Soarta căprioarei


Precum un lup
Adulmecă
Mirosul ciutei
Tânără
Sălbatică
Pentru a-i dărui
Mușcatura
Lui
Flămând
Gâtului
Ei
Neștiutoare prefăcută

Eu adulmecam
Mirosul sângelui
Clocotindu-ți în trup
Și eram pe urmele
Cărnii tale
Albă și fragedă și dulce
Flămânzindu-i
Mușcăturii cărnii mele
Neagră și tare și amară
Aproape simțeam
Oasele tale mărunte
Cum se moaie
Între fălcile lacome
Ale oaselor
Brațelor mele

Dar când să te prind
De umeri
De mijloc
De șolduri
De glezne
Nu apucam decât
O promisiune
A ta
Urlam mutește
Mușcam în gol
Și înghițeam
Doar lacrimi

Dacă te-aș fi prins
Ți-aș fi sfâșiat
Buzele
Ți-aș fi zdrobit
Îmbrățișarea
Un alt
Vânător
Nu te-ar fi mărunțit
În atâtea bucăți
Mustind
De iubire
Cum aș fi făcut-o
Eu
Bărbat
Mestecându-te
Sorbindu-te
Pe îndelete
Cu vlaga
Învingătorului
Iar tu ai fi stat
Sorocită
Să-mi fii hrană
Ai mai fi zvâcnit
De plăcere
Încercând să scapi
De prea multă
Dar te-aș fi
Țintuit
Cu greutatea
Trupului meu
Odihnindu-se
În al tău

  1. #1 by corina on 22 August 2014 - 14:22

    Inca mai am urmele coltilor de argint
    Ai muscaturii tale salbatice
    Inca imi mai clocoteste sangele,
    Imi arde trupul de femeie
    Iar noaptea alerg nebuneste
    Ciuta tanara, salbatica
    Dupa muscatura ta flamanda
    De lup adulmecand
    Mirosul sangelui meu clocotind
    Ador alergarea
    Carnea mea,
    Albindu-se, fragezindu-se, indulcindu-se
    Pe oasele mele marunte
    Alerg, ma-ndrept spre moarte
    In fiecare noapte…
    De sus, lumina palida, lunara
    Cerne pe trupul meu
    Flori stinse de cires
    Ard de nerabdare
    Unde esti?
    Stiu ca m-astepti
    Ca ma pandesti
    Iti simt deja prima muscatura
    In gol
    Iti aud urletul mut
    Din ochii umbrosi mi se preling
    Lacrimi
    Cu care te adap, sa-ti potolesc setea
    Deocamdata
    Ca foamea
    Ti-o vei astampara cu trupul meu
    Obosit de atata alergare
    Care-ti asteapta vlaga
    Hranindu-te, daruindu-mi placere
    Tot mai mare, mai extatica
    Cu cat rupi din mine
    Mai multe bucatele,
    Mustind de iubire
    Ne vom odihni apoi
    Sub lumina palida, lunara
    Pana cand dimineata
    Ne va reda trupurile
    Inmiresmate cu flori stinse de cires…
    Pana cand…

  2. #2 by Mucegai Ales on 21 Decembrie 2013 - 18:35

    vanatoarea de pasarici…

  3. #3 by Mucegai Ales on 21 Decembrie 2013 - 15:35

    sec, platesti?

  4. #5 by slowaholic on 21 Decembrie 2013 - 15:30

    Ufff! Iar s-a făcut cald aici la tine!🙂

    • #6 by Domnul Bob on 21 Decembrie 2013 - 15:32

      Febra vânătorii🙂
      Cruzimea vânătorului, șiretenia vânatului …
      Joaca de-a … viața !

    • #7 by slowaholic on 21 Decembrie 2013 - 15:34

      Cea mai veche și mai faină joacă de pe lume.🙂

    • #8 by Domnul Bob on 21 Decembrie 2013 - 18:02

      Prima îndeletnicire a omului a fost culesul, dar asta nu oferea satisfacții sentimentale, așa a apărut vânătoarea🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: