Simt pumnii tăi micuți
Cum bat în pieptul ce-ți frânge cu ale inimii bătăi împotrivirea
Și ochi-ți văd, să lăcrimeze-ar vrea, dar sunt nehotărâți
Văd într-ai mei stăpânitori robindu-te iubirea
Te dezgolesc în filigrane cu noduri de dorinți țesute
Pe pânze fine de neagră mătase
Cu ață dintr-un deșirat ghem de virtute
Sărut lângă sărut pe trup încep a-ți coase
Pe șolduri îmbujorate roze-ți înfloresc
Din mușcături cu dinți de lacomă îmbrățișare
Izvorul vieții să caut cu palmele fierbinți pornesc
Sub un buchet ce-ascunde a coapselor împreunare
Răsufli greu, te obosește necunoscută aventura
Și murmuri șoapte, toate strigându-mă nebune
Cu tine-mi umpli însetată gura
Și nu mă lași nici “Te iubesc” a-ți spune
Și-odată te frămânți și piatră pântecu-ți devine
Și țipi și-n jurul meu te înfășori ca o liană
Sorbi și înghiți extaz, nectar de mine
Și mă privești nerușinată, de gustul meu nu-ți mai e teamă
#1 by Mucegai Ales on 1 November 2013 - 22:16
Cine inghite si lasa…
#2 by Domnul Bob on 1 November 2013 - 22:53
Domnul Bob să-i dea pedeapsă 😛