Mărturisită împlinire

Strânge-ți părul în coadă, răsucește-l în coc
Desfă-l râzând când în el cu degetele vreau să mă joc
Dezvelește-ți umărul alb și rotund
Fă loc unui sărut, pe gâtul subțire cu buze pășind să-ți ajung
Ceartă-ți îndărătnicii mici nasturi de la cămașă
Care nu-mi lasă palma să mângâie a sânului tău înălțime trufașă
Hainele care-n ele încep să strângă dorințe clocotitoare
Pedepsește-le să-ți alunece rușinându-te la picioare
Cu privirea, cu degetele, cu gura să pot colinda fără oprire
Trupul în care mă chemi să-ți fiu mărturisită-împlinire

This entry was posted on 12 May 2013, 15:39 and is filed under Erostire. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (19)
Trackbacks (1)

#1 by dianette01 on 18 May 2013 - 18:34

Fericita cea care citeste printre randuri, intelegand sensul si gustand in secret dulceata unei marturisiri.. fie ea si tainica.. Dulce amarui ce-i drept.. DAR.. nu mie-mi era adresata intrebarea..
Revin, pe text.. Fascinant cate fatete are iubirea ori marturisirea ei.

Reply
- #2 by Domnul Bob on 18 May 2013 - 18:56
  
  Fericit dulce amărui sunt și eu. Dar ea … ce fascinantă e !
#3 by Andreotti on 13 May 2013 - 17:47

pffff…am dat să plec la postul anterior, m-am întors aici, iar am plecat și iar m-am întors:)
zic…nu, nu zic!! tac! 🙂

Reply
- #4 by Domnul Bob on 13 May 2013 - 17:48
  
  Ba spune ! Haaaaaai spuuuuuuuuuuuuneeeeeeeeeeeeeeee ! 🙂
- #5 by Andreotti on 13 May 2013 - 18:07
  
  …și ai tăcut tu?! 😉
- #6 by Andreotti on 13 May 2013 - 17:52
  
  imaginea care mi s-a desenat cu ochii minții, mi-a zburătăcit puful 🙂
  m-a frisonat umpic pe șira spinării…de plăcere, Mr. Bob – nu de altceva!
- #7 by Domnul Bob on 13 May 2013 - 18:13
  
  Pff ! Nu ! Răspunsesem, dar văd că nu mi s-a publicat ! Hmmm !
  Deci am răspuns cam așa:
  
  Oh Domniță ! Dar asta nu poate decât să mă bucure ! Înseamnă că mica mea grămăjoară de cuvinte rodește !
  
  Al Vostru,
  micul domn Bob, nobil scăpătat (în iubire) 🙂
- #8 by Andreotti on 13 May 2013 - 18:17
  
  Rodește, rodește…
  Dar mica ta grămăjoară de cuvinte, e cu mult, mult mai mult de-atât! o știi prea bine 😛
- #9 by Domnul Bob on 13 May 2013 - 18:14
  
  Ah, misterul a fost elucidat, răspunsul era în altă pagină 🙂
- #10 by Andreotti on 13 May 2013 - 18:17
  
  Aham..case solved 😉
- #11 by Domnul Bob on 13 May 2013 - 18:18
  
  Prințesă, mi-ați dat de furcă ! Iacătă acum gândurile nu-mi dau pace și mă învârt în jurul scrinului. Mă întreb, este oare posibil ca o minunată făptură să se mulțumească doar cu iubirea mărturisită în cuvinte ? Să-i fie destul și îndeajuns ? Să se îmbujoreze doar citindu-le taina, și să poarte, la rândul ei tainic, în suflet amintirea autorului ?
- #12 by Andreotti on 13 May 2013 - 18:29
  
  NU cred că ar fi destul! O asemenea iubire nu e de ajuns niciodată!!!
- #13 by Domnul Bob on 13 May 2013 - 18:22
  
  Oh Prințesă, ca în orice grămăjoară, unii găsesc diamante, alții doar pietre fără valoare. Dar dacă, aceștia din urmă, ar fi fost curioși să le culeagă și să le șteargă cu o lacrimă, poate că, cine știe ….
- #14 by Andreotti on 13 May 2013 - 18:29
  
  Eu doar diamante am găsit în grămăjoara ta! Și nu doar în aceasta!
#15 by Iulian Daniel Buzdugan on 12 May 2013 - 22:58

doar imi place

Reply
- #16 by Domnul Bob on 12 May 2013 - 22:59
  
  E suficient 🙂
#17 by Diana şi Dan on 12 May 2013 - 18:03

Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.

Reply
#18 by Zodia Femeie on 12 May 2013 - 16:56

Am zâmbit citindu-ți poezia și nu pentru că m-a amuzat, ci pentru că purtam cămașă și părul strâns în coc fix în acel moment. 🙂

Reply
- #19 by Domnul Bob on 12 May 2013 - 17:00
  
  Atunci zâmbesc și eu 🙂