În brațele unui fotoliu ți-ai abandonat dezmierdată
Trupul de femeie ascunzând un suflet de fată
Sânii ți-s goi sub a luminii caldă mângâiere
Aș vrea să-i sărut, să cunoască a buzelor mele aspră plăcere
Să le acopăr cu gura fierbinte înmugurinda iubire
Aș vrea să-ți văd chipul, și ochii închiși de fericire
Să-ți înșir, ca pe mărgele, șoapte până la pântecul roditor
În care să pătrund, când tu mă vei chema în tine cu un țipăt ușor
Să te știu a mea, te vreau, te doresc
Dar nu mie, tu visului din carte îi spui “Te iubesc !”
Focul dintre coapsele ude ți-l potolești singură, pe ascuns, cu o mână
În cealaltă ai slove izvorând dorința-n cuvinte, precum apa într-o fântână
Pe trup n-ai vrea oare păcatul, eu cu dragostea mea să ți-l scriu
Să nu arzi închipuiri în al viselor singuratic pustiu ?
Ai trup de femeie, în el un suflet de fată, plin de dorințe, ispititor
Te iubești cu gânduri ascunse-într-o carte având numele meu iscălit la autor
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by Irina on 26 July 2012 - 21:05
Nu se comenteaza astfel de randuri, se culeg in causul sufletului si se pun cu grija langa micile zvacniri de peste zi…
” înmugurinda iubire” – frumos?
Nu, dureros de cald.
#2 by Domnul Bob on 26 July 2012 - 21:08
Mulțumesc !
Dureros de frumos ! Ce poate fi urât atunci când iubești ? Păi … unii ar spune chiar iubirea ! Poate că ei n-au cunoscut-o niciodată.