Întinsă ești, strună de-argint într-un arcuș de lumină
Dansul buzelor mele aștepți pe trupul șepuind să îți vină
Un sân curajos îți mai e, mânat de necunoscându-mă nerăbdare
Și-n mugurul lui de-abanos se simte o războinică încordare
Sosesc călătorind dinspre fruntea-ți care apoi mi se lipește de piept
La gura fierbinte, cu văzduhuri de șoapte îți bat și să-mi deschizi te aștept
Gustul meu se-îmbrățișează cu-al tău, e prima dată când se-întâlnesc
Se știu doar din promisiuni de nepetrecute dorințe, iar acum se iubesc
Plec grabnic, pe umăr rotund îți alunec spre sân
Și ce încântare mi-e el, cu sărut înconjor bogatul lui drum
Urc spre-a lui culme, semeață și sfidătoare
Mușcând încetișor, cu limba iubirii îi scriu o atingere lungă, ce încântare !
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by slowaholic on 15 November 2013 - 14:15
Cavalere, cu câtă măiestrie țeși dulcea ispită și la ce visare-ncântătoare inviți cititorul… 🙂
#2 by Domnul Bob on 15 November 2013 - 14:20
Ooo Prințesă ! O ispititoare m-a îndemnat să o fac ! 🙂
Nu știu dacă se vede aici … gărzile mele uneori fac exces de zel 🙂
#3 by slowaholic on 15 November 2013 - 14:24
Hahahahaha! Oo, da! Se veeeedeee! 🙂 🙂 🙂 Cu o asemenea sursă de inspirație, nu e de mirare ce-a ieșit. 😀
#4 by Domnul Bob on 15 November 2013 - 14:30
🙂 Mi-au secat cuvintele 🙂