei să întorci
Ba chiar un țipăt de uimire adânc din trupul tău îl storci
Pe-o palmă ți se spijină păcătuind în gând ființa
O alta încă ține legată-n pagini de roman dorința
Se termină, dar ultimul capitol îl iei de la-început
E chiar povestea-n care te-ai dăruit frumoasă unui frumos necunoscut

Ai vrea să-ți curg pe trup plutind pe râuri de sudoare
Plaurul pântecului să-ți înec într-un vârtej de desfătare
Și-apoi, pe sub mătasea care dezvelește șolduri adolescentine
Să mă strecor udându-ți coapsele fierbinți primul în tine ?
Spune, ai vrea ?
Să fiu eu gândul care te mângâie înverșunat cu palma ta
Șoapta care îți tremură pe încă neștiind sărutul gură
Ai vrea să fiu necunoscutul pe care să-l numești întâia aventură ?

Sunt adiere și răscolesc parfumul tău la subțioară
Sunt soare blând mângâietor în diminețile de vară
Mătase sunt și goliciunea ți-o acopăr în râuri de culoare
Tu ești dorință chemând fără să vrei la desfătare
Și mă gândesc ca întrupându-mă bărbat, eu pe furiș să vin
Și fără multe vorbe, în palmă sânul pe sub subțioară să ți-l țin
Te vei intoarce surprinsă, războinică și furioasă
Să vezi cine-i străinul cu palma aspră, curajoasă
Și o să te sărut, adânc, fără să te mai poți, chiar de ai vrea, împotrivi
Apoi, în trupu-ți cucerit, din neglijența ta, de neuitat voi fi

Întinsă ești, strună de-argint într-un arcuș de lumină
Dansul buzelor mele aștepți pe trupul șepuind să îți vină
Un sân curajos îți mai e, mânat de necunoscându-mă nerăbdare
Și-n mugurul lui de-abanos se simte o războinică încordare
Sosesc călătorind dinspre fruntea-ți care apoi mi se lipește de piept
La gura fierbinte, cu văzduhuri de șoapte îți bat și să-mi deschizi te aștept
Gustul meu se-îmbrățișează cu-al tău, e prima dată când se-întâlnesc
Se știu doar din promisiuni de nepetrecute dorințe, iar acum se iubesc
Plec grabnic, pe umăr rotund îți alunec spre sân
Și ce încântare mi-e el, cu sărut înconjor bogatul lui drum
Urc spre-a lui culme, semeață și sfidătoare
Mușcând încetișor, cu limba iubirii îi scriu o atingere lungă, ce încântare !

Strânge-ți părul în coadă, răsucește-l în coc
Desfă-l râzând când în el cu degetele vreau să mă joc
Dezvelește-ți umărul alb și rotund
Fă loc unui sărut, pe gâtul subțire cu buze pășind să-ți ajung
Ceartă-ți îndărătnicii mici nasturi de la cămașă
Care nu-mi lasă palma să mângâie a sânului tău înălțime trufașă
Hainele care-n ele încep să strângă dorințe clocotitoare
Pedepsește-le să-ți alunece rușinându-te la picioare
Cu privirea, cu degetele, cu gura să pot colinda fără oprire
Trupul în care mă chemi să-ți fiu mărturisită-împlinire

În brațele unui fotoliu ți-ai abandonat dezmierdată
Trupul de femeie ascunzând un suflet de fată
Sânii ți-s goi sub a luminii caldă mângâiere
Aș vrea să-i sărut, să cunoască a buzelor mele aspră plăcere
Să le acopăr cu gura fierbinte înmugurinda iubire
Aș vrea să-ți văd chipul, și ochii închiși de fericire
Să-ți înșir, ca pe mărgele, șoapte până la pântecul roditor
În care să pătrund, când tu mă vei chema în tine cu un țipăt ușor
Să te știu a mea, te vreau, te doresc
Dar nu mie, tu visului din carte îi spui “Te iubesc !”
Focul dintre coapsele ude ți-l potolești singură, pe ascuns, cu o mână
În cealaltă ai slove izvorând dorința-n cuvinte, precum apa într-o fântână
Pe trup n-ai vrea oare păcatul, eu cu dragostea mea să ți-l scriu
Să nu arzi închipuiri în al viselor singuratic pustiu ?
Ai trup de femeie, în el un suflet de fată, plin de dorințe, ispititor
Te iubești cu gânduri ascunse-într-o carte având numele meu iscălit la autor

Dezbracă-te iubito, vreau să te-așez
Într-o poziție artistică, harul să ți-l pictez
Așează-te pe scaun, întoarce-te în umbră puțin
Vreau culoarea strălucirii pe sâni să obțin
Lasă-i mângâiați de amurg, nu-ți fie rușine
Suntem doar noi, eu, el și cu tine
Chiar îmi pare că-s dornici și s-au îmbujorat
În vârfuri, acolo unde-i sărut când mă îndemni la păcat
Rotundul lor tandru lasă-l să curbeze ale apusului dorințe
Eu vă pictez, dar simt încolțind ale geloziei semințe
Strânge-ți coapsele doar cât privirea s-o rătăcești
A celui ce-ți va privi tabloul uimit de cât de frumoasă tu ești
Nu le dezvălui taina, eu voi umbri locul cu tonuri închise
Lasă-ți doar pântecul expus către admiratorii de vise
Cuprinde-ți genunchii în palme și ascunde-ți chipul sub al pălăriei rever
Între brațe să-ți tremure sânii, ochii privitorului să fie orbiți de mister
Aproape am terminat, mai trebuie să reproduc idilica noapte
Ce așteaptă să ne picteze culoare intensă, plina de șoapte

Patul îi va fi șevalet, tu pânză curată
Iar eu pensulă și culoare peste tine turnată