I se nădușeau răcori
Tinere
Nerăbdătoare
Auzindu-î râsul
Ca o chemare în asfințiri
Orizontale
Pluti noros
Până în neatenția ei
Sprijinindu-li-se umerii
Cât brațul îi dădu ocol
Mijlocului
Cu palma căutându-și sprijin
În căutătura șoldului
Provocându-i un zâmbet
Chemător
Pe sub buza răsfrântă
A cămășuței
Încremenindu-i căutările
Cu teama începuturilor
Doar o clipă
Cât îi prinseră curaj
Degetele urcându-i
Spre măsliniul sânului
Acoperit cu trandafiri
Petale de borangicuri
Aproape că le simți spinii
Înțepându-i buricele
Când se crispă ea
Rostogolind bulgări de fierbințeli
Printre buzele crăpate
De arșița necunoscuturilor
Și făcându-i loc
Să se alunece
Pe sub dantele
Nemaitrebuincioase
Spre piersica plină
Cu roua pântecului
Culegându-se apoi gusturi
Una cu alta
Din înalturi
Amețitoare

El
Era astronomic
Atât de pierdut
În amintiri
Că deseori
Universul
Îi cerea sfatul
Iar Timpul
Încetinea pasul
Când îi trecea
Pe față
Dar poate tocmai de aceea
Era singurul având
Sărutul priceput
Numai ei

El
Era astronomic
Sărutul priceput
Numai ei

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi
Ca niște galaxii
Fabuloase
Înconjurați
Lung
De gene
Fremătând
Aurore
Sentimentale
Izbucnind zâmbete
La capătul buzelor
Neîncăpute încă
În gura unui sărut
Priceput
Și sâni
Ca niște saturni
Gemeni
Constelați cu inele
Polare
Necercetate încă
De gura unui sărut
Priceput
Ea nu avea
Vârstă
Doar un pântec
Neted
Zburdat de un singur crater
Moștenirea unei cândva
Creații
Început putându-i-se
Oricând întâmpla
Dintr-un singur sărut
Priceput

Ea nu avea
Vârstă
Doar ochi verzi așteptând
Gura unui sărut
Priceput
Să-i descoase
Suspinele
Ascunse între coapse

Cu o mână ții cartea
Cum i-ai ține lui
Puțin ridicată
Bărbia
Cu un deget
Răscolești ușor colțurile
Paginilor
Cum i-ai răscoli lui
Sprâncenele
La răstimpuri
Îl umezești pășindu-l
Cu vârful limbii
Să poți deschide lesne
Altă pagină
Cum i-ai deschide lui
Buzele
Suspini și tresari
Uimindu-te
De carnea cuvintelor
Și le regăsești urmându-te
Cu gânduri umplându-ți palma
Scriindu-ți-se cu degetele
Pe trup
Te împotrivești coperților sfioase
Închizându-se
Și ți le supui
Dintr-o mișcare apăsată
Printre ele
Cum
Ți-ar deschide el
Coperțile
Coapselor supunându-i-te
Sfioasă
Apăsând
Printre ele
Dintr-o mișcare
Bărbia
Să-ți poată citi
Uimit
Carnea
Albă scrisă Braille
De orbul degetelor
Furișate
Printre mătăsuri
Umezind-o pășit
Cu vârful limbii
Să-i poată răsfoi paginile
Ușor

Ți-aș umple palma
De cuvinte
Pe care le-ai putea întinde
Dintr-o mișcare
Cu degetele
Printre coperțile coapselor
Dacă mi-ai ține
Puțin ridicată
Bărbia
Să-mi citești în ochi
Dorința

Torn‎
Intr-un trup
Feciorie‎
Pun sani
Inmugurind‎
In palme‎
Lipesc‎
Fruntea‎
De pantec
Sa-i ghicesc viitorul
Cat ii sarut gura
Aspra
Ma sprijin
Pe coapse
Si leg totul
Cu unghii
Patrunse
In carne
Iar in ochi
In ochi iti stralucesc
Smaralde‎
Acoperite cu gene lungi
Oftandu-ma
Printre buze
Pipaindu-mi
Existenta‎
Asa sunt obtinut‎
Eu‎
Iubindu-te
‎

Simțeam căldura
Sânilor
Parfumul
Început de poveste
Pe trup
Îți număram bătăile inimii
Și înmuguream
Vopsit cu acuarele
De primăvara
Care-ți topea privirile
Alăturându-mă-ți
Iscoditor
În cuvintele roșii
Pe care mi le imaginam
Toate
Chemându-mă
Să le obosesc
Până mi s-ar fi supus
Șoapte oftate
Cu ochii închiși
Zâmbeai cu alb ascuțit
Gata să-mi muște
Coronițe
Pe umeri
Și pe piept
Înnobilându-mă premiant
Al fecioriei tale
Te-am atins
Ușor
Din graba poftelor
Și te-ai strâns
Ca o anemonă
Ferindu-și culorile
De ochii pictorului
Dar povestea mea e tot acolo
În tine
Așteptând liniștea
Care să-i desfacă
Tâlcul
La căldura sânilor
Și în parfumul trupului

Ți-e
Înmugurită
Abia
Mlădița
Că de rosturile mele
Și plină-i
Primăveri mijindu-mă
Verzi
Le astup
Cu toamnă
Începându-ți rodul
Castaniu
Și între buze
Rostul
Cu ale mele-ți
Ung
C-apoi
Să-mi astupi gura
Cu rostul sânilor
Zidindu-i între palme
Pe pântec
Nu-mi găsești
Rost
Dar mă împingi
În al coapselor
Pe gustul tău
Mâ-înveți
Cu gustul meu
Să-l umplu
Și rostul minții
Cu șoapte-ți lecuiesc
Vaietele
Eu te rostesc
Tu
Rostuiește-mă-ți

Știu că uneori
Ți-e poftă
Să te simți
Goală
Nici eu
Nu ți-s mult
Diferit
Am aceeași poftă
Ca a ta
De tine
Goală
Poate într-o zi
Îmi vei da
Să te golesc
Bându-te
Din adâncul ochilor
Din vârful limbii
Din cerul gurii
Din colțul buzelor
Din tresărirea umerilor
Din amforele sânilor
Din ochiul pântecului
Din palma coapselor
Din spatele genunchilor
Din buricele gleznelor
Să ne săturăm amândoi
De tine
Goală

Dacă mă port ocrotitor, și din cauza asta mă simți nelipsindu-ți, e pentru că te feresc de privirile care-ți sfâșie hainele, de palmele care te frământă, de buzele care te sapă, de gândurile care te amăgesc. Te feresc de mine.

Dacă mă întrebi
Nu mai știu ce povești
Îți spuneam
Că-mi cădeau cuvintele
În abisuri verzi
Și în liniștea de după
Li se amestecau ecourile
În ceruri căprui
Nu mai înțelegeam nici eu
Dacă începusem
Ce terminam
Sau terminasem
Ce începeam
Oricum
Tu ai înțeles
Că te umblam
Cu palme neastâmpărate
Încălțate în suspine
Pingelite
Dar
Eu te pășeam
În vârful buzelor
Încet
Sfios
Cu teamă
Pe alocuri
Să nu-ți las și ție
Urmele
Trecerii mele
Deși
Știi bine
Cum m-ai amețit
Plimbându-mă pe gură
Și de căte ori
M-ai pus
Să-ți înconjor
Sânii
Să-i cobor
Să-i urc
Până în vârfuri
Ca pe urmă
Să mă rostogolești
Pe pântec
Între coapse
Iar desfăcând
Genunchii
Și prinzându-mi palmele
În glezne
Să mă pierzi
Pentru totdeauna
Al tău

Ascultă
Acuma îți vorbesc
Ceruri căprui
Pline de ecouri verzi
Înțelegându-mă
Că niciodată nu m-am simțit
Mai bărbat
Altfel decât
Privindu-te
Iar când
N-am s-o mai fac
N-am să mai fiu
Să mă ierți

Mi-e sete de verde, sorbit printre pleoape ascunzând pustiuri căprui
De roșu mi-e foame, mușcate înflorind între dinți nesătui
Mi-e sete de alb, sorbit rotund în palmele aspre
De suspine mi-e foame, mușcate înflorind între coapse

Un braț îți trecuse mijlocelul subțire și, înconjurându-ți șoldul, își ajunsese palma strânsă între coapse, ocrotindu-le linia vieții cu a ei, stând, arogantă și nepăsătoare, chiar victorioasă, peste bobocul florii mușcăturii mele, în timp ce de celălalt, trecându-ți pe după umeri pe sub gât, și îndoit ca să-ți poți odihni obrazul pe el odihnindu-ți sânul chiar în locul în care-mi mai odihnesc eu buzele șoptindu-ți tropical, îți legănai visele ținându-te strâns cu amândouă mâinile, strângând la piept o îmbrățișare din care eu lipseam, acum privindu-vă cum vă dormeau trupurile împletite în spic din nuanțe de alb oriental, împletindu-mi bătăile inimii în dantele de iatac.
Am ocolit încet divanul și am tras draperiile alungând Soarele în Cerurile Lui, iar eu m-am întins lângă voi, sprijinit într-un cot ca să vă pot privi tresărind în timp ce-mi plimb degetele prin umbrele rotundurilor voastre, zăbovind în cercuri mărunte acolo unde dogoriți mai dulce, rămânând în Iadul meu, aici, iubindu-vă pe amândouă.