Posedată


Nu te-am mai întâlnit
Deși
Frecventez aceeași ghicitoare
Dar globul ei de cristal
Iscusit în focuri păgâne
A devenit întunecat
Cărțile de tarot
Arată toate la fel
Ghiocului
I-a amuțit limba
Aș căuta alta
Dar
După fiecare ședință de spiritism
Nereușită
Mă răsfață
Cu una
De amor
Sălbatic
Nestrâns în dogme
Ea spune
Gâfâind
Mai rău ca o ciută alergată
De o haită de lupi
Și privindu-mă
Cu ochi negri
Tăciuni dogorind farmece
Că-mi ghicește fericirea
Când
Mă mușcă de gură
Să tac
Să-și audă inima
Bătând ritmuri tribale
Când
Sânii
Iscusiți în focul creației
Îmi împung palmele
Când pântecul
Mi-l face poartă deschizându-și coapsele
Ca să-i șoptesc cu limba mea
Ghiocului
Toate ce i le voi face
Apoi țipă sfâșietor
Și-mi adoarme în brațe
Spunând
Că-i place oboseala
Eliberării de mine
După ce
Am posedat-o

  1. #1 by Camelia on 7 Ianuarie 2014 - 23:41

    „lubrice”; n’ai băgat de seamă că un i s-a strecurat pe-acolo anapoda? cum naibilui de s’o fi întâmplat? de vină căldura pasională de pe-aici, de pe la tine. Aşa că ia de’l şterge, te rog.
    Nicicând frig, Bogdan!
    Ţi-ai nemurit iubita căreia îi doresc să’i fii penurie de aer, să te înăbuşe fără dragostea ta, fără tine tine.

    • #2 by Domnul Bob on 8 Ianuarie 2014 - 20:58

      Ba eu cred că ai încuiat într-o ecuație cu două soluții un gând fermecător și de aceea îți cer îngăduința de nu corecta. Iubiric are parfum de stea veșnică, pe când lubric e atât de … peren, și deci teluric. Dăruiește-mi onoarea de a fi și eu amestecat în cerneala ascunzând etimologia acestui cuvânt, necunoscut până ieri Universului, care de atunci nu mai poate eterniza fără el ! Scrierilor în piatră le sunt șterse înțelesurile de vânturi și ploi, scrierile în gând, însă, făuresc galaxii. Într-una care s-a născut ieri, pe o stea care încă nu-i stinsă, peste timpuri pe care nu le putem nici imagina, o ființă temându-se permanent de necunoscut își va clădi întreaga experiență a existenței pe o poveste a cărei origine se pierde chiar mai departe decât cea, iubirică, a universului Ei.
      Împovărează-mă, Prințesă, cu nobilul rang de întâicunoscător, și deci de drept păstor, al iubiricului !

  2. #3 by Camelia on 7 Ianuarie 2014 - 18:17

    PS
    Istovită dar fericită. Cam aşa, la sfârşit.

    • #4 by Domnul Bob on 7 Ianuarie 2014 - 21:34

      … dar fericită fericindu-mă 🙂
      P.S. Întâmplă-se să nu glumești 😉

  3. #5 by Camelia on 7 Ianuarie 2014 - 18:16

    Despre cea care te-a luat în posesie vrăjită, tot despre ea, tot despre ea despoi de pe gânduri, visând dezlănţuiri lubirice? Glumesc, aşaşiaşa.

    Un AltAn în care gheaţa să ardă!

    • #6 by Domnul Bob on 7 Ianuarie 2014 - 21:33

      … în care gheața să ardă !
      Mulțumesc Prințesă ! Fie-ți gândul încurajându-mă, să pot despuia răceala înghețului cu fierbințeala visândurilor mele, Iubirice, nobilă sorginte datu-le-ai !

  4. #7 by Mucegai Ales on 5 Ianuarie 2014 - 17:00

    Demonul dulce ce doarme intre tate,
    Din ele nu suge ci de insingurare fuge

    • #8 by Domnul Bob on 5 Ianuarie 2014 - 18:42

      Of domnule ! 🙂

      Sâni !
      Care-mi au palmele aspri stăpâni
      Gurile-s dulci, și de poartă cuvinte amare
      Spre buzele care le sorb cu lacomă încântare

      Mulțumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: