Pe genunchi


Ți-am dat un gând
I-am pus sprijin patru anotimpuri
Și spătar o noapte
Să-i stai pe genunchi
Doar cât ar urma să-mi aștepți fruntea
Să sosească
În poarta pântecului tău
Lăsând-mi gura să zburde
Între drumurile coapselor
Despărțite de zbuciumul dorințelor
În pământul trupului tău
Și apoi
Când te vei fi săturat de gura mea
O îmbrățișare
Să lenevești în ea
Cu pieptul tolănit
Rotund într-al meu
Și buzele
Să ți se culce
Între-ale mele
Și ale mele
Între-ale tale
Sau să se joace între ele
Până când
Săturându-ni-se de joacă
Să te acoperi
Cu un basm alb
Ca un așternut imaculat
Într-un pat mare
Cât o carte de povești
În care
Tu să scrii începutul
Iar eu sfârșitul
Și odată terminată
Să începem alta
Cu tine
Așezată pe genunchii gândului
Așteptând-mi fruntea

Anunțuri
  1. #1 by passiflora on 8 Decembrie 2013 - 18:44

    FRUMOASA IMAGINE A GANDURILOR……

    • #2 by Domnul Bob on 8 Decembrie 2013 - 18:58

      S-au odihnit pe genunchii altora 🙂

  2. #3 by Kyoteea on 8 Decembrie 2013 - 17:26

    superba poveste

    • #4 by Domnul Bob on 8 Decembrie 2013 - 18:14

      Mi-ai dat un scaun pe care s-o răs-gândesc 🙂
      Mulțumesc !

    • #5 by Kyoteea on 9 Decembrie 2013 - 13:59

      e un balansoar, de fapt. blue baby cu o patura de casmir peste. enjoy..:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: