Souvenir

Dezbracă-te iubito, vreau să te-așez
Într-o poziție artistică, harul să ți-l pictez
Așează-te pe scaun, întoarce-te în umbră puțin
Vreau culoarea strălucirii pe sâni să obțin
Lasă-i mângâiați de amurg, nu-ți fie rușine
Suntem doar noi, eu, el și cu tine
Chiar îmi pare că-s dornici și s-au îmbujorat
În vârfuri, acolo unde-i sărut când mă îndemni la păcat
Rotundul lor tandru lasă-l să curbeze ale apusului dorințe
Eu vă pictez, dar simt încolțind ale geloziei semințe
Strânge-ți coapsele doar cât privirea s-o rătăcești
A celui ce-ți va privi tabloul uimit de cât de frumoasă tu ești
Nu le dezvălui taina, eu voi umbri locul cu tonuri închise
Lasă-ți doar pântecul expus către admiratorii de vise
Cuprinde-ți genunchii în palme și ascunde-ți chipul sub al pălăriei rever
Între brațe să-ți tremure sânii, ochii privitorului să fie orbiți de mister
Aproape am terminat, mai trebuie să reproduc idilica noapte
Ce așteaptă să ne picteze culoare intensă, plina de șoapte

Patul îi va fi șevalet, tu pânză curată
Iar eu pensulă și culoare peste tine turnată