Între două


El
Venea în fiecare seară
Aștepta răbdător
Să-i vină rândul
Între două zbateri
De pleoape
I se strecura
În privirile
Închizăndu-i ochii
Rămânându-și-l
Prizonier
El ofta
Din ea
Pănă o adormea
Suspinându-i-se
Apoi
Înainte să plece
Îi făcea și ei
Loc
Între două zbateri
De pleoape
În el
Rămânăndu-și-o
Până în altă seară
Când îi dădea drumul
Să-și poată face loc
Oftându-se
În ea
Între două zbateri
De pleoape
Suspinându-i-se

  1. #1 by slowaholic on 12 Martie 2015 - 0:16

    Mi-era dor să scrii în nuanța asta. E frumoasă.

    • #2 by Domnul Bob on 12 Martie 2015 - 0:33

      Mulțumesc, Prințesă !
      Am privit prin ferestrele trecătorilor, a câta oară, încă o seară-ți frumoasă. Felicitări și admirație pt pasiunea ta.
      Dar sigur voi reuși, cândva, să fur condurii fermecați ai Timpului și să-ți bat la ușa Artelor.

    • #3 by slowaholic on 12 Martie 2015 - 0:38

      Cavalere, ușa mea îți este deschisă oricând. Îți mulțumesc pentru vorbele frumoase. Vise de poveste cu zâmbet să ai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: