Souvenir

Te-ai așternut alături de-o carte
O fotografie paginile-i desparte
Ți-a încălzit amintiri o cană-înflorată
La margine de divan e lasată abandonată
Privirea nu-ți văd, o ții strâns sub pleoape
Te-au pătruns cuvintele vrăjite din străina ta carte
Misterioase semne ți se încolăcesc până la umăr pe braț
O stea pe un sân, aș șorbi-o plin de nesaț
Aștept să dai drumul palmei pe care între coapse o încălzești
Mie mi-e locul acolo, cred c-ai uitat de când cartea mea n-o mai citești
Aș putea să-ți eu o poveste, trupul tău m-a ascultat mereu cu uimire
Dar probabil te-ai plictisit, mereu tu și eu, mereu despre iubire
Dacă-mi spuneai încercam intriga să o schimb
Dar oftai cu atâta poftă când prin văile tale începeam cu b uzele să mă plimb
Mă priveai cu atâta dorință când carnea ta moale îndelung gustam
Nu mă lăsai să termin, pofta gustului meu ți-o trezeam
Acum, te-ai așternut singură alături de-o carte
O fotografie de-a mea paginile-i desparte
Cândva eu întreg despărțeam coapse, cuvinte scriam cu buzele peste sâni
Răscoleam așternutul scriind păcatul în mii de feluri, ca doi nebuni
Ne citeam unul pe altul câte-o noapte întreagă
Acum, doar o dorință dintr-o fotografie despărțind cuvinte ne leagă