Ți-am dat un gând
I-am pus sprijin patru anotimpuri
Și spătar o noapte
Să-i stai pe genunchi
Doar cât ar urma să-mi aștepți fruntea
Să sosească
În poarta pântecului tău
Lăsând-mi gura să zburde
Între drumurile coapselor
Despărțite de zbuciumul dorințelor
În pământul trupului tău
Și apoi
Când te vei fi săturat de gura mea
O îmbrățișare
Să lenevești în ea
Cu pieptul tolănit
Rotund într-al meu
Și buzele
Să ți se culce
Între-ale mele
Și ale mele
Între-ale tale
Sau să se joace între ele
Până când
Săturându-ni-se de joacă
Să te acoperi
Cu un basm alb
Ca un așternut imaculat
Într-un pat mare
Cât o carte de povești
În care
Tu să scrii începutul
Iar eu sfârșitul
Și odată terminată
Să începem alta
Cu tine
Așezată pe genunchii gândului
Așteptând-mi fruntea
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by passiflora on 8 December 2013 - 18:44
FRUMOASA IMAGINE A GANDURILOR……
#2 by Domnul Bob on 8 December 2013 - 18:58
S-au odihnit pe genunchii altora 🙂
#3 by Kyoteea on 8 December 2013 - 17:26
superba poveste
#4 by Domnul Bob on 8 December 2013 - 18:14
Mi-ai dat un scaun pe care s-o răs-gândesc 🙂
Mulțumesc !
#5 by Kyoteea on 9 December 2013 - 13:59
e un balansoar, de fapt. blue baby cu o patura de casmir peste. enjoy..:)