Privindu-te, să mă ierți


Dacă mă întrebi
Nu mai știu ce povești
Îți spuneam
Că-mi cădeau cuvintele
În abisuri verzi
Și în liniștea de după
Li se amestecau ecourile
În ceruri căprui
Nu mai înțelegeam nici eu
Dacă începusem
Ce terminam
Sau terminasem
Ce începeam
Oricum
Tu ai înțeles
Că te umblam
Cu palme neastâmpărate
Încălțate în suspine
Pingelite
Dar
Eu te pășeam
În vârful buzelor
Încet
Sfios
Cu teamă
Pe alocuri
Să nu-ți las și ție
Urmele
Trecerii mele
Deși
Știi bine
Cum m-ai amețit
Plimbându-mă pe gură
Și de căte ori
M-ai pus
Să-ți înconjor
Sânii
Să-i cobor
Să-i urc
Până în vârfuri
Ca pe urmă
Să mă rostogolești
Pe pântec
Între coapse
Iar desfăcând
Genunchii
Și prinzându-mi palmele
În glezne
Să mă pierzi
Pentru totdeauna
Al tău

Ascultă
Acuma îți vorbesc
Ceruri căprui
Pline de ecouri verzi
Înțelegându-mă
Că niciodată nu m-am simțit
Mai bărbat
Altfel decât
Privindu-te
Iar când
N-am s-o mai fac
N-am să mai fiu
Să mă ierți

  1. #1 by maria on 16 February 2015 - 8:29

    “Și prinzându-mi palmele
    În glezne
    Să mă pierzi
    Pentru totdeauna”

    • #2 by Domnul Bob on 20 February 2015 - 22:30

      Aici nu pot să răspund decât închizând ochii. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: