Te piaptănă vântul, dimineața te trezește ușor
Cămașă ai doar cerul pe tine, dantela unei nopți de amor
La fereastră timpul s-a oprit și cu dulci clipe te răsfață
Aduceri aminte te mângâie pe la tâmple, pe îmbujorata ta față
Sub pleoape-ți închide plăcerile trecute și aduse aminte
Ți se văd încă pe gât și pe umăr mușcate înflorite printre șoptite cuvinte
Un așternut de mătase îți stă încruntat la picioare
După ce coapselor le-a fost pentru fierbințeală moale și răcoroasă-alinare
Un sân pare că nu vrea să uite gura care cu cercuri de buze l-a rotunjit
Celălalt încă-i de petrecute plăceri bărbătești fermecat adormit
A fost o noapte senină, și doar seninul îți mai acoperă trupul
Peste goliciuni însă îmi porți mie cu amintiri de poveste sărutul
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by pasiunepuritatesipacat.wordpress.com on 19 September 2014 - 11:42
Frumos 🙂 un poem de dragoste, ca o dantela!
#2 by Domnul Bob on 20 September 2014 - 8:41
Mulțumesc ! Uneori mă cred fir de mătase 😉
#3 by pasiunepuritatesipacat.wordpress.com on 20 September 2014 - 8:53
Indraznet si in a-ti lua singur complimente 🙂 hmm, interesant, Domnule Bob :)…,,fir de matase”…suna bine…
#4 by Domnul Bob on 20 September 2014 - 8:55
Ah, deloc ! Din păcate doar mă cred 😦
#5 by pasiunepuritatesipacat.wordpress.com on 20 September 2014 - 9:01
Modestie…descoper un caracter frumos si foarte sensibil!
#6 by Domnul Bob on 20 September 2014 - 11:14
Dar țes din borangicul gândurilor straie dezvelind mângâietor trupuri semeț purtându-și rotunjimile de-amor 🙂
#7 by Domnul Bob on 21 September 2014 - 12:40
M-ați îmbujorat ! Mulțumesc !
#8 by mira on 5 June 2014 - 7:01
Jumatatea stanga a trupului meu
Imi place mai mult…
Ochiul meu stang e mai albastru
Si sanul meu stang e mai cuminte
Si degetele mainii stangi sunt mai subtiri…
Si laba piciorului stang e aproape perfecta
Si pe tine te iubesc cu jumatatea mea stanga…