Neamintiri


Era frumoasă
Ca o seară de vară
Care-ți întâmpină singurătatea
Cu buzele calde
Ale apusului
S-ar fi dat
Prins în misterele ei
Să-i poată picta rodniciile
Cu penelul răsuflării
Întinzându-i culorile rușinării
Cu degete nerușinate
Dar el mergea către răsărit
Acolo unde poveștile
Mor
Devenind
Neamintiri

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: